OPINII Partea frumoasă a reducerii gradului de bancarizare

Ponderea românilor care deţin un cont bancar a scăzut de la 61% în 2014 la 58% în 2017, potrivit unui raport al Băncii Mondiale (Global Findex) citat de conso.ro, care subliniază că România este campioana regiunii în ceea ce priveşte încasarea salariilor în plic, fenomen chiar mai pronunţat în ceea ce priveşte plata pensiilor (o treime sunt aduse de poştaş). Deşi acest tip de rapoarte este vândut în cheie pesimistă, ca un reproş adus subdezvoltării asumate (prezumat în necunoştinţă de cauză), să privim şi cealaltă parte a paharului: foarte multe joburi au putut fi salvate în acest mod contribuind la sustenabilitatea cererii din economie.

Asta deoarece focalizarea interesată a autorilor acestor studii este preponderent spre lipsa serviciilor financiare la care s-ar expune cei care nu posedă un cont bancar (pritre altele, nu pot lua credite), sau la numărul mai redus al acestor servicii, în timp ce puţini privesc la numărul de locuri de muncă reduse după expansiunea plăţii veniturilor direct în conturile bancare. Şi nu e vorba doar de poştaşii care nu mai aduc pensiile la domiciliu, ci de angajaţii din caseriile companiilor (care dădeau salariile) sau ale băncilor (care încasau facturi). De altfel, este imposibil să nu fi remarcat cum generalizarea automatelor pentru plata facturilor a redus drastic numărul caseriilor din bănci, în unele cazuri acestea dispărând cu desăvârşire (ING le-a eliminat complet de pildă). Ni se vorbeşte însă despre siguranţa păstrării banilor pe card, dar nu se insistă deloc asupra fraudelor pe net şi pe fenomenul clonării cardurilor la bancomat care devin la rândul lor tot mai performante. Să nu ne iluzionăm că scăderea numărului de locuri de muncă pentru cei implicaţi în manipularea cash-ului nu ne priveşte dacă lucrăm în alte domenii, practic scăderea numărului locurilor de muncă contribuie la reducerea cererii din economie şi pot antrena alte concedieri.

Să nu uităm apoi că deschiderea unui cont bancar implică de fiecare dată asumarea unui cost pe termen lung (comision lunar de administrare, comision de retragere numerar) care umflă profitul acţionarilor băncilor, un soi de taxă mascată pe care o accepţi pentru a scăpa de ruşinea slabei bancarizări. Ceva similar se petrece în cazul cardurilor de debit. Aparent gratuite, deşi e greu să vorbeşti de gratuitate cât timp acestea sunt legate de un cont curent, cardurile au şi costuri ascunse greu de perceput direct. Mă refer la facilitatea plăţii cu cardul direct la comerciant, un serviciu pentru care nu plăteşti nimic, cum ni se tot spune. De fapt, plăteşte comerciantul băncii pentru a beneficia de acest serviciu (pentru POS şi plăţile cu cardul ale consumatorilor), iar acest cost asumat de comerciant se transferă apoi către client sub forma adaosului comercial. Că doar nu vă imaginaţi că patronul magazinului acceptă să îşi reducă profitul de dragul clientului care cumpără cu cardul.

Potrivit raportului citat, în vreme ce România are 58% din populaţia adultă bancarizată, la nivel global procentul este sensibil mai mare. Spre exemplu, în cazul femeilor, unde continuă să se remarce un nivel mai redus de bancarizare, 65% au un cont bancar, în timp ce, în cazul bărbaţilor, procentul este de 72%, potrivit mediei celor 140 de ţări analizate de Banca Mondială. Să nu uităm însă că în România aproape jumătate din populaţie trăieşte în mediul rural, iar acolo media de vârstă e mai ridicată decât la oraş (mulţi dintre tinerii de la sat au plecat la muncă prin alte zări). Nu ar trebui să ne mire deci de ce bătrânii de la sat sunt reticenţi în a accepta plata pensiei pe card. În primul rând, reţeaua de bancomate este slab dezvoltată în mediul rural şi ar trebui ca bătrânii să bată ceva drum pentru a-şi ridica pensia, spre deosebire de bătrânii de la oraş care au bancomatul la doi paşi. În al doilea rând, costurile aferente unui card legat de un cont curent nu sunt deloc modice raportate la veniturile reduse ale bătrânilor din zonele rurale (până la 100 de lei pe an pentru pensii între 800 şi 1.000 lei). În plus, aceştia nu prea au nici magazine care să accepte plata cu cardul în sat, aşa că la ce bun să vrea să primescă pensia în cont?