Oligarhia transpartinică scapă basma curată de raportul CE

Rapoartele Comisiei Europene (CE) ce vor fi publicate, astăzi sancţionează Bulgaria, dar lasă neatinsă România, dând astfel câştig de cauză oligarhiei transpartinice care a simulat doar schimbarea pentru a adera la UE, oferind în schimb contracte pentru proiecte de infrastructură, scrie "Financial Times".

"Cei doi premieri Adrian Năstase şi Călin Popescu Tăricea­nu sunt exponenţii care protejează corupţia adânc înrădăcinată, simulând reforme doar pentru a mulţumi Bruxelles-ul şi acordând contracte pentru proiecte de infrastructură unor companii influente în vechile state membre", scrie istoricul britanic Tom Gallagher, într-un comentariu intitulat "Cum a lăsat UE România să scape basma curată", publicat de "Financial Times", citat de Newsin.

Tom Gallagher explică: "Cu excepţia unor scurte interludii de reformă, puterea politică a fost deţinută în cele două decenii de la comunism încoace de un set restrâns de partide şi grupuri de interese economice. Ele sunt formate dintr-o oligarhie transpartinică, ce se bucură de o relaţie simbiotică şi care sunt hotărâte să nu poarte nicio răspundere în faţa legii sau să se supună constrângerilor de la Bruxelles".

În comentariul publicat, acesta precizează: "Doi premieri succesivi, Adrian Năstase, un social-democrat, iar din 2004 liberalul Călin Popescu Tăriceanu au remarcat că atenţia UE era mai degrabă spasmodică, deoarece se zbătea să absoarbă 12 noi state membre după anul 2000. Aceşti politicieni bogaţi şi urbani au lansat numeroase planuri de acţiune şi ritualuri de reformă care erau de fapt doar trucuri de relaţii publice menite să satisfacă eurocraţii cum că România ar fi preocupată de internalizarea normelor şi valorilor europene".

Tom Galagher constată: "Elita a jucat pe degete diferitele braţe ale structurii multistratificate a UE - Comisia, Consiliul şi Parlamentul -şi a făcut lobby cu aviditate pentru a-şi asigura intrarea cu o agendă minimă de schimbare, asul din mânecă fiind capacitatea de a oferi contracte pentru proiecte de infrastructură unor companii care beneficiau de influenţă atât la Bruxelles, cât şi în partidele ce dominau unele dintre statele cheie din UE".

Istoricul britanic susţine: "Astfel, UE a fost treptat dezarmată de o elită locală calculată şi versată în a simula schimbarea. România a devenit al 27-lea membru al UE la 1 ianuarie 2007 cu majoritatea reformelor vitale existând doar pe hârtie sau sub formă de promisiuni pe viitor. UE a acceptat o separaţie a puterilor de faţadă, prin care sistemul judiciar a fost în sfârşit eliberat de sub controlul executiv. Dar judecătorii au continuat să achite, să dea sentinţe derizorii sau să amâne cazurile politcienilor care s-au înfăţişat înaintea lor cu acuzaţii de corupţie. Această alianţă păcătoa­să este hotărâtă să împiedice valorile promovate de UE, cum ar fi responsabilitatea politică, guvernarea curată şi civismul activ să obţină vreodată un sens adevărat în contextul românesc".

Totodată, Gallagher continuă: "Domnii Năstase şi Tăriceanu au remarcat că atunci când se apropiau termenele-limită pentru implementarea obiectivelor, oficialii de la Bruxelles, uneori sub presiune politică sau pentru a-şi salva imaginea, erau dispuşi să le dilueze. În anul dinaintea aderării, Bucureştiul sfida des­chis UE refuzând să aprobe măsuri-cheie în lupta împotriva corupţiei. În 2007, Tudor Chiuariu, un ministru al Justiţiei în vârstă de 29 de ani, numit în funcţie pentru a dezmembra o direcţie a procuraturii care investiga corupţia la nivel înalt, a discreditat public UE".

Autorul comentariului din "Financial Times" precizează: "Calendarul aderării, în special reformele din sferele justiţiei şi administraţiei, regionalizarea dezastruoasă prin care au fost canalizate fondurile, privatizarea sectoarelor strategice ale economiei şi ridicarea controlului asupra preţurilor au fost toa­te elaborate în avans de către UE".

În lucrarea sa, acesta acuză: "Foştii comunişti şi capitaliştii de carton care au devenit extraordinar de bogaţi prin manipularea unui sistem economic nereglementat după 1989 sunt printre beneficiarii majori ai fondurilor structurale în valoare de 30 de miliarde de euro care vin în ţară graţie contribuabilului european. Între timp, un exod uriaş de profesionişti talentaţi precum şi alte câteva milioane de muncitori provoacă grave crize pe piaţa de muncă şi reprezintă o bombă cu ceas din punct de vedere demografic. Aceştia sunt oamenii care au făcut sacrificiile pe care le-a cerut Bruxelles-ul şi ale căror interese au fost adesea trecute cu vederea în negocieri comode cu personaje care dispreţuiesc idealurile care mână chipurile înainte extinderea UE", precizând totodată că niciun "braţ" al UE multistratificate nu s-a făcut remarcat în relaţie cu România.

"Corupţia ce porneşte de la vârf în România este o devastatoare punere sub acuzare a inabilităţii UE de a apăra standarde minime de guvernare ce sunt cu siguranţă indispensabile, dacă doreşte să supravieţuiască drept o forţă influentă în lume", concluzionează istoricul britanic.