Oamenii de litere

Cîndva, de mult, pe cînd învăţătura de carte încetase să mai fie doar un atribut al elitelor şi începuse să fie recunoscută şi tratată ca o parte a unui nou tip de avuţie naţională, zestrea educaţională, oameni "de un soi nou" au început să ocupe fotolii de prestigiu în societate: oamenii de litere. Principala lor calitate, iar pentru mulţi chiar ocupaţie, era aceea de a-şi folosi pe larg abilitatea de a lega literele între ele în cuvinte, cuvintele în propoziţii şi fraze, frazele în pagini şi paginile în cărţi întregi, capabile să repovestească lumea, pe cea reală sau una închipuită, să aducă la lumină adevăruri, adesea incomode, despre natură şi ştiinţă, despre obieciurile şi modul de viaţă al contemporanilor, despre rosturile lumii şi modul în care ea se mişcă pe cărările istoriei. Despre bucurii, drame, iubiri şi iubiri neîmplinite, crime şi fapte de adevărată şi înaltă nobleţe umană, deopotrivă. Aceştia au fost numiţi "oameni de litere"! Trei sute şi ceva de ani mai tîrziu, după perioade semnificative de avînt, iar mai apoi de stagnare şi în cele din urmă de dare îndărăt, iată-ne azi în teritoriul rău accidentat al "postmodernităţii". Cum era de aşteptat, noţiunea "oameni de litere" capătă, pe zi de ce trece, cu totul alt conţinut şi alte semnificaţii. Descrie alte realităţi. Mai precis, ceea ce a rămas din realitatea cîndva înfloritoare a modernităţii, înfrîntă de inamicii ei pe teritoriul arid al mediocristanului, condamnată într-un proces trucat şi mai apoi urcată pe eşafod pentru a fi hăcuită cu metodă de neiertătorii ei călăi, spre deliciul "populimii". "Oameni de litere" sunt astăzi acea categorie de persoane care nu pot citi decît litere! Abia dacă le încheagă în cuvinte, iar dacă le reuşeşte operaţiunea, atunci înţelesul acelor cuvinte, propoziţii sau fraze le rămîne total opac, necunoscut, în cea mai mare parte. Categoria "noilor oameni de litere" este în plină expansiune în mai toate societăţile postmodernităţii, inclusiv în cele care au solide şi îndelungi tradiţii ale învăţămîntului obligatoriu generalizat. Iar, România, rataşată cum este celor mai avansate trenduri ale postmodernităţii, nu putea să facă excepţie. Şi nu face! Dimpotrivă, s-a pus în fruntea bucatelor amare ale decerebrării colective, numită "modernizarea şi reformarea învăţămîntului". Pe scurt: "Asta înseamnă cam aşa, din 3 milioane de copii (între 6 şi 14 ani), 1,7 milioane nu sunt capabili să înţeleagă ceea ce citesc, deloc." Am citat din rezultatele făcute publice ale unui studiului întreprins în colaborare cu, deci susţinut şi recunoscut de Ministerul Educaţiei. De fapt, lucrurile stau chiar mai rău. Doar 10% din populaţia şcolară testată este capabilă să citească şi să înţeleagă sensurile textului. Restul de 90% se împarte "frăţeşte" între cei care nu ştiu să îl citească deloc (analfabeţi) şi cei care îl pot citi dar nu-i pot desluşi sensurile decît foarte limitat (analfabeţi funcţionali). Societatea noastră, aflată la ceasul de graţie al "României educate", la anul Domnului 2023, produce "oameni de litere" în proporţie de masă: 90%. Restul, ştiutorii de carte, fie şi la nivel elementar, sunt doar 10%!!! Studiul cu pricina verifică ceea ce fusese stabilit înainte, de multe altele, mult mai celebre, întreprinse încă de prin anii 80 ai secolului trecut în Franţa, în Statele Unite şi pe alte meridiane (vezi opera sociologică a lui Pierre Bourdieu, fastuos deschisă de lucrarea "La distinction. Critique sociale du jugement", 1979, plasată de Asociaţia Internaţională a Sociologilor printre primele 10 cele mai importante texte sociologice ale tuturor timpurilor!). Faptul esenţial, acreditat ştiinţific pe baza unor minuţioase şi riguroase studii generaţionale: trecerea prin şcoală nu atenuează cîtuşi de puţin decalajele deja structurate cu care şcolarii intră şi ulterior parcurg sistemul de învăţămînt, dimpotrivă, tinde să le lărgească şi să le reproducă pe întreaga durată a vieţii profesionale şi sociale!!! Asta înseamnă, pur şi simplu, că peste 20 şi peste 30 de ani "oamenii de litere" de azi vor constitui în România o dominantă şi catastrofală populaţie majoritară, în jur de 90%, în timp ce "ştiutorii de carte" vor fi circa 10%!!! Nu-i bai, toată lumea va avea telefoane şi tablete, iar mesajele vor fi traduse în imagini de jocuri şi desene animate. Chiar dacă n-a mers niciodată la şcoală, chiar dacă nu ştie decît să apese în trei patru feluri pe butoanele tastaturii, ori să dea click pe pătrăţelul care clipoceşte, oricine va înţelege, aproape orice are de înţeles, la nivel de "Me Tarzan, You Jane"! De producţia literară... mă rog, presupunînd că îi mai arde cuiva de aşa ceva, se va ocupa varianta "200340" a unuia dintre milioanele de programe de "Inteligenţă artificială", astfel încît producţiile de serie vor putea fi accesate de oricine, printr-un abonament de stream, ca la Netflix!

Un moft, pentru nişte "intelectuali de fiţe".