OPINII Ţinte economice agresive pentru 2012

Anul viitor se arată ca unul deosebit de interesant. Ar fi primul an electoral în care responsabilitatea politică ar trece înaintea populismului obişnuit. Şansele să fie vorba doar despre un "foc de paie" până trece încă o vizită a FMI există, dar nu sunt foarte mari. Mai degrabă, preşedintele şi forţele de guvernământ doresc să joace cartea austerităţii până la capăt, în speranţa (deşartă, zic eu) că populaţia va aprecia această determinare şi va oferi votul celor care au arătat "res-ponsabilitate şi curaj".

Mesajul preşedintelui în acest sens este mai degrabă mixt şi ca de obicei, ambiguu. După întâlnirea de la Palatul Cotroceni cu reprezentanţii guvernului şi guvernatorul BNR, concluziile sunt că nu se vor face tăieri de pensii ori salarii în domeniul bugetar, dar totuşi se vor reduce cheltuielile. Nu vor fi afectate investiţiile, cu toate acestea deficitul deficitul calculat după metodologia ESA95 trebuie redus sub 3% din PIB.

Consilierii pe probleme economice ai preşedintelui s-au străduit în mod evident să facă acest discurs cât mai "elevat" cu putinţă, dar au uitat că în spatele jocului economico-intelectual conţinut de acronimul ESA stă realitatea matematică: este foarte puţin probabil sau chiar imposibil ca guvernul să elimine arieratele şi să reducă la minimum pierderile din companiile naţionale până la sfârşitul anului viitor. Mai mult, este peste capacitatea Ministerului de Finanţe să gestioneze sumele reprezentând servicii nefacturate ale adminis-traţiilor locale - ba chiar şi unele din cele ale administraţiei centrale. Aşadar, diferenţele dintre deficitul bugetar cash (aşa cum este raportat acum de MF) şi cel conform cu metodologia europeană vor rămâne ridicate şi mai ales, necunoscute decât vag.

În rest, discursul preşedintelui conţine fapte: costul finanţării a crescut fără vina noastră, ci din cauza dificultăţilor la nivelul UE, gradul de absorbţie al fondurilor europene este foarte redus (deşi oficialităţile se laudă că acesta a crescut simţitor, la nivelul UE suntem de fiecare dată aduşi cu picioarele pe pământ), că sursele de venit bugetar s-au restrâns.

Misiunea FMI se va concentra pe construcţia bugetului pe 2012. Deşi redusă, prognoza de creştere economică este încă optimistă la 2,5% şi personal cred că are şanse de a fi atinsă. În schimb, ţinta de deficit impusă în cadrul procedurii de deficit excesiv începute de CE în anul 2009 este de neatins dacă nu se vor utiliza cât mai rapid instrumentele pe care toate guvernările şi în mod constant Ministerul de Finanţe le-au trecut cu vederea.

În primul rând, vorbim despre taxarea pe proprietate, la niveluri comparabile cu cele din UE. Este un proces simplu dar care face necesară centralizarea bazelor de date existente la diverse autorităţi (ANAF, primării etc.) într-un sistem informatic unic şi funcţional. Această măsură este de fapt o parte din al doilea instrument la îndemâna guvernului: reducerea evaziunii fiscale cu cel puţin 1% din PIB (se poate ajunge şi la 3-4% din PIB cu puţin efort) prin simplificarea, transparentizarea şi informatizarea sistemului fiscal. Simplificarea sistemului fiscal începută prin 2007 şi oprită în 2008 a fost mai degrabă o glumă a Ministerului de Finanţe decât o realitate, în timp ce informatizarea (care ar aduce pe lângă simplificare şi transparenţa actului de colectare şi gestiune a fondurilor bugetare) a fost abandonată la un stadiu să spunem incipient (ca să nu folosim alţi termeni mai duri). Al treilea instrument ar fi reducerea corupţiei - care are până la urmă legătură tot cu evaziunea fiscală - dar cum pentru implementarea acestui instrument este nevoie de reformarea instituţiilor din mai multe domenii (administraţie şi interne, justiţie, finanţe), iar 2012 este totuşi un an electoral în care fondurile pentru partide sunt importante, nu cred că acest instrument poate fi pus în aplicare pe termen scurt.

Până atunci, desigur, la nivel declarativ ne arătăm preocuparea cu toţii privind deficitul şi finanţarea lui, ba chiar arătăm şi cu degetul unde trebuie îndreptate lucrurile. Dar cine va avea curajul să înceapă să le îndrepte cu fapte, nu cu vorbe?