OPINII Risc sistemic: valoarea garanţiilor, mai mare decât valoarea creditului

BNR a făcut un prim bilanţ după aprobarea legii dării în plată şi a constatat că sunt doar 3.900 de notificări, marea majoritate (67%) deja contestate de bănci. Există însă o cifra şi mai interesantă: sunt cel puţin 500 de cazuri în care valoarea garanţiei este mai mare decât valoarea creditului, adică băncile au făcut o afacere din legea dării în plată în aceste cazuri...

Mai bine de 1 din 7 dintre debitorii care au pus casa la dispoziţia băncii doreau deci să scape în orice condiţii de împrumut şi bănuim că băncile n-au mai contestat procedura în cazul lor. Deşi, dacă ne batem în principii, ar fi fost onest să fie contestate toate, doar nu vorbim de retroactivitate selectivă a legii, nu? Să nu uităm însă ce-i aştepta pe aceşti datornici anterior. Urma o executare silită, preţul proprietăţii rezultat din evaluare avea şanse bune să se dovedească prea mare în cazul licitaţiei deschise şi datornicul trebuia să acopere în ani buni diferenţa dintre soldul creditului şi valoarea de adjudecare a imobilului. În plus, să nu ignorăm şi alt detaliu. Faptul că valoarea garanţiei e mai mare decât cea a soldului creditului în momentul prezent nu ocoleşte constatarea că, la dobânzile fixate în momentul acordării, e foarte posibil ca până la scadenţă debitorul să plătească băncii de încă două ori valoarea soldului, mai ales dacă ne referim la un împrumut ipotecar pe 30 de ani din care s-a scurs doar o treime.

Or, mentalităţile s-au schimbat, mulţi nu vor să se mai simtă legaţi de bancă pentru o generaţie, timp în care urmează să strângă cureaua limitându-se la o fracţiune din venituri-iar pentru actualii debitori în franci, de unde bănuim că vine grosul celor 500 care au renunţat la împrumuturi deşi garanţia era mai valoroasă decât creditul-acea fracţiune este tare subţire. Când perspectiva de creştere economică era încă solidă şi visurile de majorare continuă a veniturilor perfect posibile (2006-2007), sentimentul proprietăţii merita un credit ipotecar pe 30 de ani mai ales că leul părea că nu se mai opreşte din apreciere. Acum, lucrurile stau diferit, iar singurul motor care împingea cererea era costul stimulativ al împrumutului Prima Casă. Sunt tare curios cu cât se va comprima cererea după ce statul renunţă la acest program şi cum se vor mai grăbi băncile să ne tenteze cu împrumuturi în acele condiţii, o casă depusă drept garanţie la un credit ipotecar fiind totuşi un activ mai sigur decât bunurile unei mici afaceri care poate intra în faliment...

După ce s-au bătut cu pumnii în piept că legea dării în plată produce riscuri sistemice, preţurile la imobile se vor prăbuşi, tinerii nu îşi vor mai permite case pentru că nu vor mai avea bani de avans, acum oficialii BNR ne informează că dracul nu e chiar atât de negru, numărul notificărilor nu e mare şi oricum au fost majoritatea contestate, mulţi au renunţat la case deşi aveau solduri mai mici decât valoarea garanţiilor şi băncile au avut deci de câştigat, preţurile la imobile sunt tot acolo, iar băncile care majoraseră la intimidare avansurile acum se confruntă cu lipsa cererii şi au început să le coboare la loc în zona lui 25%, unde erau înainte, şi va urma probabil o nouă ajustare când programul Prima Casă va deveni unul social, dacă se ţin de cuvânt autorităţile. Deci, pentru ce atâta zarvă, efort incredibil de lobby, ameninţări cu DNA-ul, editoriale scrise de bancheri prin publicaţiile economice, mobilizarea până şi a ONG-urilor cu alte obiecte de activitate? Răspunde cineva pentru inducerea în eroare a opiniei publice?