OPINII SRL-izarea partidelor

Nu-mi amintesc să fi văzut, în cei şaisprezece ani ai României post-comuniste, un sondaj de opinie care să încerce să identifice raţiunile pentru care oamenii se adună într-un partid sau altul. Nu trebuie să fim neapărat suspectaţi de o candoare ce frizează prostia imaginîndu-ne că răspunsurile celor intervievaţi ar devoala cu uşurinţă imboldurile reale, dar, cu siguranţă, un set de întrebări puse cu inteligenţă ar reuşi să surprindă, pînă la un punct semnificativ, distanţa tot mai mare între idealitatea declamată şi obiectivele cotidiene. Mai direct, s-ar evidenţia, în cazul prea multora, rolul precumpănitor al interesului personal şi al cîştigului imediat în detrimentul opţiunii sincere şi dezinteresate pentru o ideologie, o doctrină, un program şi, în primul rînd, pentru slujirea cauzei publice. În absenţa unor date pe care am fi obligaţi să le acceptăm cu autoritatea ce decurge dintr-o cercetare riguroasă, avem, din cînd în cînd, ocazia să fim martorii unor evenimente a căror încărcătură plină de semnificaţii ne vorbeşte în modul cel mai edificator despre criza spre care se îndreaptă sistemul partidist din România. Un astfel de eveniment s-a desfăşurat mai zilele trecute, la Mamaia, la o reuniune a preşedinţilor consiliilor judeţene.

Aşa cum bine se ştie, modificarea Legii 215 a Administraţiei Locale, pentru a permite înlocuirea preşedinţilor de consilii judeţene cu o majoritate simplă, alături de înlocuirea preşedinţilor celor două Camere, reprezintă acţiunile prioritare convenite în cadrul greu-încercatei coaliţii de guvernămînt. Dat fiind faptul că, din punct de vedere financiar, al felului în care sînt repartizate în judeţ şi se cheltuiesc fondurile de la bugetul centralizat, preşedintele consiliului judeţean are în mîinile lui pîinea şi cuţitul, este limpede că identitatea lui politică poate perturba grav felul în care îşi onorează atribuţiile. Calvarul primarilor opoziţiei, în legislaturile în care PSD a condus ţara, rămîne şi astăzi viu în memoria celor care au avut forţa să nu se lase seduşi de cîntecele de sirenă ale irezistibilului Cozmîncă şi numai repetatele apeluri de ajutor lansate de pe băncile opoziţiei către instituţiile europene şi scandalurile internaţionale care le-au urmat au făcut ca operaţiunea "PSD-erizarea completă a administraţiei locale" să nu fie îndeplinită chiar 100%. A nu elimina acei oameni care şi-au purtat titlurile de "Baroni locali" cu o trufie proprie numai unor blazoane a căror istorie se pierde în negura timpurilor şi a nu ajunge, în sfîrşit, la implementarea în teritoriu a politicilor guvernamentale înseamnă a repeta fără iertare erori grave ale anilor "96-2000. Măcar pe acestea guvernul Tăriceanu a vrut să le evite. Spre stupoarea generală, cei care s-au opus, într-o solidaritate contra naturii cu pesediştii, au fost o bună parte dintre preşedinţii de consiliu ai Alianţei D.A. şi ai UDMR. Prin semnătura pe care şi-au pus-o la Mamaia, pe Apelul care cere amînarea modificării Legii administraţiei locale, ei au încălcat inadmisibil politica partidelor din care fac parte şi mărturisesc public apartenenţa la reţeaua trans-partinică de interese economico-financiară, în care sînt prinşi cei mai mulţi dintre oamenii noştri politici. Despre această SRL-izare a partidelor, ca fenomen general, nu aflăm abia acum şi ea nu a început de azi de ieri. Ea se face cu ştiinţa şi cu complicitatea tacită a celor care, într-un moment sau altul, sînt în fruntea partidelor şi care nu vor reacţiona niciodată împotriva celor care oferă spectacole absurde de factura celui de la Mamaia. Dacă Boc a luat, măcar, teoretic în calcul ideea sancţiunii celor vinovaţi de trădarea intereselor PD, Tăriceanu abia s-a abţinut să nu-i felicite şi să nu-i aducă în echipa guvernamentală. Indiferent cît de aprig se confruntă partidele lor în arena politică (sau cît de reuşit e exerciţiul lor de mimă), SRL-iştii de partid nu au nici o inhibiţie să-şi vadă mai departe de afacerile lor, într-o dulce frăţietate cu duşmanul politic". Banul adevărat nu are miros şi nu are culoare politică şi deciziile de partid sînt bune doar pentru a fi prinse în zornăitoare comunicate de presă sau pentru a hrăni sterilele talk-show-uri pe sticlă, dedicate naivilor care îşi imaginează că descifrează tainele politicii dîmboviţene. În rest, gargară şi rînjete complice...

Cînd vorbeşte despre "lumea ticăloşită" a sferelor de influenţă şi a afacerilor ce duhnesc de la o poştă a fraudă şi corupţie, preşedintele Băses-cu rămîne, deocamdată, într-o notă de generalitate ce dă bine celor mai slabi de înger, dar care are greutatea doar a unei mîn-gîieri pentru cei împotriva cărora vrea să fie crezut că s-a angajat într-o necruţătoare luptă. Destrămarea reţelei de afaceri oculte în care liderii din teritoriu ai actualei coaliţii de guvernare sînt prinşi alături de cei din PSD ar putea fi un început semnificativ. Cine îl împiedică să o facă?

P.S. Nu ştiu care sînt raţiunile care îl fac pe cel care, cu siguranţă, înainte de a deveni "jus-tiţiar" a stat la masă alături de cei pe care azi vrea să-i dea în gît, în scandalul stenogramelor, dar ideea de a-şi semna delaţiunile "Mihai Eminescu" mi se pare o blasfemie!