OPINII Democratizarea oligarhilor

Demascarea şi denunţarea oligarhilor constituie principala armă folosită de Preşedintele Traian Băsescu pentru câştigarea simpatiei şi voturilor electoratului român în referendumul organizat pentru demiterea sa. În concepţia Preşedintelui şi a stafului său de campanie, oligarhii au devenit inamicul public numărul unu al actualei noastre societăţi. Înaintea corupţiei, a sărăciei.

Existenţa oligarhilor este prezentată drept cauză a tuturor relelor cu care ne confruntăm, inclusiv corupţia şi sărăcia. Votul pentru demiterea Preşedintelui este prezentat ca fiind totuna cu un vot pentru oligarhi, deci pentru corupţie şi pentru sărăcie.

Are sau nu dreptate Pre­şedintele? Să facem un efort de limpezire a lucrurilor!

Noţiunea de oligarh vine de la oligarhie. Nu invers. Potrivit DEX, cuvântul "oligarhie" desemnează o formă de conducere a statului în care puterea este exercitată de un număr restrâns de persoane (oligos = puţin, arche = putere). Este vorba, deci, de exercitarea puterii în stat. Cu acest înţeles, cuvântul oligarhie este folosit de mii de ani.

Numai recent şi numai în unele dintre ţările care au suportat regimul comunist a început a fi folosit cu predilecţie cuvântul oligarh. El desemnează pe marii îmbogăţiţi ai "tranziţiei", ai "privatizărilor" postcomuniste. La noi, în România, ca şi în Rusia, de exemplu, oligarhul este prezentat marii mase a cetăţenilor ca fiind un om foarte bogat. Şi, evident, este vinovat. Din cauza lor, a oligarhilor, cei puţini, săracii, cei mulţi, sunt săraci. Imagine falsă şi înşelătoare.

Există oameni foarte bogaţi şi în societăţile democratice, cele în care funcţionează economii de piaţă democratice, concurenţiale şi performante. Specific acestor societăţi este faptul că marea majoritate a capitalului se află în proprietatea marii majorităţi a cetăţenilor, cunoscută sub denumirea de clasă mijlocie. Deţinând puterea economică, această clasă mijlocie deţine şi puterea politică. Clasă care nu este săracă, ci bogată, înstărită. Această clasă mijlocie majoritară este aceea care exercită puterea în stat, care controlează toate puterile statului: legislativă, executivă, judecătorească. Nici cei foarte bogaţi, puţini, nici cei foarte săraci, tot puţini, nu exercită puterea în stat.

Cei mai bogaţi oameni ai lumii noastre nu sunt nici româ­ni, nici ruşi, ci americani, englezi, nemţi, etc. În ţările cu economii democratice, oamenii foarte bogaţi nu devin oligarhi. Ei nu exercită puterea în stat. Nici direct, nici indirect.

Oligarhul este o creatură specifică lumii postcomuniste. Oamenii foarte bogaţi din ţările democratice au ajuns să fie foarte bogaţi creând bogăţie în condiţile economiei de piaţă, concurenţiale. Marii bogătaşi ai lumii democratice sunt, de regulă, marii inovatori în tehnică, în finanţe, în marketing. Aceşti mari bogătaşi nu şi-au creat imperiile făcând afaceri cu statul, ci oferind consumatorilor noi produse şi tehnologii, generatoare de avuţie.

Oligarhul lumii postcomuniste nu a "ajuns" un om foarte bogat inovând, devenind proprietar al avuţiei pe care a creat-o. Oligarhul a devenit bogat însuşindu-şi bogăţia creată de alţii. El s-a îmbogăţit cu ajutorul statului. S-a strecurat la conducerea statului postcomunist, sau şi-a strecurat omul (oamenii) de încredere la conducerea acestui stat. Din această poziţie a făcut "afaceri" cu statul. I-a vândut statului scump şi a cumpărat de la stat ieftin.

Statul postcomunist, condus sau controlat de oligarhi, n-a creat el însuşi avuţia pe care s-o treacă în proprietatea oligarhilor. Ca să aibă ce da oligarhilor, statul şi-a deposedat proprii săi cetăţeni de averea creată până în 1989 şi de venituri create după 1989. Îmbogăţirea oligarhilor s-a făcut prin sărăcirea cetăţenilor.

Recent, într-o dezbatere televizată, pe tema referendumului şi a oligarhilor, domnul analist Pavel Lucescu, altfel bine informat şi bine intenţionat, după ce a recunoscut existenţa oligarhilor şi rolul nefast pe care aceştia îl joacă în funcţionarea societăţii noas­tre, ajunge la concluzia că încercarea lui Traian Băsescu de a-i încrimina şi înfrunta este sortită eşecului. Au bani. Sunt puternici. Singura soluţie, spune domnul Lucescu, este ... democratizarea oligarhilor. Adică ceva asemănător cu ... democratizarea dic­tatorilor, sau, de ce nu, trans­formarea porcinelor în ... pri­vighetori.

Nici eu nu cred că domnul Traian Băsescu va câştiga bătălia cu oligarhii. Chiar dacă va câştiga referendumul din 19 mai. Evident, nu cred nici în transformarea oligarhilor în democraţi, adică în apărători ai intereselor clasei mijlocii, ai majorităţii cetăţenilor ţării. Statul i-a creat pe oligarhi. Prin redistribuirea avuţiei. Tot statul poate şi trebuie să creeze clasa mijlocie, adică temelia adevăratei democraţii. Tot prin redistribuirea avuţiei. Sau a veniturilor.