Până la Sfinx, "te mănâncă"... Adrian Sîrbu

Serviciile turistice din ţara noastră nu se ridică nici pe departe la nivelul celor străine - sunt proaste şi scumpe.

Este concluzia pe care o auzim adesea de la cei care hotărăsc să-şi petreacă zilele libere în România.

Este motivul care îi face pe mulţi să aleagă, pentru concedii, locaţii din afara ţării în loc să viziteze obiectivele turistice autohtone, să fugă de frumuseţile şi bogăţiile noastre naturale ca să-şi cheltuiască banii pe cele străine.

Cu toate acestea, în plin sezon, staţiunile turistice de la noi se bucură, deocamdată, de un grad de ocupare maxim, o mare parte dintre turişti fiind străini.

Una dintre zonele foarte vizitate din ţara noastră este Valea Prahovei, de-a lungul căreia Munţii Bucegi îşi înalţă vârfurile semeţe şi te invită ademenitor să-i escaladezi. Cei care nu se încumetă să facă acest lucru pe jos - iar aceştia reprezintă majoritatea - au la dispoziţie transportul pe cablu. Iar când ajungi la Buşteni, unul dintre obiectivele celor mai mulţi dintre turişti este să urce cu telecabina la Babe şi la Sfinx - două monumente renumite ale naturii.

Prea puţine persoane se lasă înduplecate de privaţii cu autoturisme 4X4 care fac trasee prin munţi, la preţuri ceva mai mici decât tariful de la telecabină, cu opriri la mai multe obiective şi fără cozi interminabile la care trebuie să stai ca să-ţi vină rândul să urci.

Turiştii preferă telecabina.

În ciuda faptului că aceasta costă 70 de lei (tur-retur) şi în ciuda cozilor de câteva ore sub arşiţa soarelui de vară sau în gerul iernii, oamenii aleg să urce într-una din cele două micuţe cabine verzi, nevopsite probabil de la începuturile lor, care pleacă din sfert în sfert de oră din Buşteni şi duc Babelor câte 25 de vizitatori/drum.

După ce parcurg înghesuiţi şi cu sufletul la gură altitudinea de peste 2000 de metri, oamenii ar merita să fie primiţi într-o sală încăpătoare, cu canapele, dotată cu toalete decente, cu un bar modern şi, de ce nu, cu un televizor şi alte puncte de distracţie, care, pe lângă faptul că ar relaxa turiştii, ar aduce şi bani proprietarului.

Dar, nu!

Odată ajunşi sus, oamenii sunt nevoiţi să suporte curentul de pe scările fără geamuri, mirosul pestilenţial, scrijeliturile de pe pereţii incintei asemeni celor pe care le regăsim într-o gară părăsită dintr-un sat nelocuit şi o toaletă fără apă, cu taxă de intrare şi cu o taxatoare respingătoare, care, la întrebarea "Şi ce facem dacă nu este apă?", răspunde răspicat: "Nimic nu vă convine vouă, turiştilor!!".

Păcat de priveliştea minunată de pe platoul Bucegi, păcat de aerul curat care-ţi pătrunde plămânii şi de seninul cerului pe care îl simţi atât de aproape!

Toată bucuria pe care natura o oferă fără niciun ban piere la întoarcere, când turiştii sunt obligaţi să aştepte din nou câteva ore telecabina, stând jos, pe scări, în condiţiile descrise anterior.

Turiştii se întorc de la Sfinx cu nasul obosit de mirosuri respingătoare, cu imaginea pereţilor nezugrăviţi de ani de zile, probabil mulţi dintre ei - printre care copii - cu diverse dureri lăsate de curentul de pe scări.

De altfel, pe site-urile dedicate zonei, sunt comentarii ce reclamă tariful ridicat şi condiţiile mizere.

