OPINII Titlurile de stat intră sub inflaţie. Care sunt alternativele?

Ultimele emisiuni de titluri de stat pentru populaţie, lansate recent prin Trezorerii (programul Tezaur) şi bursă (Fidelis) consemnează o premieră pentru ultimii ani. Randamentele coboară sub inflaţie, respectiv titlurile pe un an din ambele categorii au o dobândă de 2,85%, iar inflaţia anuală în ianuarie a fost de 2,99%. Aici se mai poate discuta pe seama componentelor inflaţiei, despre faptul că, în mod surprinzător (dar nu inexplicabil), preţul energiei electrice a sărit cu 18% faţă de decembrie în prima lună a liberalizării pentru consumatorii casnici (17% în plus raportat la ianuarie 2020). Cum ponderea cheltuielilor cu energia electrică este de 4,6% în coşul inflaţiei, o creştere cu 18% procente a preţurilor aici a pus mai bine de jumătate de procent în plus la inflaţia calculată în ianuarie de INSSE. Fără contribuţia energiei probabil că nu am fi avut o creştere atât de mare a inflaţiei, dar vestea proastă este că de ceva vreme se manifestă creşteri ale preţurilor materiilor prime şi că e doar o chestiune de timp până le vom vedea în inflaţie (petrol, cupru, aluminiu, etc) şi la noi.

Întrebarea care se pune este în ce măsură mai poţi folosi titlurile de stat ca instrument de investiţie în perioada următoare, cu randament real pozitiv, sau dacă acestea nu se vor limita la componenta lor de siguranţă (garanţia statului)? Cum asistăm în ultima vreme la o avalanşă a reducerilor de dobânzi la depozitele la termen şi din partea băncilor, alternativa la titlurile de stat ar trebui căutată în altă parte.

Prima care sare în ochi este bursa, cu societăţile sale din energie. Romgaz, Transelectrica, Nuclearelectrica, Transgaz, Conpet, Electrica vor plăti dividende cu randamente mai bune decât titlurile de stat, poate chiar duble (vezi Electrica, Conpet). Mai sunt şi alte companii cu rezultate bune, mai mult sau mai puţin obţinute conjuctural, care vor face surprize plăcute având în vedere politica lor tradiţională de dividende (Alro, Alumil). Partea proastă este că în cazul unui mediu inflaţionist, nici bursa nu se descurcă minunat, profiturile şi cotaţiile scad. Ritmul scăderii este însă mai redus decât în cazul economiilor plasate în bănci şi trezorerii, care sunt tocate mai temeinic de diferenţa dintre dobânzi şi creşterea preţurilor. Astfel încât, dacă inflaţia este cea care se vede la orizont, tot bursa şi nu băncile sau Trezoreria ar trebui să fie destinaţia economiilor noastre.

Sigur, ar mai fi de luat în calcul şi obligaţiunile corporative, unele cu dobânzi net superioare titlurilor de stat (vezi Elmas, Agroland-cu 9%), dar să nu uităm că în acest moment emisiunile lansate recent vin fără garant şi că există un risc la pachet cu dobânzile mari. Nu în ultimul rând, cum este de presupus că inflaţia va lovi mai rău în economiile unde deja aceasta era peste media europeană, mai ales dacă există o presiune pe deficitele publice, plasamentele în valută ar putea reveni la modă în ciuda dobânzilor minuscule din prezent. Cum însă şi dobânzile la lei şi-au redus mult atractivitatea, măcar în cazul lor există speranţa că principalul va fi mai puţin afectat.