Întrebarea în ce valută ne luăm creditul nu este absurdă, de vreme ce România ia în calcul adoptarea euro, iar debitorii care vor contracta un credit ipotecar în lei pe 30 de ani ar putea ca, la un moment dat, să plătească rate în euro în locul celor în lei. Iar valuta în care sunt plătite ratele nu este singura schimbare pentru aceştia - ponderea ratei în totalul veniturilor ar putea să varieze la un moment dat - şi nu în mod nesemnificativ - precum şi costurile împrumuturilor vechi raportate la cele noi. Recent, a făcut ceva valuri decizia ING de a oferi credite ipotecare în lei cu o dobandă fixă de 5,79% timp de 7 ani, urmând ca, ulterior, să se plătească o dobândă compusă din marja băncii de 3,13% şi nivelul indicatorului IRCC (2,6% în prezent). ING nu face însă o figură aparte la capitolul costuri, marja aplicată peste dobânda de referinţă fiind cuprinsă între 2,1% şi 3,3% la principalele bănci locale. Este o marjă care ia în calcul riscul de ţară, unul care va fi considerabil diminuat în momentul în care România va adopta euro sau cel puţin aşa s-ar putea presupune. Vreau să spun că în momentul în care moneda unică este adoptată în România, costul împrumuturilor ar trebui să se reducă simţitor. Iar cei care sunt deja datori în lei pentru un număr apreciabil de ani, cum se întâmplă în cazul unui împrumut ipotecar, vor fi automat datori în euro, dar la costurile deja asumate la creditele în lei contractate anterior (adică la vechile marje ale băncilor). Şi asta nu este cea mai proastă veste, raportul rată/venituri ar putea oscila la rândul său.
Asta deoarece este cunoscut faptul că preţurile au o tendinţă clară de rotunjire când se adoptă euro (mai peste tot s-a întâmplat aşa), dar salariile nu ţin pasul cu acest fenomen. Or, cum ratele la credite îşi vor păstra mai bine valoarea - am presupus că BNR va controla cu atenţie oscilaţiile cursului în preajma aderării - ponderea acestora în totalul veniturilor va fi influenţată semnificativ de majorările celorlalte preţuri din economie. Şi, de la o pondere de 60-70% prin raportare la un salariu mediu, o rată ar putea urca, poate, la 70-90% din acesta, ceea ce n-ar fi deloc uşor de suportat pentru cei care s-au îndatorat prea mult la un moment dat.
Întrebarea de 100 de puncte este în ce măsură preţurile imobilelor vor fi influenţate de adoptarea euro? Greu de crezut că va urma ceva asemănător cu isteria din momentul aderării la UE, dar ceva creşteri marginale ar putea avea loc înainte de adoptarea efectivă a monedei unice, urmate însă de o corecţie inevitabilă după, care să reflecte modificările în puterea de cumpărare a potenţialilor cumpărători. Câţi debitori vor reusi să-şi vandă proprietatea la un preţ mai mare decât preţul de achiziţie chiar în momentul adoptării euro pentru a lua înapoi un împrumut când condiţiile şi costurile de creditare vor deveni mai avantajoase după adoptarea monedei unice? Extrem de puţini, asta şi din cauza cos-turilor colaterale (notar, agent imobiliar, etc).
Aşa că sfatul meu pentru cei care doresc să ia un credit ipotecar în lei în perioada următoare este să ia în calcul la modul serios impactul adoptării euro asupra puterii lor de cumpărare şi să îşi lase o marjă suficientă de manevră (grad de îndatorare cât mai redus) pentru a putea traversa cu bine acest hop.