OPINII Majorarea pensiilor, un balet dizgraţios între Parlament, Guvern şi BNR

Majorarea pensiilor cu 40% a dat naştere unui cor al bocitoarelor demn de o cauză mai bună. Faptul că am sări de 10% din PIB cu aceste cheltuieli pare enorm, dar numai până ne uităm la media UE care era de 12% din PIB încă din 2015, iar ţări precum Italia sau Franţa aveau ponderi ale cheltuielilor cu pensiile de 15-16% din PIB. Problema noastră este însă că PIB-ul a ieşit avariat serios din pandemie, scăderea încasărilor statului din taxe în urma blocării economiei se vede în deficitul bugetar care va sări la anul de 10% - asta cu majorarea cu 14% a pensiilor, cu ele crescute cu 40% ar putea sări de 13-14% - iar costurile finanţării deficitului sunt aici printre cele mai mari din Europa (dobânzile la împrumuturile externe în valută trec de 4%, timp în care media zonei euro este ub 0,5%).

Aşa că nu prea mai e cale de întors, mărirea pensiilor nu este o opţiune viabilă acum, fără a avaria grav puterea de cumpărare a tuturor, fie prin curs, fie prin majorarea impozitelor pe proprietate şi venit. Poate peste doi-trei ani, când economia îşi va mai reveni, iar PIB-ul va creşte mai susţinut. Din acest motiv, când încă nimeni nu auzise de pandemie, majorarea pensiilor cu 40% a trecut fără prea mari valuri, iar acum, când trebuie aplicată, stârneşte atâtea discuţii.

Politicienii ştiu acest lucru dar încearcă să speculeze momentul în folos propriu. Cei care nu sunt la guvernare mimează că sunt de partea poporului pensionar şi dau semnalul majorării pensiilor. Cei care sunt la guvernare se dau de ceasul morţii, joacă pe cartea privaţilor în activitate şi anunţa că nu vor majora pensiile pentru că asta ar însemna să majoreze taxele şi între timp vor contesta la toate instanţele posibile majorarea cu 40%. În final, chiar dacă legea iese promulgată după toate contestările, Guvernul are la îndemână o ordonanţă de amânare a aplicării respectivelor majorări, aşa cum a apelat la acest instrument când a venit vorba de reducerea normelor didactice.

Aşa că lucrurile se pot rezolva cu OUG fără bătăi de cap, dar asta ar însemna ca unii să nu pozeze în salvatorii pensionarilor, iar alţii în salvatorii economiei. Care e rolul BNR în această tragi-comedie electorală cu public? Să lase cursul să se deprecieze demonstrativ pentru a arăta tuturor ce se poate întâmpla în mod real dacă vor creşte pensiile cu 40%. Sigur, după alegerile locale şi generale, când pensiile nu vor mai fi o temă de campanie, BNR îşi va permite în sfârşit să umble la reglaje mai profunde, care să ţină cont de starea în care se află economia şi de evoluţiile celorlalte monede regionale faţă de euro (în vreme ce leul a pierdut doar 1,7% faţă de euro de la începutul anului, forintul s-a depreciat cu 7,5% faţă de...leu). Până atunci însă, BNR se limitează să ne arate doar pisica, fără să o pună însă serios la treabă. Să ne aşteptam cu toate astea că în următoarele săptămâni să vedem articole panicarde prin presă, la fiecare depreciere a leului cu câte 1-2 bani pe zi, cu referire la noile minime istorice bătute de cursul de schimb.