O REMANIERE MESCHINĂ Noii administratori ai crizei, foşti patroni de firme mici

• Ion Ariton şi Gheorghe Ialomiţianu, politicienii numiţi să ne conducă ministerele economice, s-au mulţumit de-a lungul timpului cu diverse sinecuri de la stat • Ion Ariton a fost numit de FPS la compania sa PIM Sibiu, iar Ialomiţianu de acelaşi FPS la Mercur SA • Gheorghe Ialomiţianu a mai figurat drept cenzor şi administrator la mai multe companii de stat, iar, pentru câteva luni, a fost cenzor la Banca Română de Scont

Principalii miniştri care ne vor gestiona criza economică, Ion Ariton şi Gheorghe Ialomiţianu -noii titulari de la economie şi, respectiv, finanţe - nu au excelat în afaceri ca antreprenori. Amândoi au fondat câte o mică afacere prin anii "90, la care au renunţat ulterior, dar au acceptat să fie numiţi fie administratori, fie cenzori la mai multe companii de stat.

Când toată ţara aştepta o schimbare radicală în modul de administrare, premierul Boc s-a arătat preocupat de interese mărunte, care ţin mai mult de salvarea scaunului său şi mai puţin de scoaterea ţării din marasmul economico-social în care s-a adâncit. Dacă logica remanierii poate fi înţeleasă - schimbarea miniştrilor cu responsabilităţi clare în gestionarea crizei -, totuşi ce a rezultat este un Guvern mai lipsit de forţă chiar decât cel vechi.

Schimbările de la Ministerele Economiei, Finanţelor, Transporturilor, Agriculturii şi cel al Muncii, cu rol cheie în scoaterea ţării din criza economică, arată, implicit, că premierul şi cei din jurul său recunosc eşecul politicilor de până acum.

Dar, din greşeli, premierul nu a învăţat nimic.

Căci, pe mai departe, ne propune o listă subţire de miniştri.

Doar doi dintre ei au fost miniştri şi în trecut, dar fără rezultate remarcabile: Anca Boagiu şi Valeriu Tabără. Alţii sunt doar simpli anonimi: Ion Ariton, Valerian Vreme, Ioan Nelu Botiş şi Gheorghe Ialomiţianu.

Niciunul dintre ei nu a fost inclus în toamna trecută, când ni s-a prezentat un Guvern de specialişti sub comanda lui Lucian Croitoru şi nici nu au fost luaţi în calcul în celălalt guvern, cel neîmplinit, al lui Liviu Negoiţă.

De la aceste ministere, în special, ţara aşteaptă proiecte solide, strategii coerente şi o bună administrare a banilor noştri. Toate acestea au lipsit până acum, dar oamenii aduşi astăzi ca să ne îmbunătăţească traiul au o pregătire şi o experienţă profesională chiar mai slabă decât cea a predecesorilor, diminuându-ne sever speranţele de mai bine; în criză, este nevoie de inventivitate şi dezinvoltură, pe care este cert că nu le vom putea găsi la un Guvern cârpit cu câţiva parlamentari anonimi - poate oneşti, dar fără realizări importante de-a lungul carierei lor.

Alegerea lor ţine mai degrabă de statutul de parlamentari şi arată că premierul Boc se teme într-adevăr de o răsturnare a sa în Parlament, unde orice defectare printre colegii de partid îi poate fi fatală. Atent la iminenta moţiune de cenzură anunţată deja de Opoziţie, premierul Boc a ales să dea satisfacţie parlamentarilor puterii ca să-şi conserve funcţia, decât să fie atent la nemulţumirile populaţiei, pe care o sfidează din nou (probabil, involuntar, din incapacitatea cronică a imaginării).

Cu un astfel de Guvern, nici nu este de mirare că preşedintele a susţinut că sarcina noilor miniştri este să convingă populaţia că ne mai trebuie un an de austeritate.

Premierul Boc nu are de ce să plece.

Este cel mai potrivit să ne vorbească de austeritate, pentru că în el însuşi, în propria personalitate, calităţile au regim de austeritate.

Cum e premierul, e şi ţara.