OPINII Doctore, simt ceva mortal în regiunea presei mele

Porsche România şi-a lansat noul Volkswagen Passat. Cu această ocazie, a organizat un "test-drive" pînă la Tîrgu Mureş şi înapoi în capitală. La "test-drive" au participat aproximativ cincizeci de ziarişti, în treizeci şi opt de automobile. La întoarcere, unul dintre automobilele din coloana Volkswagen a intrat într-o Dacie care venea din contrasens. Şoferul Daciei a murit pe loc, soţia lui, ceva mai tîrziu. În urma lor, a rămas orfan un copil bolnav.

Accidentul s-a petrecut vineri, 8 aprilie. Sîmbătă, duminică şi luni, nici un ziar, nici un radio şi nici o televiziune nu au menţionat accidentul rutier. Marţi, "BURSA" - ziar specializat financiar, în care nu a fost relatat nici un accident rutier de-a lungul celor cincisprezece ani de apariţie neîntreruptă - a semnalat ciudăţenia comportamentului presei: jurnalele de actualităţi ale televiziunilor care relatează cu predilecţie tot soiul de accidente rutiere, pe acesta nu l-au menţionat; radiourile, la fel; presa scrisă, nici ea.

Ce poate fi mai ciudat decît că, din toate organele de presă la care lucrează cei cincizeci de ziarişti care s-au aflat în împrejurarea accidentului, nu s-a găsit nici măcar unul care să informeze publicul asupra nefericitului eveniment? Ba, mai mult, în Volkswagen-ul implicat în accident se afla, ca pasager, (el însuşi, fiind lovit, a fost internat în spital), un ziarist de la o mare televiziune privată. Ba şi mai mult, televiziunea cu pricina face parte dintr-un mare trust de presă, în care figurează şi o mare agenţie de ştiri...

Întîmplarea se constituie într-un obiect de studiu care ar putea intra în manualele de jurnalistică. Ca să ne putem explica uimitoarea tăcere din jurul acestui accident, să analizăm, pe rînd, toţi factorii implicaţi.

• Compania Porsche România

Porsche România este considerată o companie importantă la noi, rivalizînd, de pildă, cu Renault Nissan România. Amîndouă figurează între primii zece cei mai importanţi clienţi de publicitate în mass-media, în anul 2004. Conform tarifelor de publicitate, anul trecut, Porsche România a plătit 1,8 milioa-ne de euro pentru reclamă în presă.

• Ziariştii

La astfel de "test-drive"-uri, de regulă, nu participă şefii de presă, ci ziarişti ori angajaţi din alte departamente ale ziarelor (de pildă, agenţi de vînzări de publicitate) cărora le face plăcere să conducă o maşină scumpă, la care n-ar avea acces altfel. Ei primesc, în plus, cîte un cadou de la firma organizatoare - un telefon mobil, un termos sau vreun alt obiect mărunt, dar suficient de valoros ca să conteze.

Rezultă de aici o nemărturisită obligaţie de complezenţă a ziariştilor faţă de compania organizatoare, complezenţă consolidată şi prin alte metode - frumoase petreceri ori conferinţe de presă însoţite de mese bogate. De aceea, s-a înstăpînit credinţa că a critica vreun aspect din activitatea unei astfel de companii este ceva ce "nu se face".

• Mass-media

Dintotdeauna, presa a fost slugarnică cu toţi cei care o finanţează - fie că sînt politicienii la putere care i-ar putea tolera datoriile la buget ori "artificiile" fiscale, fie că sînt mari clienţi de reclamă. Şi de cînd preşedintele Traian Băsescu şi Guvernul Tăriceanu ameninţă cu rigoarea fiscală, şefii presei au devenit şi mai dependenţi de veniturile din publicitate, cu atît mai mult cu cît totalul cheltuielilor pe reclamă în ţara noastră nu poate susţine financiar uriaşul număr de publicaţii, de radiouri şi televiziuni răsărite ca ciupercile în perioada preelectorală.

• O explicaţie simplă: banii

Din aceste premise, derivăm cu simplitate că presa a aşternut vălul tăcerii peste accidentul din "test-drive"-ul Porsche pentru bani.

Ziariştii participanţi s-au lăsat seduşi de cîte un telefon mobil, de un senviş cu icre negre, de un termos. În plus, ei ştiu că şefii lor sînt interesaţi de banii din campaniile publicitare ale Porsche, astfel că, oricum, chiar dacă ar gîndi să relateze în vreun articol accidentul rutier, tot nu ar fi publicat. Ba chiar şi-ar periclita poziţia în faţa şefilor, ilustrînd că nu sînt corect orientaţi în interesul propriului organ de presă.

Dacă, care cumva, informaţia despre accident va fi răzbătut pînă la redactorii şefi, atunci parcă aud răspunsul: "Vezi-ţi de treaba ta!" Şi cu asta, basta: tăcere...

• Talk-show-ul

În urma articolului din "BURSA", Realitatea TV a organizat un talk-show pe tema tăcerii din presă: Dan Turturică i-a invitat pe ziariştii Daniel Bojin ("BURSA"), Ioan T. Morar ("Cotidianul") şi Dan Vardie ("Autoshow").

Începutul dialogului a fost şocant: Ioan T. Morar s-a întrebat de ce a publicat "BURSA" articolul despre accidentul rutier, după care şi-a dat cu presupusul cum că, pesemne, ziarul nostru nu a primit reclamă de la Porsche.

Dacă ar fi avut curiozitatea să consulte site-ul "BURSA", Ioan T. Morar ar fi constatat că articolul despre accident a fost afişat chiar sub reclama Porsche.

