OPINII Cititul în parc până înţelegi

Alfabetizarea a fost permanent o preocupare de stat în România - vezi campaniile din anii 50. Analfabetismul apare şi în discursul recent al preşedintelui la o conferinţă despre educaţie, ca fiind prezent şi în Parlament. După 60 de ani realizăm, iată, că nu a fost suficient să se înlocuiască semnătura cu degetul cu semnătura scrisă. Alfabetizarea nu a rezolvat în România problema cititului! Oricum, semnătura cu degetul a revenit azi multiplicată de miliarde de ori în like-urile care se dau pe Facebook. Să nu uităm că semnătura cu degetul se făcea cu degetul în jos, apăsat pe hârtie, ceea ce paradoxal era un fel de veto dat textului pe care semnatarul îl semna. Ne-am dat seama abia azi că acea semnătură nu era valabilă. Pe Facebook degetul a triumfat azi şi prin faptul că nu mai e paradoxal şi ambiguu şi e orientat vertical în sus, cu conotaţii sexuale interzise doar minorilor care îl folosesc. Problema verticalităţii degetului s-a rezolvat astfel după 60 de ani, ca să nu mai vorbim şi de alte semnificaţii ale poziţiei degetelor care încă abia stau să apară pe Facebook - o problemă strâns legată şi de aglomerarea în trafic.

Iar exprimarea cu ajutorul scrisului s-a dovedit inutilă când avem acum la îndemână emoticoanele. Se pare că am depăşit cu bine şi epoca faxului, când eram obligaţi să scriem ceva pe hârtie pentru a putea trimite un fax.

Iată însă că bătrânii satului, respectiv tinerii din Parlamentul României, vor să ne împingă şi mai sus pe scara evoluţiei şi au depus în parlament un proiect de lege referitor la "cititul în spaţiul public".

De data asta efectul vizat de o asemenea lege nu mai acţionează la talpa ţării, acolo unde se punea degetul pe hârtie, ci la vârful piramidei sociale, acolo unde se produce fenomenul "O voi citi până o voi înţelege".

Deputatul Raeţchi, ales în Colegiul Orientul Mijlociu-Africa (sic!), a încercat să se exprime printr-un proiect de lege în favoarea lecturii.

Problema e că, deşi este posesor a două masterate în Litere, deşi a fost de mic copil precoce cu funcţia de consilier parlamentar la 23 de ani, deputatul Raeţchi a ratat din prima încercare (în sensul că nu a mai fost nevoie de o a doua) să se exprime cu sinceritate şi a dat dovadă de perfidie alegând sintagma "cititul în spaţiul public".

Consiliul legislativ, într-un acces de nervozitate, i-a atras atenţia că formularea este incorectă şi că "din forma propusă rezultă că se referă la cititul în spaţiul public", adică la cititul în parc. Dealtfel, atunci când proiectul a ajuns la avizare la CNA, întreg consiliul s-a dovedit incapabil să înţeleagă că nu e vorba de cititul în parc şi s-a amuzat teribil pe seama proiectului de lege, dându-i entuziast şi în unanimitate un aviz negativ.

Formularea din proiectul de lege este: "Comunicare audiovizuală cu caracter educativ privind importanţa şi promovarea cititului în spaţiul public - mesaje sonore sau în imagini, cu sau fără sunet, care sunt destinate să informeze şi să educe populaţia". La aceas­ta, Consiliul legislativ sfătuieşte cu exasperare să se adauge precizarea "cu privire la importanţa lecturii".

Deşi ştia foarte bine ce înseamnă "spaţiul public", aşa cum rezultă din un alt proiect de lege al său, privind "alăptarea în spaţiul public", pe care a evitat cu abilitate să îl prezinte prin sintagma "alăptare în faţa opiniei publice", omul nostru nu a fost pur şi simplu capabil să se exprime corect. Desigur, exprimarea nu e o problemă de lectură, pot să citeşti ce vrei cu condiţia să nu te exprimi, iar când te exprimi e bine să nu o faci la fel ca atunci când citeşti şi nu înţelegi.

De aceea, proiectul de lege trebuie neapărat completat cu obligaţia de a citi până înţelegi şi de a nu lua legătura cu ceilalţi în faza intermediară în care citeşti şi nu înţelegi nimic, pe motiv că aceasta ar putea să devină un pericol social. Într-adevăr, "somnul raţiunii naşte monştri" nu e degeaba o formulă inventată de un pictor!

Această temă devine cu atât mai importantă cu cât suntem deja avertizaţi de preşedinte cu apelativul "Asta, sincer, vă las pe dumneavoastră să judecaţi sau să vă gândiţi, sau cum doriţi". Întrebarea la care s-a răspuns prin acest "apelativ", se referea la o identificare:"Dumneavoastră cu care dintre animale vă identificaţi sau aţi vrea să fiţi?" (sursa site-ul Preşedinţiei). Trebuie neapărat să remarcăm tonul calm al preşedintelui, contrastând vădit şi oferit intenţionat, tocmai pentru a realiza contrastul, cu tonul lui Iliescu din "măi animalule!".

În plus, răspunsul preşedintelui pune în evidenţă diferenţa între a gândi şi a judeca, ca o aluzie fină la statutul judecătorilor şi deschide o libertate de alegere pentru publicul larg de a face "cum doriţi" în loc de a judeca în modul diferit de modul a gândi, sau viceversa. Sigur, misterul acestui "cum doriţi" va rămâne mult timp neelucidat: păcat că publicul nu va putea beneficia de el în tot acest timp!

Deşi acest proiect de lege e încă în proceduri parlamentare, cei care forţea­ză pe preşedinte să se pronunţe în urma lecturii deciziei Curţii Constituţionale desconsideră această obligaţie de izolare şi de a nu comunica cu ceilalţi până nu înţelegi pe care cu siguranţă legea Raeţchi o va include şi o va pune în aplicare - desigur trebuie prevăzute şi nişte sancţiuni dure pentru încălcarea interdicţiei şi pentru cei care incită la încălcare. Din fericire, până acum preşedintele se conformează acestei posibile obligaţii. Bonus: şi totuşi legea îşi găseşte o soluţie de compromis chiar în cazul preşedintelui, pentru că lectura domniei sale, prin atenţia teribilă pe care societatea o orientează către ea, este o adevărată lectură în spaţiul public, deşi nu este o lectură în parc: pare că (parcă) auzim cu toţii cum citeşte preşedintele (...) mă rog, în fine, ce să mai vorbim, palatul Cotroceni are un parc foarte frumos!