OPINII Fondurile mutuale au fost o afacere doar pentru administratori, în acest an

Dacă ne uităm la randamentele raportate în prima jumătate a anului de fondurile mutuale, observăm că, în marea majoritate a cazurilor, n-a meritat deranjul scoaterii banilor din bancă pentru a profita de experienţa unei societăţi de administrare.

La o dobândă bancară medie de 1-2% în funcţie de scadenţă, mulţi caută alternative mai profitabile depozitelor slab remunerate. Cu toate acestea, evoluţia dezamăgitoare a bursei, reducerea dobânzilor la titlurile de stat şi costurile legate de administrarea activelor au redus simţitor câştigurile celor care au mizat pe fondurile deschise de investiţii.

În buletinul săptămânal Intercapital Invest, în secţiunea privind performanţele fondurilor mutuale locale, se monitorizează periodic variaţia faţă de începutul anului, astfel încât investitorii au o imagine de ansamblu privind treaba pe care o fac administratorii, mai ales în comparaţie cu evoluţiile bursei şi cele ale dobânzilor la termen.

Prima săptămâna din iunie găsea fondurile cu performanţe modeste la nivelul lui 2016, cel mai performant fiind Erste Bond Euro, cu un avans de numai 1,98%. Certinvest Obligaţiuni bifa o creştere de 1,74%, Carpatica Obligaţiuni avea 1,63%, iar "You Invest Solid Ron", una de 1,55%. La cealaltă extremă, fondurile care aveau incluse acţiuni listate se descurcaseră cel mai prost: Active Dinamic, -16%, BT Index ROTX, -5,6%, Erste Equity România, -4,87%, Certinvest Dinamic, -4,84%.

Sigur, evoluţia fondurilor de acţiuni nu avea cum să iasă prea bine de vreme ce indicii BVB sunt pe minus (aproximativ -7%, la BET şi BET-NG, un indice de energie preferat de mulţi administratori, şi 15 procente scădere la BET-FI), dar cel puţin în cazul fondurilor de obligaţiuni speranţele erau mai mari. Spun speranţele şi nu posibilităţile, pentru că randamentul titlurilor de stat oscilează acum între 1-3%, în funcţie de lungimea scadenţei, iar investitorii în fonduri plătesc comision de administrare, ceea ce contribuie la diluarea acestui câştig. Practic, când toate instrumentele cu scadenţe mai lungi de 3 ani vor ajunge la maturitate, investitorii în fondurile de obligaţiuni şi instrumente cu venit fix vor contempla randamente similare cu cele ale depozitelor, plus dezavantajul unor comisioane la retragerea prematură (care ar putea fi evitate la bancă în ziua scadenţei depozitelor) şi a unora de subscriere.

Una peste alta, cine a scos bani din bancă în 2016 pentru a-i da pe mâna unor administratori de fonduri pentru a fi înmulţiţi profesionist, n-are multe motive de bucurie. Dacă ţinem cont de comisioanele de retragere din banca şi subscriere în fondul mutual ales, doar în cele mai fericite cazuri (fondurile cu venit fix) n-a ieşit în pierdere semnificativă.

Morala? Cine crede că investind în fondurile mutuale scapă de stresul urmăririi periodice a pieţelor financiare pentru a identifica momente optime de intrare şi ieşire din investiţie, se înşeală. Dacă uiţi să faci asta, chiar şi în cazul în care ai doar investiţii administrate, rezultatele pot fi la fel de dezamăgitoare ca pe cont propriu, (vezi anul 2016). Asta ca să nu mai pomenim de 2008, un an care a spoliat mulţi investitori mărunţi din fonduri şi bursă, îndepărtându-i pentru multă vreme de piaţa de capital.