EnglishÎn timp ce în Europa exploatarea gazului de şist dă naştere la dispute violente între apărătorii mediului înconjurător şi adepţii acestei metode, Statele Unite s-au pus pe treabă. În mai puţin de un deceniu, exploatarea gazului de şist a răsturnat echilibrul energetic al ţării. Suprinzător, dar adevărat, Statele Unite au devenit astfel primul producător mondial de gaz. Industria legată de acest tip de exploatare a creat, direct şi indirect, nu mai puţin de 600.000 de locuri de muncă în 2010. O cifră record, ce va atinge, după cum estimează specialiştii, 1,6 milioane în 2035.
Statele Unite vor deveni autosuficiente în materie energetică, iar în 2020 vor fi primul producător de petrol în lume, înaintea Arabiei Saudite. Exploatarea gazului de şist, care a crescut de 12 ori din 2000 şi până acum în Statele Unite, a provocat o scădere masivă a preţului gazului, de cinci ori mai mic decât în Europa. Industria americană a devenit astfel, de la o zi la alta, mult mai competitivă decât cea a altor ţări.
În Franţa, exploatarea gazului de şist este interzisă de o lege atâta timp cât nu se va găsi o alternativă tehnică la metoda utilizată astăzi, şi anume cea a fracturii hidraulice. După cum precizează Agenţia americană de informaţii energetice, Franţa dispune de 5100 de miliarde de metrii cubi de rezerve recuperabile de gaz de şist, ceea ce reprezintă de o sută de ori consumul său anual.
După cum estimează experţii, rezervele mondiale sunt foarte importante (în miliarde de metrii cubi): 36.000 în China, 25.000 în Statele Unite, 22.000 în Argentina, 19.200 în Mexic, 11.000 în Canada.
Pentru promotorii gazului de şist, exploatarea acestor rezerve deschide perspective enorme în ceea ce priveşte crearea de locuri de muncă şi reducerea preţurilor energiei. Sectorul hidrocarburilor non-convenţionale este în acest sens un generator important de locuri de muncă.
Consumator pantagruelic de energie şi de materie primă, petrochimia americană este primul beneficiar al acestei revoluţii energetice. Graţie gazului de şist, această industrie înregistrează o creştere exponenţială, atrăgând astfel investiţiile şi creând locuri de muncă.
American Chemistry Council (ACC) estimează investiţiile în petrochimia americană la o cifră record de 77 de miliarde de dolari, care vor fi alocate celor 110 proiecte, proiecte inexistente în 2008.
Sectorul recuperează astfel cele 300.000 de locuri de muncă pierdute din anii 1980 şi până astăzi. Multe companii au fost salvate de la faliment de gazul de şist. Este cazul, de exemplu, al lui Lyondelle Basell, o întreprindere specializată în polimeri. Muribundă în 2009, ea a realizat anul trecut o cifră de afaceri record. Explicaţia acestui reviriment consistă în extragerea masivă a butanului, propanului şi metanului din gazul de şist, materii prime indispensabile pentru industria petrochimică, al căror preţ a scăzut vertiginos. Uzinele petrochimice americane funcţionează zi şi noapte, cele închise se redeschid, noi proiecte sunt în curs.
Fericirea unora provoacă nenorocirea altora, spune un vechi proverb francez. Într-adevăr, investiţiile şi proiectele care revin în Statele Unite vor provoca o criză foarte dură a industriei petrochimice în Europa, sau în Asia unde se constată deja o scădere cu 15% a acestei industrii. Cu excepţia Chinei care, prevăzătoare, a lansat exploatarea gazului de şist.
• Notă:
Redactor şef al jurnalului web de noutăţi tehnologice şi industriale Fabrication Mécanique (http:// fabricationmecanique.wordpress.com), Mirel Scherer este absolvent al Institutului Politehnic din Bucureşti. Ziarist din 1981 în presa tehnică din Franţa, el a fost redactor şef adjunct al revistei Industrie et Technologies şi "grand Reporter" la importantul săptămânal economic şi industrial L'Usine Nouvelle. Specialist în informatica industrială, automatisme industriale şi echipamente de producţie, el a fost distins de mai multe ori cu Trofeul celui mai bun jurnalist, acordat de Clubul presei informatice din Franţa.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de Prostu' satului în data de 19.06.2013, 11:39)
Daca acesta este un articol original, adica scris special pt. Bursa, aveti va rog bunavointa, dle Scherer, sa mentionati cateva surse de informare. Macar pentru afirmatiile mai categorice - bunaoara cea privind locurile de munca, una care sa explice diferenta intre estimari si realitate cu privire la rezerva (raport care, in cazul REAL al Poloniei, pare sa fie cam de 10 la 1), sau cum vine treaba cu cifra de afaceri record din 2012 a Lyondell Basell, cand compania insasi a raportat o SCADERE de vreo 6% in 2012 fata de 2011...
