OPINII Ai vrea acţiuni eMAG? Eu nu, poate doar de Black Friday

A făcut oarecare valuri mediatice ştirea că eMAG ia în calcul o listare la bursă, fie doar la Bursa de Valori Bucureşti, fie la BVB plus alte pieţe de acţiuni (posibil Ungaria sau Bulgaria, unde compania are, de asemenea, afaceri online). Ar fi o afacere să inves­teşti într-un potenţial IPO al gigantului comerţului electronic românesc?

Eu nu sunt foarte convins şi explic mai jos de ce.

Mai întâi, însă, declaraţia oficială. " Nu este vorba despre atragerea de fonduri, ci, pentru Naspers, este vorba mai degrabă de recunoaşterea valorii. O companie nu poate fi unicorn fără o valoare de piaţă publică", spunea, recent, Iulian Stanciu, fondator şi CEO eMAG, în momentul confirmării scenariului privind potenţiala listare. Cu alte cuvinte, nu ar fi vorba de un mecanism de finanţare care oricum era greu de imaginat având în vedere dimensiunile fondului Naspers şi potenţialul BVB, ci mai degrabă de o vitrină pentru etalarea valorii acţiunilor eMAG. Naspers îşi listase oricum, anterior, participaţia din eMAG împreună cu alte deţineri importante ale fondului de investiţii la bursa din Amsterdam, sub căciua Prosus, o companie cu o capitalizare de peste 100 miliarde dolari (eMAG, la rândul său, era evaluată de Naspers, plecând tot de la un reper de 1 miliard de dolari). Prosus include pachetul de 31% din acţiunile Tencent, gigantul chinez din tehnologie din portofoliul Naspers, precum şi acţiunile la platformele de anunţuri, turism, educaţie, socializare şi livrări mâncare din portofoliu, printre care OLX, Avito, mail.ru, letgo, PayU, Swiggy, iFood, DeliveryHero, Udemy şi MakeMyTrip. De ce ar mai dori Naspers o vitrină separată pentru eMAG, excluzând nevoia de finanţare?

Un posibil răspuns vine uitându-ne la traiectoria profitului companiei. În 2019, după 6 ani de pierderi care cumulaseră peste 420 milioane lei, managementul eMAG anunţa în sfârşit un exerciţiu financiar profitabil. Iar, în ideea unei posibile listări, e de aşteptat ca şi în 2020 cifrele să arate bine, ca pentru IPO. De altfel, eMAG a făcut încă de la începutul anului ceva încercări de impulsionare a câştigurilor, introducând nişte taxe de livrare care au luat prin surprindere clienţii. Cum vorbim de un fond de investiţii, care se pricepe de minune la cosmetizări în vederea renunţării la nişte participaţii (să nu neglijăm faptul că de listare este deosebit de interesat şi CEO-ul Iulian Stanciu, care mai păstrează 20% din eMAG), profitul companiei ar putea atinge un maxim în anul listării, urmând apoi o curbă descendentă în perioada următoare. Tam-tam-ul mediatic va fi însă maxim, preţul va corespunde interesului manifestat de public şi profitului raportat inteligent pentru a fi proporţional cu acesta şi e greu de crezut că va mai exista spaţiu suficient de apreciere în anii următori. Mai ales că pieţele de capital vin după o perioadă lungă de creştere şi o criză care să mai aşeze cotaţiile nu poate fi foarte departe. Altfel, eMAG este un colos cu o poziţie, aducând aminte de monopol pe piaţa locală, şi ce mai poţi spera din acest punct de vedere - că va acapara totul? Este adevărat, are un scut de protecţie formidabil, nu are cine să o concureze pe plan local eficient, dar în acelaşi timp nici spaţiu de expansiune foarte mare nu prea mai are. Or, cine investeşte într-un IPO ar vrea şi să viseze frumos, sperând la multiplicarea afacerii şi dividende tot mai grase în viitor. Pentru diversificare, acţiunile eMAG ar fi însă pariul ideal, mai ales pentru jucători, precum fondurile de pensii (care au intrat cu voioşie şi în acţionariatul Digi, deşi compania era supraîndatorată).

Rezumând, nu aş dori să am în portofoliu acţiunile eMAG, mai ales cumpărate la preţul "de listă" (adică la evaluarea maximală din cadrul unui IPO). Le-aş alege, însă, într-un Black Friday monumental al pieţelor de capital, în ocazia unei noi crize majore care să doboare spectaculos cotaţiile.