OPINII Comisioanele iau locul dobânzilor, consumul nu lasă nicio şansă economisirii

Citeam zilele trecute că, în Danemarca, Jyske Bank oferă credite ipotecare pe zece ani cu o dobândă de -0,5%. Practic, eşti plătit ca să iei un credit într-o ţară unde banca centrală are o dobândă de intervenţie de 0,05%. Explicaţia oferită de banca daneză pentru această ofertă care aduce mai degrabă cu modelul băncilor islamice este că îşi propune să câştige mai mult din comisioane într-o vreme în care dobânzile practicate de bănci sunt oricum reduse. Astfel încât acea dobândă negativă ar avea rolul mai mult de cârlig de marketing. Pe alt palier avem oferta Revolut, care oferă posibilitatea unor tranzacţii fără comision la bursa americană pentru deţinătorii cardurilor Metal. Şi atunci de unde câştigă Revolut? Din taxa lunară percepută pentru deţinătorii cardurilor, echivalentul a zece lire sterline pe lună. Fenomenul mascării costurilor tradiţionale sub forma unor comisioane inteligent camuflate se răspândeşte în condiţiile în care băncile centrale au abuzat în ultima vreme de pârghia dobânzilor de politică monetară tot mai reduse. Cum banii plasaţi în credite au dobânzi din ce în ce mai mici, comisioanele au acaparat o felie tot mai mare din profitul băncilor. Reversul medaliei este că puţini mai vor să pună un ban de-o parte câtă vreme dobânzile la depozite sunt minuscule la rândul lor, iar economisirea şi-a pierdut complet componenta investiţională. Cândva ştiai că punând un ban de-o parte aveai asigurat un câştig raportat la inflaţie pe lângă şansa de a avea o rezervă pentru zile negre. Acum, dacă vrei să ai un mic plus raportat la inflaţie trebuie să mergi la scadenţe tot mai lungi, unde pariul cu inflaţia este oricum riscant, iar dezavantajele imobilizării banilor sunt evidente.

Cât o să mai ţină joacă asta? Banii par să fie în aceste zile o resursă infinită, dar nici bula lalelelor nu a fost spartă pentru că dispăruseră bulbii, ci pentru că lumea si-a dat seama că se ajunsese la valori aberante. Preţul caselor, al vacanţelor, al maşinilor, gadgeturilor creşte acum pentru că şi cererea creşte când banii din credit se obţin uşor şi nu costă mult. Până în punctul în care presiunea pe venituri va fi atât de mare în urma ratelor de achitat tot mai numeroase încât vor începe să crească restanţele la împrumuturi şi aici se intră într-o spirală de toată frumuseţea: restante în creştere, penalităţi în creştere, restanţe tot mai mari, pierderi pentru bănci, creştere de dobânzi, scădere a cererii, concedieri în economie, restante şi mai mari la bănci etc. Am mai văzut ceva similar în 2008-2010 şi atunci încrederea a revenit pe seama impulsionării creditării. Dar mai întâi a fost nevoie de o perioadă în care lumea s-a concentrat pe plata datoriilor, preţurile s-au mai corectat şi abia apoi sistemul a repornit. Cum va fi resetată economia de data asta? Băncile arată că pot duce dobânzile la credite şi la valori negative, aşa că la nevoie vom avea şi dobânzi de politică monetară negative, un fel de bani aruncaţi din elicopter pentru toată lumea. Nu m-aş mira să se ajungă în dis-perare de cauză şi la dobânzi negative la depozite astfel încât viitoarea criză îi va lovi şi pe cei cumpătaţi, care au evitat complet îndatorarea, preferând doar să economisească.