English
• Când marile corporaţii nu se uită la bani
În afară de firma de automobile Rolls Royce sau de doctorii specialişti, singura "industrie" care a prosperat în orice climat economic este cea a Grand Slam-urilor în tenis. Premiile au crescut an de an, iar preţurile biletelor de asemenea.
La Australian Open, dacă vrei să asişti la finală trebuie să scoţi din buzunar 500 de dolari australieni. Să nu credeţi că este vreo problemă în vânzarea celor aproximativ 15.000 de bilete pe Rod Laver Arena - marile corporaţii nu se uită la bani când este vorba să-şi recompenseze clienţii importanţi .
• Unic în lume
După ce în anii recenţi s-au adăugat 16 noi terenuri de antrenament, iar cea de a treia arenă a fost dotată, şi ea, cu un acoperiş retractabil, turneul a devenit imun la vreme nefavorabilă (ploi ori temperaturi de peste 40 de grade). Australian Open este singura facilitate din lume cu 3 arene care, în câteva minute, pot fi transformate din terenuri în aer liber în săli închise.
Zilele trecute, guvernul australian a anunţat o nouă investiţie, de 338 de milioane de dolari australieni, pentru completarea modernizării complexului Melbourne Park. Astfel, se anticipează că terenurile de tenis şi sălile polivalente - cum ar fi, de pildă, una din arene, care are o pistă de ciclism retractabilă (folosită şi pentru campionate mondiale) - vor fi accesate de peste 2,1 milioane de cetăţeni. Beneficiul eÿÿÿÿţtiţiei este estimat la 2,3 miliarde de dolari australieni, creându-se totodată 1300 de locuri de muncă în industria construcţiilor.
• "Prizonierii" preţurilor monopoliste
În trecut, în prima săptămână a turneului s-au realizat prezenţe zilnice de peste 50.000 de spectatori. Îi putem numi "spectatori-prizonieri", în sensul că, pentru a consuma orice, începând cu o apă minerală, nu ai altă opţiune decât să accepţi preţurile monopoliste de la chioşcurile şi restaurantele din incintă. Desigur, şi deţinătorii acestor chioşcuri plătesc chirii mari pentru dreptul de a exploata amatorii de tenis.
• Galopanta creştere a premiilor
Potrivit Statisticii, în 1969 învingătorul a luat un premiu de 4500 de dolari australieni, iar valoarea totală a cîştigurilor jucătorilor a fost de 30.000 dolari australieni. După douăzeci de ani, în 1989, acestea au ajuns la 140.000 dolari australieni, respectiv, 1,9 milioane dolari australieni. În 2009 s-au atins 1.620.000 dolari australieni, respectiv 22 milioane de dolari australieni.
Acum, în 2015, sunt puse la bătaie 3.000.000 de dolari australieni la individual şi 36,3 milioane de dolari australieni per total.
Asemenea sume au depăşit de multe ori orice indice de inflaţie şi creştere economică. Federaţiile care organizează Grand Slam-uri au devenit, astfel, extrem de bogate.
Jucătorii din prima sută a ierarhiilor internaţionale din tenis sunt, aproape fără excepţie, milionari. Tenisul este, probabil, singurul sport în care, chiar dacă eşti clasat pe locul 100 în lume, poţi fi plătit foarte generos pentru efortul de a juca, de multe ori, pe un teren marginal şi aproape fără spectatori.
Federer a câştigat (numai din tenis) până în prezent în jur de 90 de milioane de dolari americani ($). Dintre românii din ultimii ani, Andrei Pavel şi Victor Hănescu au câştigat în jur de 5 milioane fiecare.
Fetele din "prima sută" au depăşit, toate, pragul de un milion de dolari. La început de carieră încă, Simona Halep a trecut de 6.000.000 câştigate.
Iar Maria Sharapova a strâns peste 30 de milioane - şi unde mai pui că ea are şi contracte comerciale ce depăşesc 30.000.000 $ anual. Se spune că aceasta este cea mai "productivă" sportivă din lume.
• Sume indecente?
Cu ceva ani în urmă, la o conferinţă de presă, Andre Agassi a fost întrebat dacă nu consideră că sumele plătite jucătorilor de tenis sunt "obscene". Fostul number one mondial a răspuns că este de acord, dar, dacă plătitorii şi sponsorii sunt dispuşi să cheltuiască asemenea sume, este normal ca "actorilor" - şi nu organizatorilor - să le revină cea mai mare parte a banilor.
