Ultimii ani au adus o serie de schimbări importante cu privire la posibilitatea plătitorilor de accize de a beneficia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale. Cea mai recentă modificare a dispoziţiilor din Codul de procedură fiscală privind această facilitate a fost adusă prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 20/2023 din 6 aprilie 2023, care, printre altele, elimină complet din procedura eşalonării accizele.
Având în vedere modificările adoptate prin acest act normativ, contribuabilii condiţionaţi de achitarea obligaţiilor fiscale administrate de organul fiscal central într-un anumit termen, pentru a-şi menţine autorizaţia (categorie ce include plătitorii de accize), mai pot beneficia de eşalonarea la plată a taxelor şi impozitelor - altele decât accizele -, pe o perioadă de până la cinci ani, numai dacă constituie garanţii. În acelaşi timp, obligaţiile fiscale/bugetare care reprezintă ajutor de stat sau de minimis nu mai pot face obiectul eşalonării.
Această reglementare vine la o jumătate de an după ce plătitorii de accize au fost eliminaţi şi din sfera eşalonării în forma simplificată (aplicabilă pe o perioadă de până la 12 luni), măsură inclusă în Ordonanţa de Guvern nr. 31/2022, începând cu data de 3 septembrie 2022. De fapt, această Ordonanţă a exclus cu totul beneficiul eşalonării în formă simplificată pentru contribuabilii condiţionaţi de achitarea obligaţiilor fiscale administrate de organul fiscal central într-un anumit termen, pentru a-şi menţine autorizaţia.
Aşadar, prin Ordonanţa 20 s-au exclus în mod expres accizele şi ajutoarele de stat sau de minimis de la oricare dintre variantele eşalonării (tradiţională sau simplificată). În plus, impozitele şi contribuţiile sociale obligatorii, cu reţinere la sursă sau reţinute prin stopaj la sursă, şi taxele aferente activităţilor din domeniul jocurilor de noroc nu se mai califică pentru procedura simplificată. De asemenea, ordonanţa a introdus o nouă condiţie pentru comercianţii de produse accizabile care beneficiază de eşalonarea la plată a altor taxe şi impozite, aceea de a achita accizele neplătite la data comunicării deciziei de eşalonare, în termen de cel mult 30 de zile de la această dată.
Practic, de acum, contribuabilii, indiferent de domeniu, pot beneficia de eşalonare la plată pentru orice obligaţii datorate bugetului de stat (spre exemplu impozitul pe profit, TVA, contribuţii sociale etc.), dar nu şi pentru accize, respectiv pentru ajutoarele de stat sau de minimis. În acelaşi timp, de eşalonarea simplificată nu pot beneficia deloc contribuabilii condiţionaţi de achitarea obligaţiilor fiscale administrate de organul fiscal central într-un anumit termen, pentru a-şi menţine autorizaţia (deci nici plătitorii de accize).
Incertitudine cu privire la eşalonările în derulare
Adoptarea noii configuraţii a eşalonării la plată a fost motivată de legiuitor prin faptul că, în practică, facilitatea fiscală a fost folosită în scopuri nelegale, precum acela de a nu achita obligaţiile fiscale, de către contribuabili încadraţi în zona de risc fiscal mare, respectiv în domeniile pentru care se acordă autorizaţie, acord ori alt act administrativ similar.
Cu toate acestea, maniera în care a fost modificată reglementarea eşalonării la plată este cel puţin discutabilă. Dispoziţiile tranzitorii ale legii prevăd că facilitatea, astfel cum a fost modificată, se aplică cererilor înregistrate după intrarea în vigoare a noii ordonanţe, adică începând cu 6 aprilie 2023. Totuşi, la acest moment, este incert ce se va întâmpla, pe de o parte, cu eşalonările în vigoare având ca obiect accizele şi, pe de altă parte, cu cele ai căror beneficiari au accize de plată neachitate.
În concluzie, este regretabil că, în încercarea de a corecta comportamentul contribuabililor care utilizau această facilitate fiscală în mod abuziv, legiuitorul nu a făcut altceva decât să elimine cu totul accesul plătitorilor de accize la eşalonarea la plată pentru această categorie de obligaţii fiscale. Orice abuz trebuie combătut cu mijloacele legale existente (controale, verificări documentare, inspecţii), nicidecum prin retragerea dreptului de a beneficia de anumite facilităţi fiscale pentru o întreagă categorie de contribuabili.