OPINII Secretul lui Polichinelle din dulapul analistului de serviciu

Subiectul zilei din media internaţională este scandalul din jurul Uber. Compania a încercat să intre pe sub pielea unor persoane influente din zonele unde opera, să cumpere expertiză şi expunere favorabilă.

Partea care mă interesează are legătură cu dezvăluirea că un număr de profesori universitari şi economişti cunoscuţi din Europa şi SUA au fost plătiţi de Uber cu sute de mii de dolari pentru a întocmi studii şi cercetări care să prezinte într-o lumină favorabilă modelul de business al companiei, potrivit The Guardian. Ideea era că aceste studii să fie preluate apoi în presă, în cele mai cunoscute publicaţii, şi de aici până la a deveni adevărate axiome nu era decât un pas.

Când am mai văzut noi studii livrate la kilogram pentru a justifica validitatea unei politici publice sau scheme de tratament? Cele mai recente le-am văzut în pandemie, ne amintim cu toţii de eficacitatea vaccinurilor demonstrată riguros, prin studii serioase, toate marile companii producătoare din Occident raportând o eficacitate suspect de mare, de peste 95%.

Apoi, când realitatea a început să le contrazică au ieşit detalii legate de metodologie, una destul de discutabilă, sau am discutat de apariţia altor tulpini noi care ocoleau bariera de protecţie a vaccinurilor, deci justificau erorile din estimări etc.

Vă mai amintiţi de raportul de analiză JP Morgan care vorbea anul trecut de aurul digital şi cum bitcoinul va ajunge la o capitalizare care să depăşească aurul?

De rapoartele de analiză ale brokerilor autohtoni cu preţuri ţintă pentru anumite acţiuni de care clienţii lor erau interesaţi, mai mereu cu mult peste nivelul din piaţă din momentul apariţiei analizei?

Ca să nu mai pomenesc de rapoartele şi analizele din vreme de război care sunt atât de partizane de parcă autorii le-ar face direct din tranşee.

Până la urmă toate aceste rapoarte, analize şi studii au la bază o finanţare. Că nu se apucă nimeni să piardă timp şi bani doar de amorul artei.

Iar cei care oferă banii sugerează de multe ori din start şi în ce direcţie ar trebui să meargă autorii. Cei care comandă muzica vor să poată dansa aşa cum ştiu mai bine pe ea astfel încât e suficient să afli cine plăteşte cercetarea în cauză pentru a afla şi în ce direcţie au mers autorii cu concluziile.

Sigur, putem vorbi şi de analize în scop de branding, care vor să obţină în special notorietate pentru autori şi mai puţine avantaje pentru finanţatori.

Acestea sunt însă focalizate mai mult pe obiceiuri şi filosofii de consum şi cel mai bun mod de a separa apele între cele două categorii este răspunzând la întrebarea cine are cel mai mult de câştigat de pe urma concluziilor respectivului studiu.

Dacă media şi-ar respecta mai mult cititorii şi ar fi dispusă să sape mai mult pentru ei, fiecare studiu cu pretenţii şi concluzii spectaculoase citat prin articole ar trebui să includă pe lângă finanţatori şi raportări la celelalte studii ale autorilor şi rata lor de succes. Pentru o mai bună imagine de ansamblu.