Apropo, am citit recent că Ion Ţiriac se plângea de presiunile făcute de diferitele organizaţii ale jucătorilor pentru a "mulge" cât mai mult de la promotori. Însă, deocamdată, nu am văzut că renunţă la turneele unde este proprietar. Vorba aceea, dacă nu curge, probabil că încă pică...
• 30.000 dolari australieni, drept consolare
Turneul propriu-zis a fost precedat de săptămâna calificărilor, la care participă jucătorii fără o clasificare, în ierarhiile ATP şi WTA, care să le permită accesul direct pe tabloul Australian Open.
Din cei peste 100 de concurenţi în preliminarii, numai 16 ajung pe tabloul principal. Acest turneu este al speranţelor pentru tenismani la început de carieră, pentru cei care au fost jucători de prima sută, dar au decăzut şi, nu în ultimul rând, pentru jucători fără pretenţii, care tratează întrecerea ca pe o şansă de a câştiga ceva bani cu un efort mai mic.
Dacă eşti pe tabloul de calificare, primeşti 4.000 dolari australieni pentru participare, suma dublându-se cu fiecare victorie. Cine ajunge pe tablou începe de la 30.000 dolari australieni (atât a fost în 2014).
Openul Australiei 2015 vine cu încă o premieră: toate meciurile de pe tabloul principal vor fi televizate, transmisia fiind recepţionată de circa 900 de milioane de familii, din 135 de ţări.
Marius Copil (nr. 194 ATP) s-a calificat, în premieră, pe tabloul principal al marelui turneu. După două victorii în turneul preliminar de săptămâna trecută, el l-a eliminat (7-6, 6-2) şi pe Omar Jasica, cel socotit marea speranţă a tenisului australian, campion de juniori la US Open 2014.
Astfel, Copil va fi al şaselea sportiv din România prezent pe tabloul principal la simplu şi singurul la masculin, restul fiind în întrecerea feminină: Simona Halep, Alexandra Dulgheru, Sorana Cârstea, Iriga Begu, Monica Niculescu.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Protestez
(mesaj trimis de Cristi C în data de 19.01.2015, 10:50)
Dle Ionescu, articolul țintește într-un sport care nu merită tonul disprețuitor. Pe lângă faptul că este cred singurul sport încă fair-play și care imprimă în public o conduită sportivă (și corectă), nu este nici pe departe cel mai bine plătit.
Fotbalul este un circ pentru plebe în care se bagă incredibil de mulți bani. Am găsit un clasament din 2011 al primilor 100 de jucători (în ordinea salariilor anuale). Iată ultimele poziții și salariile lunare, respectiv anuale:
96. André Pierre Gignac – Olympique Marseille – €316.000 – €3.800.000
97. Thierry Henry – New York Red Bulls – €316.000 – €3.800.000
98. Maicon – Internazionale – €316.000 – €3.800.000
99. James Milner – Manchester City – €316.000 – €3.800.000
100. Ji-Sung Park – Manchester United – €316.000 – €3.800.000
Hai să ne uităm în clasamentul ATP din 2011 la ultimele poziții:
96. TOBIAS KAMKE, $1,818,815
97. ERIC PRODON, $551,992
98. ANDREAS BECK, $1,473,390
99. MICHAEL RUSSELL, $2,398,187
100. MICHAEL BERRER, $2,366,888
Clasamentul fotbaliștilor este făcut în funcție de salarii. Clasamentul ATP depinde de punctele din anul 2011. Iar sumele pe care le vedeți în dreapta numelui celor din tenis sunt câștigurile din CARIERĂ, nu din anul respectiv. Muncești 10 ani ca profesionist și alți 10 înainte pentru 1 mil de $. În timp ce un fotbalist scuipă pe teren, își face freza și o poză la niște lenjerie și gata milionul din tricourile papagalilor.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 21.01.2015, 10:32)
Articolul se refera la sporturi individoale.
In putine sporturi daca esti pe locul 100 poti sa supravietuiesti.
2. Prețurile monopoliste
(mesaj trimis de Cristi C în data de 19.01.2015, 10:57)
Dar aveți dreptate în privința prețurilor monopoliste. Însă vă dau un pont. Dacă mergeți la Arenele BNR, la turneul bucureștean (ceea ce vă recomand cu căldură), vă puteți aproviziona înainte de a intra în părculețul superb al bazei BNR de la Cantina Facultății de Medicină Veterinară (mâncare bună și prețuri de catering bucureștean).
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 19.01.2015, 12:00)
In afara acestor date interesante mi-as dori o opinie pertinenta despre mafia pariurilor sportive, daca il cunoaste cineva pe Dan Tan de pilda, eventual cum functioneaza omerta jucatori, antrenori , arbitri, nu numai in tenis ,ci si in sportul mondial, in general...
