OPINII Legătura dintre dividendele speciale şi activele imobiliare în bula din 2007

După ce statul a solicitat companiilor profitabile şi cu rezerve consistente de cash unde este acţionar să vireze a doua rundă de dividende către bugetul public (Hidroelectrica, Romgaz, Transelectrica, Transgaz, Nuclearelectrica, Conpet) multe voci s-au ridicat indignate: este o decapitalizare forţată a societăţilor, nu vor mai face investiţii sau se vor împrumuta cu dobânzi piperate pentru asta, e un dezastru.

Nu vreau să bagatelizez intenţia autorităţilor de a reduce din deficitul bugetar în acest mod, mai ales că vorbim de anul în care 90% din profitul raportat de companiile de stat a fost deja acordat ca dividende (şi în unele cazuri - vezi Romgaz şi Conpet - la asta s-au adăugat şi felii din rezervele societăţilor), dar nici n-aş face o tragedie din asta din perspectiva micului acţionar.

Îmi amintesc anul 2007, când bulele bursieră şi imobiliară se suprapuneau fericit. Multe companii minuscule de pe Rasdaq creşteau atunci cu voioşie, uneori având zile consecutive de aprecieri de 25%, limita permisă pentru o singură şedinţă de tranzacţionare. Unele dintre vedete erau Timpuri Noi (TIMP) şi Romaero Băneasa (RORX). Nu erau companii în ascensiune pe piaţa în care activau (ba, dimpotrivă), nu aveau profituri record, dar aveau mii de metri sub fabrici şi pentru asta erau vânate de mulţi.

"Păi, dacă înmulţim preţul terenului din zonă cu suprafaţa de care dispune compania ne umplem de bani din relocare", se putea auzi pe forumurile micilor investitori. Numai că unele nu s-au relocat nici în ziua de azi, iar cele care s-au relocat, surpriză, n-au oferit banii în dividende pentru că majoritarul a avut alte socoteli.

Ei bine, acum ajungem la cash-ul de care dispuneau aceste societăţi "jumulite" de Guvern în această perioadă. Nu făcuseră investiţiile necesare (o problemă serioasă de management) şi plasau banii în depozite şi titluri de stat la dobânzile minuscule din prezent. Cel puţin, prin acordarea dividendelor speciale, aceste sume ajung rapid în buzunarele minoritarilor (cum nu s-a petrecut cu terenul de sub fabrici acum 10 ani) şi în cele peticite ale majoritarului presat să se încadreze în ţintă de 3% deficit bugetar. Mă nedumeresc însă cei care protestează azi foarte vocal împotriva "devalizării" companiilor de stat, deşi au stat cuminţi când statul scotea la vânzare pachete minoritare, probabil pe considerentul că managementul companiilor va fi mai transparent în urma listării şi, oricum, nu se cade să te ridici împotriva privatizării, doar ştie toată lumea că statul e un prost administrator...

Totuşi, ce e mai grav: să iei o parte din sumele păstrate în anii anteriori din profitul înregistrat de companii sau să le vinzi total sau parţial iar banii rezultaţi să finanţeze tot deficitul bugetar, cum s-a petrecut la BCR? Ştiu, mai există opţiunea ca banii din privatizări să intre în noul Fond suveran de investiţii, după ce acesta va deveni operaţional, dar tot cei care protestează azi că statul "devalizează" companiile unde e acţionar cerându-le mai mulţi bani s-au pronunţat deja că Fondul suveran va fi o mare furăciune. Aşa că, decât să fure reprezentanţii statului mai bine vindem tot şi nu mai fură nimeni. Argumentul că furăciunile pot fi stopate la un moment dat, doar avem vajnicul DNA, dar dividendele încasate de noii acţionari după privatizare nu se mai întorc niciodată la bugetul de stat, nu pare să conteze prea mult. Poate ne amintim însă de experienţa privatizării/concesionării utilităţilor după aderarea la UE şi de traiectoria halucinantă a preţurilor după (cel mai bun exemplu este Apa Nova în Bucureşti). Oare cum ar sta lucrurile cu Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz, Transelectrica şi Conpet privatizate intregral la rândul lor? Da, statul n-ar mai fura deloc, dar cât de mult ne-ar bucura pe noi facturile primite în cutia poştală de la noul management privat?