OPINII Brexitul are şi părţi bune pentru România?

Rar mi-a fost dat să văd un cor mai uniform precum cel organizat de media "quality" şi analiştii convocaţi de aceasta în momentul confirmării rezultatelor la referendumul organizat de Marea Britanie privind rămânerea sau părăsirea UE. E rău, foarte rău pentru britanici şi este rău şi pentru România prin ricoşeu, era părerea aproape unanimă. De ce e rău pentru Marea Britanie? Pentru că se vor reduce schimburile comerciale, pentru că va creşte costul tranzacţiilor, etc. De ce e rău pentru România? Pentru că Marea Britanie era contributor net (dădea mai mulţi bani decât primea de la UE), astfel încât bugetul uniunii se va subţia şi implicit şi alocaţiile pentru România (mă rog, aici nu e o ameninţare chiar cumplită, oricum România nu reuşea să absoarbă prea multe fonduri, vezi situaţia din 2016).

Există însă şi părţi bune? Pentru britanici, se vede cu ochiul liber că da, având în vedere că statutul ţării de contributor net la bugetul UE se bazează pe sume colectate din impozite care ar putea fi redirecţionate spre sistemele de protecţie socială sau investiţii, iar faptul că economia britanică e importator net (deficitul comercial cu UE era de 24 miliarde euro în primul trimestru din 2016) denotă că alţii ar trebui să se teamă de reintroducerea taxelor vamale... Dar pentru români?

Să vedem mai întâi ce a presupus aderarea pentru economia locală. Fără a ne feri de cuvinte mari, aderarea a dus la dispariţia unei bune părţi din capitalul românesc din economie, fie incapabil să facă faţă concurenţei străine (faliment), fie prin renunţarea la afaceri în favoarea companiilor străine (privatizare, preluări). În plus, potrivit unui studiu comandat de comisia de agricultură din CE şi realizat de Transnaţional Institute în 2015, aproximativ 40% din terenurile agricole din România erau deţinute de străini. Străinii controlează resursele energetice (petrol, jumătate din gazul românesc) şi au poziţii ultra-dominante în sectorul utilităţilor din energie (distribuţiile de gaz şi energie electrică). Rareori costurile acestor preluări sunt cuantificate în studiile care arată beneficiile nete ale aderării României la UE (sume absorbite minus contribuţii) pentru că ne-ar da în mod sigur cu minus.

Brexitul ar trebui să deschidă ochii oficialilor români: dacă vom continuă să cedăm părţi din firava economie autohtonă supravieţuitoare, din terenurile agricole, din resursele care ne-au mai rămas (vezi apă-Hidroelectrica) ne aşteaptă surprize neplăcute în eventualitatea că UE se destramă. Iar această ipoteza nu e chiar hazardată pe măsură ce tot mai mulţi cetăţeni europeni din economiile mari observă dezavantajele bugetare ale menţinerii uniunii; sigur, pentru companii, mai ales pentru cele cu investiţii în ţările sărace din sud şi est sau care angajează masiv forţă de muncă a emigranţilor calificaţi dar pe salarii mici, lucrurile se pun altfel.

Revenind la România, fără alocaţiile din bugetul Uniunii, fără resurse, fără o economie locală care să poată sta în picioare, fără teren agricol pe care să se bazeze securitatea alimentară a populaţiei (avem garanţii că noii proprietari ai terenurilor vor dori să vândă producţia numai pe plan local?) ţara noastră ar fi într-o poziţie cât se poate de precară... Poate ne gândim la asta înainte de a da din cap afirmativ la orice sugestie vine de la Înalta Poartă de la Bruxelles, poate învăţăm să ne apărăm mai bine interesul naţional în plan economic (câtă vâlvă pentru banală lege ce obligă hypermarketurile să facă achiziţii preponderent local!). Acesta ar fi principalul câştig al României în urma Brexitului...