OPINII O clipă de sinceritate pentru piaţa de capital

Am aflat, la sfârşitul lunii septembrie, decizia FTSE Russell de a nu include încă piaţa românească de capital în categoria pieţelor emergente, principalul motiv fiind legat de lichiditatea redusă.

În speranţa că la următoarea evaluare vom reuşi să îndeplinim criteriile şi implicit să facem pasul spre o ligă superioară, consider că trebuie să privim următoarea perioadă drept o oportunitate pentru acumulare, mai ales în condiţiile în care randamentele la dividend în cazul principalilor emitenţi listaţi sunt în continuare printre cele mai ridicate din lume.

Totodată, îndrăznesc să propun în cele ce urmează o analiză a ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani pe piaţa românească de capital cu privire la lichiditate şi factorii care au determinat evoluţia spre situaţia de acum.

Am sintetizat evoluţia principalilor indicatori care au legătură cu lichiditatea pe piaţa principală, pe parcursul anilor 2006-2016 publicaţi pe site-ul bvb.ro; anul 2017 cu o valoare medie zilnică până la acest moment de 10.739.988 euro a fost exclus întrucât nu este încheiat (vezi tabelul din documentul ataşat).

La o primă vedere, anul 2007 a reprezentat un an de excepţie în ceea ce priveşte evoluţia BVB atât ca număr de tranzacţii (1.544.891) cât şi în ceea ce priveşte valoarea medie zilnică tranzacţionată pe piaţa principală (16.609.745 euro), în condiţiile unui număr de 59 emitenţi listaţi.

Spre comparaţie, în cursul anului 2016, la un număr de 86 emitenţi listaţi, numărul de tranzacţii a fost de 653.270, iar valoarea medie zilnică tranzacţionată a ajuns la nivelul de 8.133.161 euro.

Pentru ca tabloul să fie complet, trebuie să menţionăm capitalizarea emitenţilor listaţi în cursul anului 2006 (21.414.911.687 euro), faţă de 32.271.860.627 euro în cursul anului 2016.

Astfel, analizând tabelul (vezi documentul ataşat), se desprind o serie de observaţii:

- Numărul emitenţilor listaţi pe piaţa principală a crescut constant (de la 58 emitenţi în anul 2006, la 86 emitenţi la finalul anului 2016);

- Capitalizarea emitenţilor listaţi pe piaţa principală a avut o evoluţie ascendentă, cu excepţia anilor 2008-2009 - criza care a afectat într-o măsură mult mai mare piaţa noastră de capital şi 2011 (anul unei corecţii de 18,5% pentru BET, corecţie apărută după 2 ani de creştere). Cu excepţia celor 3 ani, evoluţia capitalizării este una firească, datorată pe de o parte creşterii numărului de emitenţi, iar pe de altă parte evoluţiei favorabile a pieţei;

- Valoarea medie zilnică tranzacţionată în cursul anului 2016 a atins nivelul de 8.113.161 euro, jumătate faţă de valoarea maximă pentru perioada studiată, care a fost atinsă în 2007, şi anume de 16.609.745 euro;

- Poate cea mai evidentă scădere se înregistrează în ceea ce priveşte numărul de tranzacţii, acest indicator scăzând în mod constant de la un volum de 1.544.891 tranzacţii în anul 2007, la doar 653.270 de tranzacţii în cursul anului 2016;

- În tot acest interval de timp analizat, numărul intermediarilor a scăzut de la 73, în 2006, la 38, în 2016, cu tendinţă de scădere în continuare.

De menţionat că în raportul aferent trimestrului II/2017 al Fondului de Compensare a Investitorilor, apare un număr de 62.149 investitori.

• Numărul clienţilor/ investitorilor de retail scade în fiecare an

În cele ce urmează, vă propun o analiză a cifrelor prezentate mai sus:

- În ultimii ani, deşi numărul de emitenţi şi implicit capitalizarea au crescut, valoarea medie zilnică tranzacţionată se află încă sub nivelurile anilor 2006-2007. Acest fenomen este cu atât mai îngrijorător cu cât listările din ultima perioadă au fost reprezentate de emitenţi din domenii de activitate foarte ofertante, majoritatea din portofoliul statului, cu o politică de dividend foarte atractivă şi cu rezultate pe măsură (Transgaz, Fondul Proprietatea, Nuclearelectrica, Romgaz, Electrica, MedLife, DIGI).

- În toată această perioadă supusă analizei, au început să activeze, crescându-şi permanent expunerile, cei mai importanţi actori, şi anume administratorii Pilonului II de pensii, care prin activitatea lor au adus un plus de lichiditate şi de consistenţă pieţei. Deşi rolul acestor actori importanţi este determinant în evoluţia pieţei de capital, impactul asupra lichidităţii este limitat, mai ales datorită strategiei de investiţii pe termen lung (buy and hold).

- Ca orice participant la piaţa de capital din România, consider că fiecare nouă listare a unui emitent din portofoliul statului reprezintă un beneficiu real atât pentru piaţă, cât şi pentru respectivul emitent, prin prisma creşterii transparenţei şi aplicării principiilor de guvernanţă corporativă la care aderă odată cu respectiva listare. Cu toate acestea, din punct de vedere al lichidităţii, efectele pe care orice listare nouă le produce se pierd în timp relativ scurt dacă nu sunt însoţite şi de alte măsuri care nu depind sub nicio formă de emitenţi.

- Investitorii instituţionali străini şi-au intensificat prezenţa pe piaţa românească, datorită în primul rând emitenţilor listaţi (listarea Fondului Proprietatea a fost de natură să catalizeze prezenţa acestora), cât şi datorită randamentelor obţinute de pe urma dividendelor cu care aceşti emitenţi îşi recompensează acţionarii (piaţa de capital din România se numără printre liderii mondiali în privinţa randamentelor la dividend).