Incolo, ca-n bancul celebru cu Ivan Ivanovici si Serghei Sergheevici, aveti perfecta dreptate cu Eldorado-ul gazului de sist...
Daca totusi, asa cum inclin sa cred, articolul de fata e o traducere, indicati, va rog frumos, articolul-sursa. Multumesc.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.06.2013, 23:01)
In privinta locurilor de munca estimarea este cea a ACC si priveste numai industria petrochimica americana.
Cifra de afaceri record a companiei Lyondelle Basell in 2012 era comparata cu cea din 2010 cand ea era falimentara (avea o datorie de 26 de miliarde de dolari in 2009). In 2011 cifra de afaceri a fost intr-adevar mai mare decat in 2012 (51 de miliarde de dolari comparata cu 45 de miliarde de dolari). Compania americana a profitat de impulsul dat de exploatarea gazului de sist. Nimeni insa nu poate sti daca estimarile se vor transforma in realitate.
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de mirel scherer în data de 20.06.2013, 10:39)
Revin cu o precizare. In ceea ce priveste compania Lyondelle Basell intrebarea care se pune este in ce masura profita ea de scaderea pretului gazelor datorita exploatarii gazului de sist in Statele Unite ? Cifra de afaceri care ne intereseaza in acest context este deci cea realizata in Statele Unite in 2012 si nu cea globala.
In privinta surselor mele va pot indica Les Echos, Le Monde, La lettre de l'environnement, L'Usine Nouvelle, Financial Times...
Desigur ca sunt de acord cu dvs, exploatarea gazului de sist se poate dovedi a fi (in orice caz in situatia actuala a tehnologiei de exploatare) o himera si o metoda periculoasa pentru mediul inconjurator... Wait and see.
2. the sky is pink
(mesaj trimis de ovidiu în data de 20.06.2013, 00:57)
in opinia lui Mirel, Romania sa fie ciuruita si poluata ca la el in Franta, fracturarea e interzisa, bine mersi.
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de mirel scherer în data de 20.06.2013, 10:47)
Eu doresc tot binele pentru Romania si chiar pentru Franta. Nu am facut decat sa prezint unele aspecte ale exploatarii gazului de sist in Statele Unite, dar acest lucru nu vrea sa insemne ca recomand aceasta metoda pentru Romania. Cum am mai spus, exploatarea gazului de sist poate fi o himera si un pericol grav pentru mediul inconjurator in cazul metodei fracturarii hidraulice. In Franta aceasta metoda este interzisa de lege, dar acest lucru nu inseamna ca nu se prospecteaza in continuare si nu se cauta alte metode. S-ar putea ca rarefierea resurselor sa oblige statele sa foloseasca metode de exploatare ca cea a gazului de sist chiar daca ele sunt periculoase. Sa nu uitam de asemenea, ca in tari cum sunt Statele Unite goana dupa profit este foarte mare...
2.2. profit contra mediu (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de ovidiu în data de 20.06.2013, 11:25)
Problemele grave de mediu si de economie induse de gazele de sist ar trebui sa apara intr-o "opinie" obiectiva. Romania se opune exploatarii prin fracturare, nu cercetarii alternativelor, de care nici nu e vorba la noi.
2.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.2)
(mesaj trimis de mirel scherer în data de 20.06.2013, 12:17)
Ar trebui sa avem un spatiu enorm pentru a putea publica opiniile pro si contra gazelor de sist. Articolul meu nu face decat sa prezinte o mica parte din acest aspect, si anume, impactul acestei exploatari asupra industriei petrochimice in Statele Unite. Dupa cum puteti constata, unele tari cum ar fi Statele Unite sau China nu pregeta sa lanseze asemenea exploatari, fortand in felul acesta (datorita competitiei economice mondiale) celelalte tari sa faca la fel. Cu toate riscurile interente... Pentru ca este evident ca fracturarea hidraulica poate avea repercusiuni grave asupra mediului.