Pacea ca război fără de sfîrşit

Sigur, formularea din titlu ar putea să pară contradictorie şi, ca atare, fără conţinut. Fără sens. Nu vă supăraţi, nu este vina mea. Realitatea mă obligă să constat că asemenea constructe situaţii-concept de tip oximoronic sunt nu doar deraieri ale puţinelor excepţii de la regulă, ci temeiuri, elemente centrale de suport ale discursului politic oficial şi al politicilor oficiale. Nu peste tot, dar cu siguranţă în Rusia regimului putinian.

Cine a spus că Putin nu este "omul păcii"? Desigur, duşmanii Rusiei, cei care îi vor distrugerea! Iată, "omul providenţial", "il salvatore de la patria", închipuitul şi auto-proclamatul nou "tătuc al popoarelor" ei s-a pronunţat cît se poate de clar asupra condiţiilor necesare pentru ca agresiunea şi războiul dus de Rusia împotriva Ucrainei să ia sfîrşit. Simplu şi precis. Mai întîi simplu: războiul se va termina atunci cînd Rusia îşi va fi atins obiectivele pentru care a declanşat "operaţiunea specială". Eufemismul cu care regimul de la Kremlin numeşte cea mai gravă şi abominabilă crimă împotriva păcii de la învazia sovieto-germană din 1939 care a marcat începutul celui de al doilea război mondial şi a pus între paranteze existenţa Poloniei pe toată durata lui. După care, precis: "operaţiunea" Rusiei se va încheia, atunci cînd Ucraina va fi demilitarizată, denazificată şi definitiv vindecată de orice aspiraţie de integrare europeană şi euro-atlantică. Nici UE, nici NATO. Niciodată!

Formularea oferită de Putin poate fi încă şi mai clar tradusă. Demilitarizare: Ucraina trebuie să fie o ţară fără nici un fel de capacitate militară, nici măcar de auto-apărare, la discreţia unei simple plimbări cu tancurile de la Moscova la Kiev, după modelul invaziilor URSS din Ungaria şi Cehoslovacia, atunci cînd ceea ce zic şi ceea ce gîndesc cei îngăduiţi la puterea kieviană nu se mai potriveşte cu discursul oficial al Moscovei. Adică exact ce plănuise şi Putin cînd a plecat cu armatele asupra Kievului şi a crezut că totul se va isprăvi într-o săptămînă cu prăbuşirea regimului Zelensky şi reintrarea strictă a Ucrainei în orbita de putere şi decizională a Moscovei. Denazificare: adoptarea fără nici o alterare a doctrinei politice a Rusiei Putiniene ca doctrivă oficială de stat în Ucraina şi remodelarea tuturor politicilor relevante, de la cele economice, la cele sociale şi, desigur, politice, în concordanţă cu obiectivele şi directivele Moscovei. Suplimentar, eliminarea definitivă din sfera puterii, respectiv blocarea definitivă a oricărui parcurs spre zona puterii a oricăror cetăţeni şi oameni politici care nu ar îmbrăţişa cu entuziasm, credinţă şi supunere doctrina putiniano-moscovită despre Ucraina şi destinul ei istoric, ca parte a noului ţarat pan-rus (Rusia, Belarus, Ucraina). Ucraina vindecată definitiv de "pericolul absorbţiei euro-atlantice": aici Putin are în vedere, mai ales, obţinerea de garanţii formale din partea statelor cheie ale Europei şi, desigur, în primul rînd, din partea Statelor Unite. Gata! Simplu şi concis. Pacea este aci, la îndemînă, iar dacă nu se realizează, nu se materializează imediat, atunci acesta este doar rezulatul nefast al opoziei obtuze a celor care vor "distrugerea Rusiei". Adevărul este că mare noutate nu există aici. Acelaşi conţinut ni l-a servit mai acum vreun an şi Lavrov, doar că nu atît de simplu şi de clar. Care sunt consecinţele "propunerii de pace" marca "Putin şi asociaţii"?

Cea mai evidentă dintre ele este, desigur, aceea că nici un fel de pace nu poate fi negociată atîta vreme cît puterea de la Kremlin rămîne confiscată de Putin şi de slehta putiniană. Orice fel de alte aşa zise propuneri ar mai veni de la Moscova ele nu pot reprezenta decît mutări tactice pentru a cîştiga timp şi pentru a mai înclina puţin balanţa responsabilităţii pentru dezastrele războiului de pe umerii Rusiei şi pe cei ai Ucrainei, care iaca nu vrea să negocieze serios şi cu temei.

A doua consecinţă clară este prăbuşirea oricărei iluzii că deciziile de la Kremlin mai au vreo bază de raţionalitate. Regimul lui Putin este total şi definitiv încapsulat, imersat în propria ideologie, mediu esenţial pentru asigurarea coeziunii sale interne şi pentru menţinerea la putere, cu preţul ruperii programatice a oricărui contact cu realitatea exterioară.

A treia consecinţă este considerarea războiului ca o stare inevitabilă care poate fi perpetuată la infinit sau undeva în orizontul oricît de îndepărat al unei victorii zdrobitoare a Rusiei asupra Ucrainei. Nu contează că un asemenea obiectiv este prea puţin realist sau că are costuri pe care Rusia s-ar putea să nu le poată susţine. Nici că ele implică riscuri majore de regres şi prăbuşire internă. Nimic nu contează. "Totul pentru front, totul pentru victoria finală". Aceasta a fost lozinca lui Stalin, aceasta este politica oficială a lui Putin.

În sfîrşit o altă consecinţă importantă se referă la pericolul globalizării conflictului, în sens militar, în varianta cea mai gravă prin recurgerea de către Rusia putiniană la arme nuclare. Propaganda oficială de la Moscova flutură acest pericol, cu inconştienţă, de cel puţin un an de zile. Fie ca o ameninţare indirectă la adresa susţinătorilor Ucrainei, ce ar putea fi "penalizaţi" la un moment dat cu costurile extinderii acţiunilor militare ale Rusiei pe teritoriul lor. Vezi Polonia, România, R. Moldova, Finlanda, eventual Ţările Baltice. În varianta extremă, războiul ar putea fi dus şi pe teritoriul unor actori de primă mînă ai puterii europene şi euro-atlantice, prin lovituri nucleare. Germania a fost deja destul de insistent "avertizată" de Moscova cu privire la o asemenea posibilitate. Din păcate, astăzi ştim că asemenea declaraţii, care puteau fi considerate simple elucubraţii propagandistice mai acum un an, astăzi trebuie luate serios în calcul ca situaţii posibile.

Cu "oamenii păcii" nu e bine să te pui niciodată. Sunt în stare să facă nu unul, ci cîteva războaie deodată, ca să îşi atingă ţelul: Pacea deplină a lumii!!