OPINII Nu toate plasamentele private ajung vedete, unele pot muri ca speranţe

După modelele de succes precum Norofert, Mam Bricolaj, Agroland sau Safetech, lumea bursieră îşi fixase orizontul de aşteptare sus, ca şi cum în capitalism toată lumea prosperă.

Or, drumul spre glorie şi recunoaştere e plin de mormintele celor ce eşuează încercând să ajungă sus. Numai că, în vâltoarea cotaţiilor multiplicate încă din prima zi de la listare, s-a uitat că nu toate plasamentele private vor deveni poveşti de succes peste ani şi că unele companii mai pot să şi falimenteze, în drumul lor de la afaceri mici la societăţi mari.

Există şi un model brevetat de plasament de succes care pare să prolifereze indiferent de emitent-cotaţiile îngheaţă după primele zile de la listare, în general la multipli bursieri foarte generoşi, de parcă de acolo ar veni musai marii jucători din economie, şi toată lumea aşteaptă rezultatele viitoare. Când ele sunt un succes, cu profit şi cifra de afaceri în creştere semnificativă cotaţiile primesc un impuls, când dezamăgesc şi apar pierderile mulţi se grăbesc să scape de acţiuni, descoperind brusc pericolul în cazul companiilor mici care încearcă să se umfle prea repede.

De reţinut că rezultatele prezentate în memorandumurile de la listare sunt super-cosmetizate, reprezintă cea mai bună versiune posibilă a respectivelor companii pentru a smulge un preţ cât mai bun de la investitori. Din această cauză, multe merită un PER în jurul mediei pieţei ca măsură de precauţie.

Numai că investitorii par dispuşi să plătească mai mult, poate şi din cauza faptului că vânzătorii lipsesc o perioadă în plasamentele private listate şi nu are cine să amendeze excesele. Iar când unele companii raportează pierderi sau dau rezultate dezamăgitoare-vezi Vifrana sau Arctic Stream în ultima lună-mare surpriză mare. Cum de e posibil aşa ceva, cum de companiile noi, antreprenoriale pot să fie ineficiente sau pot pierde piaţă sau pot da profituri mai mici?

Păi, de ce nu s-ar întâmpla şi asta, cu atât mai mult cu cât companiile mici venite pe AeRO stau de multe ori în câţiva clienţi şi pierderea unuia sau a mai multor parteneri poate evapora profitul şi, în cazul nefericit, chiar afacerea din spate?

Din păcate, de multe ori cei care culeg ponoasele în urma unor plasamente private de mai puţin succes nu sunt investitorii iniţiali, cei 149 de fericiţi care au cumpărat mai ieftin şi au putut marca profiturile mai repede, ci cei intraţi ulterior pe acţiuni, după listare, când deja există un bonus consistent aplicat cotaţiilor.

Dacă ar fi să schiţez o recomandare pentru investitorii de la BVB interesaţi de plasamentele private, ar fi să îşi aloce în acest scop o cotă aparte din capital, pe care să îl considere capital de risc (10-20-30%).

Pot cumpăra apoi obligaţiuni listate în urma unor plasamente private (dobânzile sunt super-generoase, de 8-9% la lei şi în jur de 5% la euro, cu riscurile aferente, date de gradul mai mare de îndatorare) sau acţiuni cu potenţial, dar să o facă respectând două reguli importante-diversificare serioasă (în niciun caz un singur emitent, ideal peste cinci pentru împărţirea riscului) şi acceptarea unor pierderi potenţiale când lucrurile merg prost, fie şi pentru o parte din acţiunile/obligaţiunile din portofoliu, care au mare potenţial de corecţie în cazul unor scăderi la bursă (în mod uzual se corectează cel mai mult titlurile cu cel mai mare potenţial speculativ).