OPINII Dinu Patriciu, nici învins, nici învingător

Toată presa se întrece în a relata stadiul la zi al cazului Dinu Patriciu - justiţie, sau mai degrabă parchet. În funcţie de diferitele hotărîri ale instanţelor referitoare la cererea de arestare preventivă, titlurile sînt majoritar de tipul, Patriciu - din nou învingător. Atunci cînd o hotărîre de casare a hotărîrii de respingere a arestării şi retrimiterea la instanţa de fond a fost pronunţată, s-a spus şi scris că a cîştigat parchetul. Adevărul e că domnul Dinu Patriciu nu este nici cîştigător şi nici învins. Căci pînă în prezent nici măcar nu s-a întocmit un prim rechizitoriu pentru niciuna dintre cele 12 infracţiuni vehiculate de către procurori. Ce s-a întîmplat pînă acum este un fapt de normalitate, căci nici după părerea mea nu ar fi îndeplinite acele condiţii speciale prevăzute de codul penal şi de procedură penală care impun arestul preventiv. Nici măcar publicarea stenogramelor unor convorbiri telefonice interceptate nu mă fac să cred că este nevoie de arestare preventivă. Cînd se va trece la judecarea pe fond a acuzaţiilor şi vom avea primele hotărîri judecătoreşti, vom putea spune că domnul Patriciu a pierdut sau a cîştigat, sau că parchetul a avut dreptate sau a greşit. Fie în susţinerea acuzaţiilor dacă infracţiunile sînt reale, fie nu au putut să le probeze pentru că unele nu există, fie în unele cazuri sau chiar în toate are dreptate, caz în care Patriciu trebuie să plătească pe drept.

Din punctul meu de vedere am destule nemulţumiri şi des-tule aşteptări. Nemulţumirile sînt legate de faptul că din cauza mediatizării excesive, piaţa de capital a fost negativ afectată, scăzînd nu numai acţiunile societăţilor pe care le deţine în majoritate domnul Patriciu împreună cu alţi învinuiţi în cauză, dar şi alte acţiuni, din care am şi eu, ba chiar toată piaţa de capital.

Ca cetăţean, interesul meu, mai de grabă decît vreo nemulţumire este legat de dorinţa ca toate datoriile care ar rezulta din anumite încălcări ale legii de către grupul Patriciu să fie recuperate, inclusiv cu penalizările de rigoare, fapt care ar contribui la alimentarea resurselor bugetare cu sume de care fiecare cetăţean profită (sau ar trebui să profite) într-un fel sau altul. Asta chiar mai presus de o condamnare la închisoare a vinovaţilor.

Căci pentru o persoană ca domnul Patriciu, o condamnare chiar cu suspendare este la fel de dureroasă ca şi una cu efectuarea pedepsei efective. Dar nerecuperarea sumelor cu care a fraudat statul, în cazul în care acest fapt s-a produs, este o pierdere pentru societate şi un cîştig pentru făptuitori, aşa că mai bine să aşteptăm şi să sperăm că se va face cu adevărat dreptate şi să vedem de partea cui este aceasta. Dacă ar fi să dau un pronostic, părerea mea este că situaţia nu este nici albă nici neagră, şi este pepită sau în dungi. Este interesant de urmărit cine va putea mai bine să ascundă negrul şi cine va reuşi mai bine să-l scoată la iveală.