După modelele de succes precum Norofert, Mam Bricolaj, Agroland sau Safetech, lumea bursieră îşi fixase orizontul de aşteptare sus, ca şi cum în capitalism toată lumea prosperă.
Or, drumul spre glorie şi recunoaştere e plin de mormintele celor ce eşuează încercând să ajungă sus. Numai că, în vâltoarea cotaţiilor multiplicate încă din prima zi de la listare, s-a uitat că nu toate plasamentele private vor deveni poveşti de succes peste ani şi că unele companii mai pot să şi falimenteze, în drumul lor de la afaceri mici la societăţi mari.
Există şi un model brevetat de plasament de succes care pare să prolifereze indiferent de emitent-cotaţiile îngheaţă după primele zile de la listare, în general la multipli bursieri foarte generoşi, de parcă de acolo ar veni musai marii jucători din economie, şi toată lumea aşteaptă rezultatele viitoare. Când ele sunt un succes, cu profit şi cifra de afaceri în creştere semnificativă cotaţiile primesc un impuls, când dezamăgesc şi apar pierderile mulţi se grăbesc să scape de acţiuni, descoperind brusc pericolul în cazul companiilor mici care încearcă să se umfle prea repede.
De reţinut că rezultatele prezentate în memorandumurile de la listare sunt super-cosmetizate, reprezintă cea mai bună versiune posibilă a respectivelor companii pentru a smulge un preţ cât mai bun de la investitori. Din această cauză, multe merită un PER în jurul mediei pieţei ca măsură de precauţie.
Numai că investitorii par dispuşi să plătească mai mult, poate şi din cauza faptului că vânzătorii lipsesc o perioadă în plasamentele private listate şi nu are cine să amendeze excesele. Iar când unele companii raportează pierderi sau dau rezultate dezamăgitoare-vezi Vifrana sau Arctic Stream în ultima lună-mare surpriză mare. Cum de e posibil aşa ceva, cum de companiile noi, antreprenoriale pot să fie ineficiente sau pot pierde piaţă sau pot da profituri mai mici?
Păi, de ce nu s-ar întâmpla şi asta, cu atât mai mult cu cât companiile mici venite pe AeRO stau de multe ori în câţiva clienţi şi pierderea unuia sau a mai multor parteneri poate evapora profitul şi, în cazul nefericit, chiar afacerea din spate?
Din păcate, de multe ori cei care culeg ponoasele în urma unor plasamente private de mai puţin succes nu sunt investitorii iniţiali, cei 149 de fericiţi care au cumpărat mai ieftin şi au putut marca profiturile mai repede, ci cei intraţi ulterior pe acţiuni, după listare, când deja există un bonus consistent aplicat cotaţiilor.
Dacă ar fi să schiţez o recomandare pentru investitorii de la BVB interesaţi de plasamentele private, ar fi să îşi aloce în acest scop o cotă aparte din capital, pe care să îl considere capital de risc (10-20-30%).
Pot cumpăra apoi obligaţiuni listate în urma unor plasamente private (dobânzile sunt super-generoase, de 8-9% la lei şi în jur de 5% la euro, cu riscurile aferente, date de gradul mai mare de îndatorare) sau acţiuni cu potenţial, dar să o facă respectând două reguli importante-diversificare serioasă (în niciun caz un singur emitent, ideal peste cinci pentru împărţirea riscului) şi acceptarea unor pierderi potenţiale când lucrurile merg prost, fie şi pentru o parte din acţiunile/obligaţiunile din portofoliu, care au mare potenţial de corecţie în cazul unor scăderi la bursă (în mod uzual se corectează cel mai mult titlurile cu cel mai mare potenţial speculativ).
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 04.09.2021, 19:42)
Intrebare:
Cum echilibreaza Romania disparitia a 5 milioane de locuitori in urmatorii 15-20 de ani?
Ce facem cand dispare atata cerere din piata?
Cum vom importa cere noua in piata?
Cum facilitam (statul) formarea de noi familii in piata pentru a da boom in nasteri copii pe trend?
Cum facilitam dezvoltarea economiei interne prin productivitate (tehnologic / uman) mai mare ca si consumul ce creste odata cu caderea nominala a dobanzii de referinta, si implicit cu apasarea datoriei in sistem.
Este pregatita Romania sa aibe soc cultural prin migratie severa etnii diverse la noi in tara?
Se va comporta Romanul cum s-a comportat "Francezul" acum 10 ani?
Romania are semnale puternice de crestere pe trend chiar daca populatia moare, caci o pondere mare din populatiea tanara a migrat iar o parte din productivitatea lor o vor importa prin forma nominala si la noi in tara.
Problema e cum ii chemam pe Romani sa vina in tara si sa acorde o sansa economiei?
Cand Tari ca UK, Franta, Germania, Belgia, etc vor intra in ciclul lung de plata datorii (cum a fost cu Grecia, Cipru, Italia), o parte din Romanii se vor intoarce in tara!
Dorul de natie este mai mare ca dorul de bani sau de confort financiar (ca pondere a populatiei ce face parte din cadranul muncitoresc).
Vad persoane, cunostinte, intoarse si parca au ramas blocate fizic, vestimenta, si comportamental in timp, chiar daca au realizat si multe lucruri materiale in tara.
Le aud regretele si cum constata ca lucrurile stiute ieftin in trecut au devenit intre timp scumpe si in tara.
semnat comenturi "cretine"