Atrag atentia cunoscatorilor despre cota la X, adica la meci egal, in primul rand in baschet (Unde cota minima se invarte undeva la 12,13 la 1) ,dar si in handbal, hochei, polo samd
Revenind la tenis, daca cineva ghiceste ca se vor juca 5 seturi intre marii favoriti si necunoscuti, iar primeste o cota buna... Ori la alte case, daca o echipa favorita, cum a fost Borussia Dortmund castiga in handicap x, adica victoria doar la limita cu Steaua, la fel tot o cota buna primesc unii...
Haideti sa nu mai ascundem acest gunoi imens sub pres si sa vorbim deschis despre aceasta tumora benigna care distruge sportul mondial...
3.1. Am păreri împărțite (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 19.01.2015, 12:18)
Acum câțiva ani, audiența la turneul de tenis BNR era micuță. Câteva sute, poate o mie de spectatori. Mie îmi plăcea, aveam baza la discreție, liniște în tribune și în afară. Erau numai spectatori selecți (nu neapărat cu bani ci cu interes pentru sport în sine).
De vreo 2-3 ani ceva s-a întâmplat. S-a umplut iar unul dintre motive este acela că s-a mutat calendarul în perioada anului studențesc (lucru bun) dar cred că și din cauză că agențiile de pariuri au inclus evenimentul pe lista lor. Am început să văd oameni de toate facturile acum la BNR. Nu mai sunt doar cunoscătorii sportului. Acum sunt și cei de genul celor din peluza unui stadion de fotbal.
3.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.01.2015, 14:26)
Dom'le dumneata nu intelegi (ori te prefaci ca nu intelegi) ca se TRUCHEAZA peste 90 la suta din meciuri !!! Pierd favoritii la marile turnee de grand slam-uri ceva de neimaginat ... Cum e posibil ca dupa ce castiga Australian Open in 2014 Wawrinka sa dispara brusc, rezultatele sale sa fie mediocre tot anul trecut... Ana Ivanovici are turnee excelente inainte de Melbourne si clacheaza in primul tur ... O spun direct : a primit de la mafie contravaloarea jucarii finalei plus un dolar australian, ce mai tura vura !
Am incercat pe site-ul 30 -0 sa semnalez gravele derapaje de la etica in tenis dar acolo e o casta inchisa de jmecheri ,ce stiu mai multe...
3.3. Meciuri trucate (răspuns la opinia nr. 3.2)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 19.01.2015, 16:36)
Despre tenisul feminin nu mă pronunț. Rezultatele sunt mai imprevizibile dar și natura psihică feminină este la fel.
Despre rezultatele la tenisul masculin, nu pot spune. Nu urmăresc prea mult din ce este în afara Top 5. Pentru Top 5, nu numai că le urmăresc meciurile dar le știu loviturile, le știu șabloanele de joc. Nu prea există surprize, cu excepția unui Wimbledon, sau poate două, când au părăsit 2-3 chiar din turul 1 sau 2. Eu pot să spun cu destul de mare siguranță că nu există fixing la nivelul ăla.
Acum, să spun dacă Dimitrov sau Ferrer vând sau nu meciuri de mai mică importanță (într-un turneu mai mic), îmi este greu. Mai depinde și din ce țări vin jucătorii și cât de mult îi controlează fiscul. Din câte am înțeles, turneele inferioare Challenger colcăie de mafioți. Și că, în ordine, Interpolul clasează fotbalul, crichetul și tenisul în Top 3 al fixingului.
Și cât de ușor ar putea fi. Impui o lege că nu ai voie să pariezi mai mult de 20% din venitul declarat la fisc în anul precedent. Să mai văd eu mafioții spălând bani în sport. Îți dă fiscul un card valoric cu un prag și pe ăla îl folosești la pariuri.
3.4. Erată (răspuns la opinia nr. 3.3)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 19.01.2015, 16:45)
Când am spus că nu există surprize, m-am referit la faptul că meciul curge așa cum te aștepți: echilibrat sau nu, cu scheme așteptate de atac. Când sunt surprize ca rezultat, jocul este edificator pentru câștigătorul meritat. Iar în toate cazurile, există dovezi în joc care arată de ce s-a produs surpriza. Waw îl bate clar (în loc de meci strâns) pe Nad la AO14 pentru că Nad avea probleme cu spatele. Clar. Fed îl bate pe Djo mult mai clar pe zgură pt ca Djo era accidentat la mână. Cil îl bate prea clar pe Fed pentru că Cil a jucat 2-3 meciuri în serie ale vieții lui (și nici nu se vor mai repeta vreodată).