Senzaţionalul preşedinte PSD Adrian Năstase, care ne este şi premier, a curmat zvonul că ar demisiona (de la conducerea PSD), spunînd că nu va demisiona. Se zvoneşte că zvonul l-a lansat singur. După care, tot el l-a infirmat.
Acest dialog interior, rostit pe roluri, în care Adrian Năstase zice ceva şi Adrian Năstase îl contrazice pe Adrian Năstase, i-a devenit caracteristic lui Adrian Năstase.
De pildă:
1) Preşedintele PSD ne-a anunţat că nu demisionează de la conducerea partidului, într-o conferinţă de presă organizată în sediul Guvernului. În spatele său se zăreşte sigla Guvernului. Pe ea scrie "Guvernul României".
Am o vagă bănuială că PSD nu plăteşte nici o chirie Guvernului.
Dacă Adrian Năstase m-ar anunţa că vrea să facă o declaraţie de presă în sediul redacţiei "BURSA", atunci, cu bucurie, l-aş informa cît îl costă închirierea spaţiului. Aş scoate şi eu un ban cinstit.
Dar, Guvernul lui Adrian Năstase nu vrea să scoată un ban cinstit de la partidul lui Adrian Năstase şi, după cum bănuiesc, s-a lăsat pe sine să vorbească pe gratis, în spaţiul Guvernului, despre problemele sale cu PSD-ul.
Veţi obiecta că, atunci cînd s-a referit la remanierea guvernamentală pe care o intenţionează, a vorbit ca prim ministru iar nu ca şef de partid şi că, deci, era la locul lui, acolo.
Dacă-mi veniţi cu astfel de şmecherii, atunci am să fiu şi mai riguros: ca orice om de afaceri (şi am înţeles că Adrian Năstase face şi el nişte afaceri cu ouă din care îşi cumpără piese în colecţia de artă), premierul putea calcula cît a vorbit în calitate de preşedinte PSD şi cît în calitate de prim ministru, şi să plătească diferenţa, astfel ca noi, contribuabilii, să nu-i subvenţionăm ilicit activitatea politică de partid.
2) Această scenă a preşedintelui PSD în spatele căruia se zăreşte sigla Guvernului, a avut loc tocmai cînd Adrian Năstase ne informa că este necesară separarea activităţii de partid faţă de cea de guvernare. După care, Adrian Năstase ne-a comunicat că nu demisionează nici din funcţia de preşedinte PSD, nici din cea de prim ministru. Că măsura separării va fi inclusă în Statutul PSD şi că va fi aplicată începînd cu următoarele alegeri.
Premierul sau preşedintele PSD (că nu ştiu cum să-i mai spun!) a afirmat că necesitatea separării ar sta în aceea că aşa ne-o cere Uniunea Europeană. Ceea ce justifică amînarea ei, pentru că, pînă la alegeri, nu ne vom integra în Europa. Abia după aia...
Dar de ce ne cere Uniunea Europeană separarea activităţii de partid faţă de cea de guvernare? Adrian Năstase nu ne-a spus. A preferat să credem că nici el nu ştie - "ia!, acolo!, o bizarerie! parcă ce, este prima?!"
În realitate, Uniunea Europeană cere separarea tocmai pentru că PSD nu plăteşte nici o chirie Guvernului, aşa cum am vaga bănuială.
Să observăm că Adrian Năstase a ratat această oportunitate (natural apărută) să demisioneze fie de la PSD, fie de la Guvern.
3) Adrian Năstase a spus ieri: "Nu am considerat că trebuie să negăm faptul că am avut o problemă după aceste alegeri".
Aceasta este o a doua caracteristică a lui Adrian Năstase - exprimările sale sînt un conglomerat alambicat de negaţii ale negaţiilor, ca manifestare a primei caracteristici menţionate - dialogul interior, pe roluri, în controversă.
În seara primului tur al alegerilor locale, după ce electoratul măcelărise PSD-ul, Adrian Năstase a afirmat răspicat că partidul său a ieşit victorios. Acum, tot el, spune că "nu consideră că trebuie să nege...", lăsînd impresia că-şi recunoaşte înfrîngerea şi că se contrazice.
Ca logician, vă garantez că "nu consider că trebuie să neg" nu este echivalentul lui "consider că trebuie să afirm", ci cu "consider că nu trebuie să neg", adică cu "în definitiv, pot să fac ce vreau, spun sau tac după cum îmi place şi nu este treaba voastră".
Acesta este un punct în care sigur s-a înţeles cu Ion Iliescu. Preşedintele ţării se oţărise deja la ziarişti, cu o zi în urmă, spunîndu-ne că "nu ne priveşte" dacă şi cînd se va întîlni cu Adrian Năstase. Cînd îşi iese din pepeni, Ion Iliescu o ia razna cu "băi, animalule!" şi "nu-i treaba voastră!". Ca şi cînd ziariştii n-ar fi acolo în interesul publicului. Ca şi cînd electoratul n-ar avea competenţa să judece ce fac ei la PSD - partidul de guvernămînt. Ei, dragă, la PSD, sînt o elită, fără de care ne-am ofili dacă nu ne-ar uda, din milă, cu subvenţiile lor.
De aici vedem că Adrian Năstase spune adevărul cînd afirmă că între el şi Ion Iliescu "este greu să apară un conflict care să ducă la rupturi majore". Că, doar, de paisprezece ani, ne privesc amîndoi ca pe o adunătură de ambliopi, iar nu ca pe o naţiune...
4) Adrian Năstase a spus: "Mi-am asumat răspunderea pentru rezultatul alegerilor locale şi am cerut ca şi colegii mei de partid să facă acelaşi lucru".
Am văzut cum colegii săi de partid au făcut "acelaşi lucru": un număr de 300 de PSD-işti cu funcţii, din toată ţara, au demisionat. Au demisionat, chiar, şi cîţiva vicepreşedinţi importanţi ai partidului. Demisii de onoare.
Cum a făcut "acelaşi lucru" Adrian Năstase? Nu tot el ne-a anunţat că nu demisionează?! Ce vrea să însemne "acelaşi lucru" pentru Adrian Năstase? El e doi? Adică, l-a demis pe Adrianu care are onoare şi a rămas Adrianu celălalt?!
Concluzii
Ştiţi de ce nu a demisionat şi Adrianu celălalt? Pentru că, după cum au spus-o amîndoi, "avem nevoie de schimbări radicale în interiorul partidului, iar eu sînt convins că voi duce acest obiectiv la bun sfîrşit".
Într-un articol anterior, am scris că demisiile din funcţii ale PSD-iştilor de frunte sînt inutile şi că ele nu sînt ceea ce par a fi. Că nici o restructurare a partidului nu îl va mai propulsa la alegerile din toamnă, pentru că de vină la alegerile locale nu au fost oamenii, ci anacronismul politicii partidului.
Astăzi, cînd Adrian Năstase nu a demisionat de la şefia PSD, se confirmă ceea ce suspectam: demisiile fruntaşilor PSD reprezintă doar o reglare de conturi. Adrianu s-a folosit de ocazia înfrîngerii PSD în alegeri ca să-şi îndepărteze rivalii cu puteri ameninţătoare din interiorul partidului.
De aceea, ştirea că Adrian Năstase nu a demisionat, este o ştire bombă. Ea ne semnalează creşterea puterii Adrianului în partidul-stat, în condiţiile în care electoratul i-a diminuat legitimitatea. O victorie la Palatul Victoria, mototolit de electorat.