În 19 mai, unul dintre turişti a scris: "Pe data de 11.05.2016 am urcat cu telecabina şi am vizitat Babele şi Sfinxul. Am plătit 68 de lei dus-întors, dar am constatat o serie de nereguli care lasă de dorit. Din oraş până la telecabină nu sunt tăbliţe care să arate drumul spre telecabină. Pe clădirea din care se face îmbarcarea la telecabină nici aici nu este afişată nicio inscripţie. La intrare în această clădire, te izbeşte un miros pestilenţial de WC nespălat de ani de zile şi o mizerie de nedescris. Telecabina este prost întreţinută şi probabil nevopsită de la darea ei în funcţie. Clădirea din vârf unde am debarcat - la fel de insalubră. Scurtul traseu până la Sfinx este neamenajat şi prezintă pericol de accidentare, cele două atracţii turistice nefiind protejate de gard contra turiştilor necivilizaţi care escaladează obiectivele. Aceste neajunsuri denotă faptul că proprietarul telecabinei este interesat numai de profitul personal".

Inevitabil se rostogolesc în mintea oamenilor întrebări simple precum: "Oare cât costă să zugrăvească şi să pună geamuri?", "Cine o fi proprietarul telecabinei?", "Ce încasări imense o avea şi ce-o face cu banii?".

Toate aceste întrebări au şi răspunsuri.

Proprietarul transportului pe cablu din Valea Prahovei este omul de afaceri Adrian Sîrbu, trimis în judecată pentru evaziune fiscală, instigare la evaziune fiscală, instigare la delapidare şi spălare de bani, în dosarul Mediafax Group.

Doar că banii din vânzarea biletelor nu au ajuns în modernizări, ci în buzunarele lui Sîrbu, după cum susţin procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aceştia l-au acuzat pe Adrian Sîrbu şi de instigare la delapidarea Teleferic Prahova SA, companie pe care o controlează.

SC Teleferic Prahova SA este o societate comercială cu capital privat, care are ca acţionari SC Alleria Management Company SA (10% din capitalul social), Saba Investement Overseas LTD. (82,6066% din capitalul social) şi acţionari PPM (7,3934% din capitalul social).

"Deşi nu deţine nicio funcţie în cadrul SC Teleferic Prahova SA, prin intermediul SC Alleria Management Company SA în care deţine o cota de 87% din capitalul social, inculpatul Sîrbu Adrian deţine controlul absolut al societăţii", se arată în rechizitoriul Parchetului.

Obiectul de activitate al societăţii Teleferic Prahova îl reprezintă operarea telefericelor, funicularelor, a tele-ski-urilor şi telecabinelor, având puncte de lucru: în Sinaia - Telecabina Sinaia, Telecabina Cota 1400, Staţie Telescaun, Telescaun Cota 1400 - şi în Buşteni - Telecabina Buşteni-Babele.

Conform procurorilor, societatea realizează în principal venituri cash, încasate prin casierie, provenite din vânzarea de bilete aferente serviciilor de transport pe cablu, prestate către clienţi prin casieriile punctelor de lucru.

Rechizitoriul citat subliniază: "Din expertiza financiar contabilă efectuată în cauză a rezultat că în perioada 1 iunie 2012-31 decembrie 2014, societatea a încasat în total suma de 35.815.708,07 lei, defalcată pe luni şi ani". Astfel: în 2012 a fost încasată suma totală de 8.023.674,50 lei, în 2013 - 14.239.340,45 lei, iar în 2014 încasările au fost de 13.552.693,12 lei.

Reprezentanţii companiei au refuzat să ne spună care sunt încasările anuale înregistrate de Telecabina Buşteni, dar ne-au precizat că, anul trecut, pe tronsonul Buşteni-Babele-Busteni au circulat 103.461 persoane (au urcat 11.721 de oameni, au coborât 1.024 turişti, au urcat şi au coborât 90.716 persoane).

