OPINII Cum adaptăm desfăşurarea controalelor fiscale la restricţiile impuse de starea de alertă?

În contextul încetării stării de urgenţă şi al repornirii economiei, există o preocupare ridicată în toate mediile pentru instituirea unor proceduri care să permită desfăşurarea în siguranţă a activităţilor umane şi economice. Mai mult, aceasta se transformă în obligaţie, întrucât, pe durata stării de alertă instituită la nivel naţional, operatorii economici privaţi trebuie să aplice o serie de măsuri de prevenire şi control al infectării cu noul coronavirus. Cu toate acestea, în privinţa desfăşurării controalelor fiscale în această perioadă, preocuparea pare să lipsească sau să fie lăsată mai mult în sarcina contribuabililor. Cu excepţia unui comunicat din 16 martie, neconcretizat în vreun act normativ, autorităţile nu au stabilit reguli speciale cu privire la desfăşurarea controalelor fiscale în noul context economic, medical şi uman.

În aceste condiţii, ce poate face un contribuabil în cazul unui control fiscal pentru a limita riscurile pentru sine, businessul său şi angajaţii săi, în paralel cu respectarea regulilor impuse în perioada stării de alertă şi, poate, chiar şi ulterior încetării acesteia, dar şi a obligaţiilor specifice în cazul inspecţiei fiscale?

Poate fi amânată începerea inspecţiei fiscale invocând contextul stării de alertă?

De regulă, inspecţia fiscală nu poate începe în lipsa comunicării avizului de inspecţie fiscală şi majoritatea contribuabililor se întreabă, la primirea avizului, dacă inspecţia ar putea fi amânată în contextul măsurilor de prevenire şi control instituite. După primirea avizului de inspecţie fiscală, legea permite contribuabilului să solicite, pentru motive temeinic justificate, amânarea începerii inspecţiei fiscale. Problema care apare este în ce măsură contextul stării de alertă poate reprezenta un motiv temeinic justificat pentru a determina amânarea inspecţiei fiscale.

În principiu, răspunsul la această întrebare poate fi afirmativ, în funcţie de circumstanţe. Starea de alertă poate determina o restrângere considerabilă a activităţii contribuabililor din cauza măsurilor pe care sunt nevoiţi să le adopte. Spre exemplu, operatorii economici pot dispune, cu consimţământul angajatului, desfăşurarea activităţii în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu, pot exista cazuri de şomaj tehnic sau dificultăţi în procesul de obţinere a documentelor justificative arhivate la un alt operator economic afectat de măsurile instituite. Aceste situaţii ar trebui sa reprezinte motive justificate care să conducă la amânarea termenului de începere a inspecţiei fiscale.

Este posibilă desfăşurarea controlului fiscal fără prezenţa fizică a inspectorilor fiscali la sediul contribuabilului?

Potrivit dispoziţiilor legale, debutul controlului fiscal are loc odată cu înscrierea în registrul unic de control. În practică, înscrierea în registrul unic de control presupune prezenţa fizică a inspectorilor fiscali la sediul contribuabilului. Or, din această perspectivă cel puţin, prezenţa organului fiscal la sediu pare inevitabilă. Nu poate fi exclusă, totuşi, prezentarea de către contribuabili a registrului unic de control la sediul organului fiscal, la o dată şi o oră stabilite în prealabil, de comun acord, în temeiul cooperării şi bunei-credinţe ce trebuie să existe între contribuabil şi autoritatea fiscală.

În ceea ce priveşte locul de desfăşurare, regula generală este că inspecţia trebuie să aibă loc la sediul contribuabilului. Cu toate acestea, în contextul implementării de către contribuabili a procedurilor stricte de igienă pentru angajaţi sau zone de producţie, pot exista situaţii în care nu se recomandă accesul inspectorilor fiscali în aceste zone din motive ce ţin nu doar de protejarea sănătăţii angajaţilor, ci şi de riscul de contaminare a spaţiului de lucru.

Dacă o societate nu deţine sau nu poate pune la dispoziţie un spaţiu de lucru adecvat pentru derularea inspecţiei fiscale, atunci activitatea de inspecţie se poate desfăşura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord.

În cazurile în care, totuşi, controlul fiscal se va desfăşura la sediul contribuabilului, este indiscutabil faptul că operatorii economici vor avea obligaţia să asigure, la intrarea în sediu, triajul epidemiologic şi dezinfectarea mâinilor inspectorilor fiscali, spre exemplu. Deosebit de problematice vor fi acele situaţii în care temperatura inspectorilor fiscali va depăşi nivelul admis de reglementările în vigoare, nefiind exclusă posibilitatea contribuabilului de a le interzice intrarea în sediu.

• Pot fi administrate la distanţă mijloacele de probă pe parcursul controlului fiscal?

Proba cea mai frecventă în cadrul controlului fiscal este proba cu înscrisuri care, de cele mai multe ori, este administrată prin analizarea nemijlocită a documentelor justificative. Or administrarea acesteia poate avea loc şi prin utilizarea unor mijloace alternative, cu acordul organelor fiscale, cum ar fi mijloacele electronice de comunicare la distanţă (e-mail, fax şi altele asemenea) sau transmiterea documentelor în format fizic către organul fiscal prin servicii de poştă sau de curierat. Aceste variante se folosesc şi în prezent cu acordul organului fiscal, existând premisa de a fi generalizate.

În afara administrării probei cu înscrisuri, organul fiscal are dreptul de a solicita contribuabilului să se prezinte la sediul său pentru informaţii şi lămuriri necesare stabilirii situaţiei sale fiscale. Şi în acest caz, o alternativă la prezenţa fizică este transmiterea în prealabil a documentelor justificative către autoritatea fiscală şi susţinerea explicaţiilor suplimentare prin mijloace de comunicare la distanţă.

• Cum poate fi susţinută cauza contribuabilului în faţa autorităţii fiscale?

Totuşi, în cadrul inspecţiei fiscale, există două momente în care contactul nemijlocit cu autorităţile fiscale este, în mod tradiţional, de esenţă: discuţia finală şi susţinerea orală a contestaţiei. În perioada stării de urgenţă, s-a observat o tendinţă din partea organelor fiscale de a utiliza mijloacele de comunicare la distanţă pentru a parcurge aceste etape, asigurându-se, în acest fel, respectarea dreptului contribuabilului de a fi ascultat.

Aşadar, implementarea măsurilor de prevenire şi control în contextul pandemiei au determinat autorităţile fiscale să găsească noi modalităţi care să le permită continuarea activităţii de inspecţie şi de soluţionare a contestaţiilor, modalităţi care s-au dovedit, de altfel, destul de eficiente. Cu toate acestea, aplicarea acestor soluţii s-a limitat la cazuri punctuale, nefiind vorba în acest moment de o generalizare.

În concluzie, se poate afirma că există pârghii pentru ca inspecţiile fiscale să se desfăşoare şi în contextul noilor restricţii. Însă acestea nu se întemeiază pe un cadrul legislativ flexibil sau adaptat noilor vremuri, ci depind mai mult de demersurile pe care le desfăşoară contribuabilul. Reaşezarea modului de efectuare a controalelor fiscale ar trebui să reflecte preocuparea autorităţilor fiscale pentru asigurarea respectării măsurilor de protecţie, dar şi pentru modernizarea instituţiei. Mai mult, situaţia creată de pandemie ar putea reprezenta chiar un punct de plecare în direcţia unei veritabile digitalizări a administraţiei fiscale.