Dar ceea ce şochează la poziţia adoptată de Ioan T. Morar este că el nu se întreabă de ce au tăcut cei cincizeci de ziarişti, nu se întreabă de ce ziarul "Cotidianul" (la care este senior editor) nu a publicat nimic despre accident, ci caută motivele murdare pentru care ziarul "BURSA" a făcut-o.

Din acel moment, talk-show-ul s-a transformat în altceva: nu a mai fost o dezbatere asupra acestui caz de corupţie în presă, ci însuşi spectacolul unuia dintre acei ziarişti "tăcuţi", care se făcea că nu înţelege subiectul discuţiei: "A fost un accident ca oricare altul, ce atîta tevatură în jurul lui?!", se mira, în mod repetat, senior-editorul ziarului "Cotidianul".

• Responsabilitatea poliţiei

Poliţia susţine că nu a fost anunţată de "test-drive"-ul firmei Porsche, deşi aceasta din urmă afirmă contrariul. Întrebarea este cum de nici un radar al Poliţiei, pe distanţa Bucureşti - Tîrgu Mureş şi înapoi, nu a semnalat depăşirea vitezei regulamentare. Conform mărturiilor (inclusiv publice) participanţii la "test-drive" au circulat cu peste 160 de kilometri la oră. Să străbaţi România de-a latul cu viteză de bolid şi să nu te împiedice poliţia - este asta cu adevărat posibil fără complicitatea Poliţiei?!

Iar, dacă, prin absurd, într-adevăr poliţia a fost incapabilă să deceleze o cursă automobilis-tică de-a latul ţării, atunci la ce mai plătim poliţia rutieră?

Poliţiştii îşi iau salariile doar ca să ne şicaneze că nu ne-am pus centurile de siguranţă?

• Responsabilitatea firmei Porsche

În timpurile noastre, marile firme îşi asumă responsabilităţi sociale - fie că finanţează sportul, ori sănătatea, ori cultura, fie că săvîrşesc gesturi de caritate pentru nevoiaşi - bătrîni, copii, şcolari, studenţi. Ideea este ca marile firme să se integreze în comunităţile locale şi să ofere un exemplu de moralitate, binefăcător inclusiv pentru vîn-zările sale.

Dar, conform mărturiilor participanţilor, "test-drive"-ul organizat de Porsche s-a desfăşurat ca o cursă de viteză automobilistică, din păcate, pe drumurile publice. Unul dintre participanţi relatează că a trecut milimetric pe lîngă două alte accidente, similare cu cel care s-a petrecut. Indiferent ce hîrtii cu angajamente vor fi semnat participanţii la "test-drive", moral şi psihologic ei par să nu fi fost pregătiţi în mod potrivit. Imaginea generată de mărturiile participanţilor conduce la ideea că un accident era inevitabil şi că-i o minune că s-a petrecut numai unul.

La o zi după înmormîntarea celor doi soţi decedaţi în impactul cu Volkswagen-ul, Porsche şi-a lansat noul tip de automobil în cadrul unei sărbători elegante, la Palatul Regal, unde au dansat menuet actori cu peruci, costumaţi ca în Evul Mediu. Noul automobil a fost salutat cu focuri de artificii, într-o atmos-feră veselă, ca şi cînd nu s-ar fi petrecut nimic grav.

Sînt de acord că firma Porsche făcuse cheltuieli mari pentru această manifestare promoţională. Bănuiesc că acesta a fost motivul pentru care s-a făcut că ignoră cei doi morţi pe care i-a prilejuit promovarea noului automobil.

Dar acesta nu este un exemplu de moralitate corporativă. Dimpotrivă.

În decembrie, un operator de ghişeu al Băncii Transilvania a fost ucis de un tîlhar. Banca a arborat doliul şi şi-a anulat petrecerile de Crăciun asu-mînd ca banii să se ducă pe apa sîmbetei. Şi nu era nicidecum implicată în nenorocita întîmplare.

Cred că, dacă acum Porsche ar fi făcut la fel, ar fi cîştigat mai mult...

• Haita ziariştilor

Despre corupţia din presă, despre obedienţa mass-media, despre limitarea libertăţii presei, fac vorbire rapoartele de ţară ale Uniunii Europene. Cazul tăcerii la unison a cincizeci de ziarişti de la zeci de organe de presă ar fi trebuit luat în dis-cuţie în cadrul asociaţiilor profesionale ale ziariştilor. Este un caz de manipulare a publicului, prin organele de presă înhăitate. Nici una dintre asociaţii nu a făcut-o. Solidaritate de breaslă?!

Un post de radio s-a referit la titlul articolului din "BURSA": "Presa aşterne vălul tăcerii în jurul unui omor". De aici, a derivat, glumeţ, într-o logică facilă, că "BURSA" nu ar fi presă, deoarece îşi permite să scrie despre accidentul rutier.

Doctore, simt ceva mortal aici...

Da, accept ca "BURSA" să nu fie considerată "presă". Dacă prin "presă" înţelegeţi acea porcărie care şantajează pentru bani, atunci "BURSA" nu este presă. Dacă înţelegeţi prin "presă" acele maşini de spălat bani, unelte ale puterii care o răsplăteşte cu toleranţă fiscală, fiare care latră la comandă şi te umplu de noroi la momentul oportun, nu, "BURSA" nu este presă. Am credinţa că adevărul, corectitudinea, justeţea şi civilitatea nu merită să fie sacrificate ca să dobîndeşti statutul de "presă". Prefer ca "BURSA" să fie altceva decît "presă".