La un calcul simplu, cele 90.715 persoane au plătit în total 6.350.120 lei (dacă toate au achitat preţul întreg de 70 lei), iar ceilalţi 12.745 de turişti au achitat 446.075 lei (cu aceeaşi menţiune). Astfel, dacă toţi turiştii ar fi fost adulţi, fără handicapuri, suma încasată în 2015 doar pentru transportul cu telecabina din Buşteni pe tronsonul Buşteni-Babele-Buşteni s-a ridicat la 6.796.195 lei. Probabil diferenţa ce reiese din faptul că printre turişti s-au numărat şi copii nu este atât de mare.

Pe instalaţia de transpont pe cablu din Buşteni sunt 28 de angajaţi, potrivit lui Claudiu Ciubotaru, director de marketing în cadrul companiei.

Domnia sa ne-a declarat: "În prezent, suntem într-un proces de analiză pentru a găsi cele mai bune soluţii pentru clienţii noştri. Suntem conştienţi de nevoile acestora şi încercăm să aducem îmbunătăţiri prin modernizarea instalaţiei. Este un proces care solicită multă expertiză şi analiză în detaliu. Dorim să atingem un nivel al siguranţei şi al calităţii foarte înalt şi, astfel, luăm în calcul mai multe soluţii".

Procurorii: "Casieria SC Teleferic Prahova SA a devenit o sursă de finanţare a cheltuielilor personale ale inculpatului Sîrbu Adrian"

Adrian Sîrbu şi-a însuşit mai mult de 2 milioane lei de la Teleferic Prahova, într-o perioadă puţin mai mare de un an, prin metode ilegale, după cum arată procurorii de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ.

Aceştia menţionează, în rechizitoriul citat: "Datorită modului de realizare a veniturilor, prin casierie, dar şi a cuantumului constant ridicat al acestora, în perioada 17.12.2012- 7.01.2014 casieria SC Teleferic Prahova SA a devenit o sursă de finanţare a cheltuielilor personale ale inculpatului Sîrbu Adrian.

În acest scop, la solicitarea inculpatului Sîrbu Adrian, inculpatul Grădinaru Gheorghe - directorul general al societăţii Teleferic, a ridicat din casieria centrală şi a punctelor de lucru, sumele ce se încasau din vânzările cu numerar, pe care ulterior le-a remis inculpatului Sîrbu prin intermediul inculpatului Megelea Gheorghe - şofer în cadrul societăţii.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar de martora Muscalu Mirela - director financiar în cadrul SC Teleferic Prahova SA la momentul săvârşirii faptelor şi de inculpata Şerban Liliana Florentina - asistenta inculpatului Sîrbu Adrian, reprezentând evidenţa sumelor solicitate de inculpat, ţinută de fiecare dintre acestea, în vederea «punctării» (a comparării), în perioada 17.12.2012-7.01.2014 inculpatul a solicitat inculpatului Grădinaru Gheorghe şi a primit din casieria SC Teleferic Prahova SA, 2.105.000 lei. (...)

În unele situaţii, inculpatul Sîrbu îi solicita direct inculpatului Grădinaru Gheorghe sume de bani, caz în care ulterior îi cerea suspectei să ia legătura cu acesta şi să stabilească modalitatea în care îi vor parveni banii. Suspecta a mai arătat că au existat situaţii în care, în timp ce se afla la cabana de la Susai, inculpatul Sîrbu Adrian a solicitat şi a primit, în mod direct sume de bani din casieria Teleferic Prahova SA, şi că a aflat despre primirea acestora fie de la inculpatul Sîrbu Adrian, fie de la martora Muscalu Mirela, întrucât ţinea evidenţa sumelor de bani astfel primite în scopul confruntării acestora cu cele întocmite de Muscalu Mirela, pentru a stabili cu exactitate suma primită de inculpat. Pentru sumele primite şi predate inculpatului Sîrbu Adrian, suspecta obişnuia să semneze de primire a acestora pe o hârtie cu care venea şoferul ce aducea banii de la Teleferic Prahova SA.

