OPINII Legătura dintre teroriştii din decembrie 1989 şi Elon Musk

Presa locală a fost bulversată, la sfârşitul lunii trecute, de vestea că celebrul Elon Musk va face o petrecere privată de Hallowen în România, unde închiriase Castelul Bran pentru el şi o mulţime de alte vedete (printre care şi Angelina Jolie).

Isteria a ţinut aproape două zile, presa a mutat la Bran o droaie de corespondenţi, apăruseră chiar şi martori (cu identitate protejată - oare de ce?) care declarau că i-au văzut cu ochii personali pe Musk şi Angelina, patronii de restaurante de prin părţile locului jurau, la rândul lor, că Musk va apărea sau că apăruse deja. În final, toată desfăşurarea de forţe s-a rezumat la un fake, Musk nici măcar nu intenţionase să ajungă la Bran.

Pentru o explicaţie care să meargă mai departe decât obsesia presei noastre pentru can-can şi divertisment în dauna unor subiecte mai serioase, m-aş întoarce tocmai la Revoluţia din decembrie 1989. La teroriştii care trăgeau din toate poziţiile, apa otrăvită, cei 60.000 de morţi etc.

Şi acolo simţul critic lipsise cu desăvârşire, toată media s-a întrecut în a înghiţi pe nemestecate dezinformarile livrate şi a le trece tot pe nemestecate către publicul avid de noutăţi.

Explicaţia fenomenelor de mai sus este destul de simplă - când informaţia livrată nu are potenţial de controversă şi vine pe un orizont de aşteptare al publicului, nimeni n-o va contesta din primul moment şi potenţialul de dezinformare este imens pe termen scurt.

Toată lumea îl ura pe Ceauşescu înainte de Revoluţie, aşa că ştirile cu chiuvetele sale aurite şi teroriştii care să îl protejeze luptând până la unul au fost înghiţite fără întrebări. Luna trecută, pe fondul pasiunii noastre pentru bârfă şi divertisment, informaţia că mari vedete ajung la castelul lui Dracula a picat mănuşă pe aşteptările publicului (dar şi pe interesele comerciale din zonă), neexistând nicio tabără importantă care să se poziţioneze prin interese şi preocupări împotriva unei astfel de informaţii.

Să ne amintim, însă, şi de povestea intervenţiei jandarmilor pe 10 august 2019, după demonstraţia soldată cu violenţe din faţa Guvernului. Cum societatea era destul de divizată în jurul manifestaţiilor de protest din acea perioadă, părerile au fost repede împărţite în ceea ce priveşte mijloacele folosite.

Ori scandalul cu diaspora care nu e lăsată să voteze la alegerile prezidenţiale din 2015. Televizunile erau deja împărţite, în funcţie de tabăra politică sprijinită, dar chiar dacă nu a existat atunci un consens, fabricarea poveştii a folosit pentru mobilizarea dreptei (sau pentru justificarea unei fraude, depinde de scenariul care vă place mai mult).

Iar, mai aproape de noi, să ne amintim cum în primele zile de la declanşarea invaziei din Ucraina, când capitalul de simpatie al Occidentului era asigurat, am putut vedea pe televizuni tot soiul de fake-uri lacrimogene (fantoma din Kiev, bătrâna care dobora dronele cu borcanul de murături, secvenţe dintr-un joc video prezentate în direct ca episoade de luptă în aer etc.).

Dacă am reţine ceva din poveştile de mai sus, ar fi observaţia că manipulările reuşite vin pe fondul lipsei controverselor faţă de subiectul respectiv, fiind plasate în orizontul de aşteptare al publicului (sau unei majorităţi din rândurile acestuia) şi că succesul lor este asigurat pentru o perioadă limitată de timp, folosită de multe ori pentru a impune decizii contestabile (să ne amintim de Colin Powell, fostul secretar de stat american sub George W. Bush, agitând o sticluţă pentru a susţine existenţa armelor de distrugere în masă înainte de a doua invazie a Irakului, afirmaţie dovedită ulterior ca falsă).