OPINII FP răscumpără acţiuni pentru profit

În ţări cu experienţă îndelungată în piaţa de capital şi în care bursele de valori chiar contează, răscumpărarea propriilor acţiuni este o practică curentă. Dar şi vânzarea. Mai pe româneşte spus, societăţile listate îşi speculează la bursă propriile acţiuni. Aceasta se corelează perfect cu folosirea bursei pen-tru atragerea de resurse.

Primul obiectiv este de a-şi păstra sau mări valoarea de piaţă, indicator determinant pentru ratingul şi stabilitatea societăţii. În acelaşi timp, se conservă astfel încrederea acţionarilor în societate şi în boardul de conducere. Între altele fie zis, toţi acţionarii care deţin 5% din acţiuni intră de drept în board. Acesta desemnează sau uneori angajează directorii executivi. Căci mai ales în SUA, managerii, aşa cum se numesc la ei directorii executivi, ori se cresc, ori se "vânează". Uneori sunt în joc bani foarte grei, iar dacă performează, sunt plătiţi regeşte. Europenii au împrumutat (sau au implementat, cum se numeşte mai sofisticat acţiunea) numai plata regească, nu şi performanţa.

La ei, răscumpărarea de acţiuni se face în două sau trei situaţii. Când trebuie să se apere de un atac agresiv de preluare. Atunci, societatea cumpără acţiuni de pe piaţă pentru a limita posibilitatea agresorilor de a-şi atinge scopul. Se ştie că, în astfel de situaţii, agresorul face oferte de regulă mult peste preţul pieţei. Mai ales când prin preluare, se vrea eliminarea concurenţei. Căci după consolidarea monopolului se scot banii înzecit sau însutit.

A doua situaţie când o societate îşi răscumpără din piaţă propriile acţiuni este aceea în care se doreşte menţinerea preţului pe piaţă dacă acesta scade prea mult. Acţiunile răscumpărate nu dau drept de vot sau de dividende şi astfel creşte şansa distribuirii de dividende mai mari, dorinţa de fapt a tuturor acţionarilor. Când cumpărarea acţiunilor se face la un preţ aflat sub valoarea netă contabilă a acţiunilor, prin anularea acestora creşte valoarea contabilă netă a acţiunilor rămase. Dacă societatea este şi profitabilă, atracţia faţă de acţiunile ei creşte şi astfel preţul acţiunilor creşte. Dacă societatea are un proiect de dezvoltare serioasă şi durabilă, pentru care are nevoie de resurse, vinde acţiunile retrase de pe piaţă sau emite acţiuni noi şi îşi atinge scopul. La fel, dacă a cumpărat propriile acţiuni la un preţ mic pentru a stabiliza piaţa, le poate vinde atunci când aceasta a crescut şi obţine astfel un profit.

În România, avem de a face cu o situaţie specială. Avem destule societăţi ale căror acţiuni se tranzacţionează pe piaţă sub valoarea nominală, deşi acestea înregistrează profit. Între multele se numără Fondul Proprietatea. De când se tranzacţionează la bursă, FP a distribuit şi va distribui dividende. Mai nou, la propunerea investitorilor străini, a adoptat un plan agresiv de creştere a profiturilor prin vânzări pentru a creşte valoarea profitului şi implicit a dividendelor, politica fiind de a distribui aproape în totalitate profitul, ca dividend pentru acţionari.

Fondul Proprietatea a început încă de anul trecut să achiziţioneze acţiuni proprii, iar anul acesta a aprobat cumpărarea unei noi tranşe. Evident, atât cele deja cumpărate, cât şi cele care vor urma, se vor achiziţiona sub valoarea nominală. La AGA din 27/28 iunie 2012 se va vota anularea acţiunilor deja cumpărate. Prin aceasta se va realiza ceea ce un acţionar inocent a susţinut la o AGA din iarnă, aceea de a se despăgubi suplimentar acţionarii rămaşi, numai că în alt fel. Respectivul se opunea anulării acţiunilor cumpărate pentru ca acestea să fie repartizate celor rămaşi. Utopie şi ilegalitate. Anularea propriilor acţiuni, atunci când acestea au fost achiziţionate sub valoarea nominală, are drept consecinţă creşterea profitului. Pentru profani, bilanţul unei societăţi comerciale este o balanţă între active şi pasive. Acestea trebuie să fie egale şi se echilibrează prin profit sau pierdere. La fel, curios pentru profani, pierderea se contabilizează în bilanţ la activ, iar profitul la pasiv. Tot la pasiv intră şi capitalul social, ca produs între numărul de acţiuni emise şi valoarea lor nominală. Când se răscumpără propriile acţiuni de pe piaţă, se cheltuiesc nişte bani. Prin aceasta se diminuează activul. Dacă acţiunile cumpărate se anulează, trebuie modificat pasivul la capitalul social. Să facem o socoteală băbească. Dacă preţul de piaţă este mediu de 0,5 lei, un milion de acţiuni se cumpără cu 500.000 lei, cu care scade activul. Dacă se anulează aceste acţiuni, care au valoarea nominală de 1 leu, pasivul scade cu 1 milion lei. Pentru a echilibra activul cu pasivul, trebuie consemnată aici diferenţa de 500.000 lei, la rubrica profit. În cazul de faţă avem însă de a face cu un program de achiziţii de peste un miliard şi o sută milioane de acţiuni care se vor cumpăra, peste cele pes-te 230 milioane cumpărate anterior, adică profit suplimentar de sute de milioane, care se vor repartiza ca dividende în viitor. Pe lângă asta, cei care decid să rămână acţionari, vor avea două alte avantaje. Mai întâi le creşte ponderea deţinerilor în procente la capitalul social şi, în al doilea rând, vor beneficia de dividende mai mari, deoarece profitul brut va fi repartizat la un număr mai mic de acţiuni. Sper ca aceste explicaţii, inutile pentru iniţiaţi să oprească elanul de Gică Contra al profanilor.