O ţară fără trotuare

Degeaba trecusem pe cealaltă stradă. Aceea pe care o parcurg de obicei este practic blocată de la o vreme încoace. Maşini parcate alandala, lucrări care nu se mai termină la diverse clădiri care, după aceea, arată mai rău decât la început. Acum însă ruta alternativă era într-o stare mai proastă. De la un capăt la altul al străzii muncitorii tăiaseră o felie îngustă din trotuar.

Un prieten a postat pe Facebook imagini cu strada pe care locuieşte. Aceeaşi schemă. Trotuarul distrus de un şanţ umplut, grotesc, cu ciment de altă culoare decât asfaltul din jur.

Aceeaşi situaţie peste tot în Bucureşti. Trotuarele sunt făcute bucăţi. Din Berceni până în Pipera. Şanţuri, gropi, şantiere abandonate şi tomberoane de gunoi blochează circulaţia pietonilor. Din trotuar ies fiare în care îţi rupi picioarele. Te împiedici de cabluri. Pe unele trotuare au fost trasate un fel de linii urâte, galbene şi scorojite. Teoretic, sunt "piste de biciclete". Sunt însă trasate direct pe mijlocul spaţiului pentru pietoni, care nu au unde să se dea la o parte.

Este ceva fără precedent. Îmi amintesc că acum circa zece ani a existat o campanie, descrisă de presă ca "înlocuire a bordurilor" în toată Capitala. Te trezeai de dimineaţă şi vedeai că strada pe care locuiai se transformase în şantier. Dar atunci, cel puţin, vedeai rezultatul. Străzile arătau cu totul altfel după aceste lucrări.

Acum însă este un dezastru. Echipe vin, echipe pleacă. Muncitori stau şi mănâncă slănină pe ziar. Fac o groapă, o marchează cu nişte fâşii de plastic colorat şi pleacă. Utilajele stau părăsite. Murdăria a ajuns la cote inimaginabile.

Vinovaţi sunt mulţi. Însă pe locul 1 în acest top al iresponsabilităţii este Primăria. De când primăriile au fost capturate de socialişti, Bucureştiul arată ca o aşezare din Lumea a Treia. Traficul a ajuns un infern. Investiţiile s-au prăbuşit. Bănuiesc că şanţurile tăiate pe mijlocul trotuarului sunt, în acte, "lucrări de reabilitare". Sau ce a mai rămas din ele...

Socialiştii s-au angajat, în ultimii ani, într-un proces de de-civilizare a României. Distrugerea trotuarelor este o componentă esenţială a acestui plan.

Trotuarul este un simbol al civilizaţiei moderne. Pavarea şi iluminarea străzilor sunt printre primele gesturi care au făcut din Paris "Oraşul Luminilor", un model pentru toate celelalte în epoca modernă. Chiar înainte de asta, în timpul Evului Mediu, primele ordonanţe municipale aveau ca obiect amenajarea spaţiului urban din jurul catedralelor. Europa a devenit civilizată atunci când oamenii au decis să nu mai meargă prin noroi, printre căruţe şi vite.

În România ultimilor ani se petrece un proces invers. Socialiştii ne-au împins înapoi în glod.

Ajunge să trecem prin satele care sunt dominate de socialişti, de prin 1946 încoace. Au ajuns în ultimul hal. Comparaţi-le cu satele din Europa Occidentală. M-am oprit pentru o zi în Betzendorf, un sat din nordul Germaniei, de lângă Luneburg. Arăta fantastic. Ordine şi curăţenie. Era un sat mic, însă avea şcoală, pensiune şi servicii moderne. Şi, evident, trotuare...

Unul dintre motivele pentru care este important ce se întâmplă cu trotuarele noastre este următorul. Trotuarul este, prin natura sa, un bun public. Pe acolo trece toată lumea. De regulă nu are sens să fie produs ca un bun privat. Chiar dacă am admite că de trotuar beneficiază şi magazinul prin faţa căruia este aşternut, cu toate acestea clienţii magazinului în cauză nu sunt, nici pe departe, singurii utilizatori ai acestuia. Deci nu are sens ca patronul să cheltuiască banii săi personali pentru amenajarea întregii străzi. De asta trebuie să se ocupe Primăria.

Or, se pare că autorităţile locale exact asta nu fac. Pe undeva, din cauza incompetenţei. Şi a "ineficienţei" (în realitate, de obicei este vorba de furtul banului public). Starea trotuarelor este indicatorul precis al calităţii administraţiei locale.

Însă ce se petrece în România are o cauză încă mai profundă. Guvernarea a fost confiscată de o grupare care îşi are "baza de putere" în zonele rurale cele mai nedezvoltate. Aceşti oameni au trăit, până de curând, cu porc în curte şi cu noroi pe uliţă. Ei sunt reprezentanţii unui mediu primitiv şi resentimentar. Iată de ce ei nu sunt deranjaţi de catastrofa care s-a abătut asupra bieţilor bucureşteni. Dimpotrivă.

Puteţi verifica această ipoteză mergând în cartierele cu vile ale noilor îmbogăţiţi. Urâte ca noaptea şi construite pe drumuri care nu au nimic în comun cu ceea ce ar trebui să fie străzi ale unui oraş modern. Le lipsesc trotuarele, iluminatul public, mobilierul stradal. Din loc în loc, mormane de moloz. "Magazinele" sunt nişte chioşcuri din tablă, deplorabile, unde se vând ţigări.

Cu asemenea oameni, nu este de mirare că dezbaterea politică a ajuns, vorba românului, "ca la colţul străzii"... Expresia trimite la ceva necivilizat, inacceptabil. Cred că suntem singurii, în Europa, pentru care strada a devenit sinonimă cu primitivismul, cu fărădelegea şi cu mizeria.