Olimpiada Kitsch-ului

Ce au avut în minte organizatorii? Eu, unul, nu pricep. La festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris, un grup de... să îi numim "artişti" pentru moment, a format un tablou alegoric inspirat de Cina cea de Taină a lui Leonardo da Vinci. Problema este că cetăţenii cu pricina nu erau tocmai... să zicem "obişnuiţi". Unii erau bărbaţi costumaţi în femei (sau invers, habar nu am), altul era un individ gras, pictat în albastru, şi dezbrăcat. Unui alt cetăţean i se vedeau - mă scuzaţi! - părţile private atârnând pe lângă chiloţi.

Ce sens a avut mascarada? Să dăm mai întâi cuvântul Comitetului Olimpic. Acesta pretinde, pe contul său oficial de X, că secvenţa trimite la "zeul grec Dionysos" şi că este o denunţare a "absurdităţii violenţei pe care oamenii o comit împotriva altor oameni". Drept cine ne iau aceşti indivizi?

Trecem la altul. Directorul artistic al evenimentului susţine că nu a avut nici un mesaj anume de transmis. Artă pentru artă? Ei, nu chiar... "În Franţa suntem o republică, avem drepturi, putem spune şi face orice, îi includem pe toţi, asta am vrut să arăt". Deci un mesaj tot era. În acest caz, observ că l-au uitat pe Gilles de Rais (aristocratul criminal din anturajul Ioanei d'Arc care a ucis peste 100 de copii) şi pe mareşalul Petain (cel care a condus regimul care a colaborat cu naziştii, între 1940 şi 1944). Dacă-i bal, bal să fie! Înţeleg că toată lumea a fost invitată.

Evident, toate acestea sunt perdele de fum. În realitate, intenţia afacerii a fost cât se poate de transparentă. Bătaia de joc a simbolurilor creştine.

Eu am o ipoteză. Dar înainte de orice, mărturisesc că nu urmăresc Jocurile Olimpice. Absolut deloc. Cred că ultima dată când m-am uitat a fost la Jocurile din Seul, din 1988. Pur şi simplu nu mă interesează. Dar citesc ştirile şi aşa ajung să le bag în seamă.

Iată ce cred. Jocurile au fost de câteva decenii deturnate de activişti. O parte dintre aceştia sunt agenţi plătiţi ai marilor corporaţii, care îşi fac reclamă. Nu ştiu cum se potriveşte asta cu "ideea olimpică". Probabil vechii greci ar fi fost uluiţi să îl vadă pe un atlet intrând pe stadion, la Olympia, cu o tunică pe care ar fi fost scris textul unei reclame la ulei de măsline.

Alţii sunt agenţii plătiţi ai politicienilor. Sper că realizaţi că funcţia de bază a clasei politice este să cheltuiască banii altora. (Adică ai noştri). Iar pentru asta trebuie să găsească pretexte. De ceva vreme, Jocurile Olimpice au devenit pretextul perfect. "Facem stadioane". "Terminăm linia de metrou". Bani cu nemiluita, aruncaţi pe "proiecte de prestigiu".

Dacă asta a fost socoteala, atunci nu înţeleg de ce Parisul a vrut Jocurile Olimpice. Ce fel de reclamă mai trebuie să îi faci Oraşului Luminii? Unul dintre cele mai frumoase şi mai turistice din lume. Şi de ce fel de infrastructură mai avea nevoie Parisul? Este ca şi cum te duci la un restaurant din topul Michelin şi te oferi să le dai mesenilor bani să îşi cumpere bilet de autobuz.

Mai nou, au intrat în schemă şi activiştii Stângii. Îi recunoaşteţi foarte simplu. Se amestecă peste tot precum proverbiala muscă în lapte. Ce avea Cina cea de Taină a lui Leonardo da Vinci cu deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris?

Nimic, desigur, dar tocmai aici este cheia misterului. Absurdul devine o eficientă introducere atunci când vrei să îl scurt-circuitezi la creier pe celălalt. După o deschidere de acest gen, încape orice. "Dacă nu poţi să-i lămureşti, zăpăceşte-i!".

Aici trebuie să recunosc că au făcut o treabă excelentă. Eu, unul, acum sunt complet dezorientat. Spre exemplu, nu înţeleg de ce posterul oficial al Jocurilor, despre care organizatorii pretind că reprezintă Parisul, nu are nici un fel de imagine care să evoce identitatea creştină a oraşului. (A auzit cineva de catedrala Notre-Dame? Sau de bazilica Sacre-Cœur?). Domul Invalizilor a fost desenat fără crucea din vârf. Au găsit însă loc pe afiş pentru obeliscul egiptean din Place de la Concorde.

Din salata ideologică nu putea lipsi, desigur, anti-semitismul. Acieaşi activişti care nu au nici o problemă cu prezenţa delegaţiilor din China comunistă, din Azerbaidjan, din Coreea de Nord (care tocmai a executat public câteva zeci de elevi de şcoală pentru că s-au uitat la filme sud-coreene) - protestează împotriva prezenţei delegaţiei Israelului. Sunt suprins că nu au cerut şi participarea unei delegaţii din fâşia Gaza. Acrobaţii cu parapanta, slalom pe motocicletă, tir sportiv.

Iar în final, un pic de rasism. Echipa de fotbal a Argentinei este investigată pentru un cântec rasist. De ce mai trebuie investigaţie, iarăşi nu înţeleg. Mie mi se pare clar ca lumina zilei. Oamenii au pus, ei înşişi, totul pe Internet. Se vede acolo cum Enzo Fernandez îşi bate joc de "africanii" din echipa Franţei.

Aveţi acum tabloul. În ce mă priveşte, sper că asta este tot ce am să mai aflu despre Jocurile Olimpice de la Paris, din 2024. Ceva însă îmi spune că circul nu s-a terminat. Mai avem de îndurat şi ceremonia de închidere.