ORSE:  Măsurile de sprijin pentru consumatorii de energie trebuie să ţină cont de nevoile de bază ale gospodăriilor

Măsurile de plafonare şi compensare a preţurilor la energie ar trebui să ia în calcul nevoile specifice ale gospodăriilor, făcând diferenţa între consumul ridicat de electricitate pentru asigurarea nevoilor energetice de bază (minimale) şi cel pentru dotări care ţin mai degrabă de confort, conform unui comunicat remis redacţiei. De pildă, iarna creşte consumul de energie electrică pentru cei care folosesc aeroterme sau radiatoare electrice în lipsa unei alte forme accesibile de energie (gaz natural sau lemne), ori pentru că apar întreruperi frecvente în alimentarea cu energie termică din sistemul centralizat de termoficare, atrag atenţia experţii Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE). În aceste cazuri, consumatorii vor fi nevoiţi să consume electricitate peste pragul care le garantează cel mai scăzut preţ al energiei, pentru a-şi acoperi o nevoie esenţială: cea de încălzire.

Potrivit sursei citate, schemele de sprijin trebuie să susţină şi gospodăriile care au optat pentru tehnologii noi nepoluante, precum pompele de căldură, ce au consumuri ridicate de energie electrică.

"Măsurile luate de statul român încearcă să acopere problemele la nivel gospodăriilor, însă nu putem considera aceste măsuri ca fiind sustenabile, întrucât, în loc să fie direcţionate înspre grupurile vulnerabile şi spre cauzele structurale ale vulnerabilităţii, ele au aplicabilitate doar pe termen scurt. De altfel, aceasta este natura măsurilor luate în general de-a lungul anilor cu privire la dificultăţile gospodăriilor de a-şi acoperi nevoile energetice. În plus, costurile acestor măsuri sunt foarte ridicate şi cu un impact semnificativ în bugetul public. În alte state, ţintele pe termen scurt au fost integrate într-un plan pe termen mediu şi lung. România nu a oferit astfel de proiecţii", declară Anca Sinea, vicepreşedinte al Asociaţiei Centrul pentru Studiul Democraţiei şi coordonatoarea ORSE.

Un element care lipseşte în cazul ordonanţelor privind plafonarea şi compensarea este fundamentarea pragurilor de consum pe date de consum energetic la nivel de gospodării. Aceste date nu sunt disponibile, aşa cum ORSE a argumentat în analizele şi comunicările anterioare.

În absenţa datelor de consum la nivel de gospodărie, elaborarea politicilor publice, inclusiv cele care privesc măsuri de reglementare a preţurilor, se poate baza pe estimările auditorilor energetici şi ale managerilor energetici pentru localităţi. Calculele acestora pornesc tocmai de la necesarul de energie al clădirii şi locuinţelor, ce poate fi utilizat în conexiune cu nevoile energetice minimale - concept introdus în legislaţia care vizează sărăcia energetică în 2021, dar încă insuficient operaţionalizat. O astfel de abordare ar permite orientarea fondurilor publice în funcţie de nevoile specifice ale gospodăriilor care, neacoperite, generează starea de vulnerabilitate.

Date statistice arată că, din totalul consumului de energie al unei gospodării, încălzirea reprezintă aproximativ 62%, însă consumul pentru prepararea apei calde creşte în funcţie de numărul de persoane care locuiesc în reşedinţă. De exemplu, într-un apartament de 50 metri pătraţi locuit de 5 persoane, consumul de energie pentru prepararea de apă caldă poate echivala cu cel pentru încălzirea apartamentului, subliniază sursa citată.

În contextul unui consum crescut de energie pentru apă caldă, ar trebui finanţată soluţia captatoarelor termice solare, în special pentru locuinţele unifamiliale, a pompelor de căldură, în combinaţie cu panouri fotovoltaice, mai ales pentru locuinţele unifamiliale, dar şi pentru locuinţele colective, prin stimularea apariţiei cooperativelor şi comunităţilor energetice. Astfel de politici vor aborda şi soluţiona atât protejarea consumatorilor vulnerabili, cât şi obiectivul de decarbonare la nivel naţional.

Nevoile şi problemele gospodăriilor confruntate cu sărăcia energetică pot fi înţelese cel mai bine prin interacţiune directă, prin implicarea experţilor în energie de la nivel local şi a resurselor existente în primării, în instituţiile publice şi organizaţiile neguvernamentale care asigură servicii sociale. Prin interacţiuni directe se pot stabili intervenţii pe termen scurt - etanşare, înlocuirea aparatelor electrocasnice, sfaturi pentru reducerea consumului, unde o astfel de reducere mai este posibilă. Formele de sprijin financiar pot lua forma unor vouchere, ce pot fi utilizate pentru acoperirea nevoilor identificate.

În cazul programelor destinate achiziţionării de echipamente moderne de producere şi utilizare a energiei, pe lângă simplificarea procedurilor şi finanţarea suplimentară pentru a acoperi cererea în creştere, sunt binevenite şi măsuri complementare de stimulare a gospodăriilor de a avea acces la aceste programe. De exemplu, prin deduceri fiscale, în cazul impozitului pe proprietate, sau prin alte stimulente fiscale, ori prin accesul la tarife preferenţiale care să acomodeze consumul mai ridicat de energie electrică pentru soluţii cu emisii reduse (ex: pompe de căldură).

Totodată, investiţiile monetare, indiferent că iau forma unor plăţi directe sub formă de vouchere sau a unor compensări în facturi, ori a plafonării preţurilor, trebuie însoţite de campanii de informare care să explice cum se poate realiza reducerea consumului de energie într-un mod care să nu coboare nivelul de confort termic (încălzire şi aer condiţionat) sub necesarul unei gospodării. Informaţiile trebuie să ajungă la cetăţeni pe canale multiple şi într-un limbaj cât mai accesibil, se menţionează în comunicat.