Din tot acest tablou zugrăvit în cele de mai sus, în opinia mea, lipseşte un element foarte important, fără de care nu vom avea prea curând lichiditatea sperată, şi anume retail-ul.

Consider că pentru situaţia în care ne aflăm la acest moment suntem responsabili toţi cei care în ultimii 20 de ani am avut în vreun fel legătură cu piaţa de capital, începând cu lipsa educaţiei financiare, acţiunile/inacţiunile fiecăruia dintre noi, care au condus în cele din urmă la situaţia absurdă în care, deşi randamentele la dividend sunt de 10 sau chiar 20 de ori mai mari decât dobânzile bancare, numărul clienţilor/investitorilor de retail scade în fiecare an.

În ultimii ani, unele măsuri au început să fie luate, atât BVB prin diferite activităţi gen Fluent în Finanţe, Forumul Investitorilor, etc., cât şi Autoritatea de Supraveghere Financiară prin programele educaţionale derulate în licee şi la ciclul gimnazial cu ajutorul unor actori din piaţa financiară (brokeri, societăţi de asigurări, societăţi de administrare), depunând eforturi susţinute pentru a rezolva problema lipsei educaţiei financiare şi a duce mai aproape de piaţă potenţialii investitori.

La nivelul operatorilor de piaţă, în aceste zile s-a finalizat fuziunea dintre BVB şi Sibex, eveniment care este de natură să determine convergenţa eforturilor tuturor actorilor pentru dezvoltarea unei pieţe de capital naţionale. În acest context, consider că respectiva fuziune îşi va produce pe deplin efectele doar atunci când la nivelul pieţei de capital din România va exista o Contraparte Centrală autohtonă.

În pofida paşilor concreţi enumeraţi mai sus, din păcate, la nivelul operatorului de piaţă, strict în ceea ce priveşte taxarea tranzacţiilor şi accesului la piaţă, în loc să fie eliminate, apar noi bariere în calea dezvoltării segmentului de retail. Astfel, posibil din motive strict bugetare sau de orientare strategică, ori din nefericire, datorită unor altfel de calcule strategice ale factorilor decidenţi de la nivelul BVB, la propunerea Consiliului de Administraţie, s-au adoptat unele măsuri care duc în mod direct la creşterea cheltuielilor de tranzacţionare pentru segmentul de retail, fapt concretizat în cadrul ultimelor două Adunări Generale ale Acţionarilor.

Astfel, în cadrul AGA din data de 12/13.04.2017 a fost aprobat şi în cadrul AGA din 14/15.09.2017 a fost menţinut un nivel maximal şi o structură de tarife şi comisioane care permit Consiliului de Administraţie al BVB, pe de o parte, să introducă un tarif fix pe fiecare ordin executat, iar pe de altă parte să introducă sau să mărească taxele lunare pentru accesul fiecărui participant la sistemele operatorului, astfel încât costurile de operare anuale pentru fiecare intermediar sunt estimate să crească cu sume între 10.000-15.000 euro. Un lucru îmbucurător este faptul că, în momentul de faţă, CA-ul BVB a amânat aplicarea acestor tarife mărite până la data de 1 ianuarie 2018.

Există posibilitatea ca actualul sistem de tarifare a tranzacţiilor să nu se regăsească în foarte multe pieţe vecine nouă, iar investitorii instituţionali să insiste pentru modificarea lui. Tocmai pentru a răspunde solicitărilor venite din partea investitorilor instituţionali, care doresc plafonarea la un nivel maximal al tarifului pe ordin executat, iar pe de altă parte, pentru a susţine dezvoltarea clientelei de retail, BVB ar putea introduce un tarif diferenţiat (pentru ordine sub o anumită valoare să se aplice modalitatea actuală de comisionare, iar pentru restul ordinelor să fie aplicat un plafon minim şi maxim). O altă variantă ar putea fi reprezentată de comisionarea diferenţiată în funcţie de opţiunea intermediarilor (tarif fix sau variabil).

Dacă suprataxăm şi mai mult tranzacţiile, şi aşa considerate scumpe, vom îngrădi şi mai mult accesul micilor investitori, care vor părăsi în continuare ringul bursei, transformând-o într-un club aproape închis, cu consecinţe nefaste pentru dezvoltarea pieţei locale de capital.

Dacă din punct de vedere al competiţiei dintre intermediari, este de înţeles tendinţa de eliminare a concurenţei sau de creştere a cotei proprii de piaţă, consider că, din punct de vedere al BVB, existenţa a cât mai multor intermediari ar trebui să reprezinte una dintre principalele opţiuni strategice, întrucât fiecare dintre firmele de brokeraj, în zonele unde acţionează, contribuie la dezvoltarea segmentului de retail, exact ceea ce lipseşte în acest moment la BVB.

Din punct de vedere statistic, în tabelul prezentat la început, se poate observa o corelaţie între numărul de intermediari (care a scăzut de la 73 în 2006 la 38 în 2016) şi numărul ordinelor executate.

Consider că fiecare dintre intermediarii care activează la acest moment în piaţa de capital pot să-şi aducă contribuţia la dezvoltarea pieţei. Astfel, aşa după cum investitorii instituţionali vor apela cu precădere la intermediarii cu cotă de piaţă mare, retailul va putea fi mult mai bine reprezentat şi deservit de către firmele locale, care vor avea disponibilitatea să răspundă solicitărilor unor investitori mai puţin sofisticaţi.

Sunt convins că împreună (intermediari, operatori de piaţă, emitenţi, autorităţi) vom putea identifica o strategie comună, astfel încât aceasta să ducă în final la dezvoltarea pieţei de capital din România, pentru beneficiul tuturor actorilor implicaţi.