Declaraţiile martorei Muscalu Mirela şi cele ale suspectei Şerban Liliana Florentina sunt confirmate de declaraţiile martorilor Mateiu Alexandrina şi Megelea Narcis. Astfel, din declaraţia martorei Mateiu Alexandrina - casier în cadrul casieriei central a SC Teleferic Prahova SA, rezultă că în perioada decembrie 2012 - aprilie 2014 în casieria societăţii s-a acumulat o lipsă de aproximativ 2.100.000 lei, aceste sume fiind ridicate în diferite tranşe atât din casieria centrală, cât şi din casieria punctelor de lucru de către şoferul societăţii Mengelea Narcis, fără a se întocmi vreun document justificativ în acest sens. Martora a mai arătat că pentru a avea o dovadă a predării acestor sume, ca de câte ori îi preda martorului Megelea Narcis sume de bani, obişnuia să întocmească un proces verbal de predare - primire, document extracontabil scris de mână şi semnat de primire de martor. În vederea predării acestor sume, martora era sunată, de regulă, de directorul general al societăţii, Grădinaru Gheorghe, care îi comunica suma ce urmează a-i fi predată martorului Meghelea pentru a fi duşi la Bucureşti. (...)

De asemenea, la începutul lunii ianuarie 2014, la solicitarea martorei Muscalu Mirela, s-a deplasat de mai multe ori la Bucureşti pentru a duce diferite sume de bani pe care, de cele mai multe ori, le-a predat la sediul Alerria Management Company SA, suspectei Şerban Liliana, iar în două situaţii unor şoferi ai societăţii Alerria Management Company cu care s-a întâlnit pe autostradă, respectiv la Complexul Prisma. Din declaraţia suspectului mai rezultă că de fiecare dată când a primit astfel de sume de bani, la cererea angajatei de la casierie a semnat de primire a banilor iar la rândul său a solicitat suspectei Şerban Liliana sau şoferilor cărora le-a predate banii, să semneze de primire a acestora. În sensul celor relatate anterior, suspectul a mai arătat că şi în anul 2013, în a doua zi de Crăciun a fost sunat de inculpatul Grădinaru Gheorghe care i-a solicitat să ridice din casieria din Predeal un plic cu bani pe care să i-l aducă la Cabana Susai, ceea ce a şi făcut. (...)

Fiind audiat cu privire la sumele ridicate în mod repetat din casieria societăţii şi despre care martorii şi suspecţii audiaţi în cauză declară că au fost expediate la sediul din Bucureşti al SC Alleria Management Company SA, fiind destinate inculpatului Sîrbu Adrian, inculpatul Grădinaru Gheorghe a negat ridicarea din casieria SC Teleferic Prahova SA şi expedierea la Bucureşti a unor sume destinate inculpatului Sîrbu Adrian, declarând totodată nu a avut cunoştinţă că în luna decembrie 2013, din casieria societăţii lipsea suma de aproximativ 2.100.000 lei., întrucât în perioada 2010-2015 din motive personale a lipsit motivat de la serviciu perioade lungi de timp, în care a pierdut contactul cu starea de fapt privind situaţia financiară a SC Teleferic Prahova SA.

Referitor la aceleaşi aspecte, inculpatul Sîrbu Adrian a refuzat să dea o declaraţie în cauză.

În concluzie, din probele administrate în cauză, a rezultat că în perioada 17.12.2012-7.01.2014, în mod direct sau prin intermediul suspectei Şerban Liliana, inculpatul Sîrbu Adrian i-a solicitat inculpatului Grădinaru Gheorghe, director general al SC Teleferic Prahova SA, să ridice din casieria centrală sau din casieriile punctelor de lucru ale societăţii, diferite sume de bani pe care, direct sau prin intermediul suspecţilor Megelea Narcis sau Şerban Liliana să i le remită, cu scopul de a fi folosite în interes personal. Deşi nu exista nicio justificare pentru predarea acestor sume, dată fiind calitatea inculpatului Sîrbu Adrian, de deţinător prin persoane juridice interpuse al SC Teleferic Prahova SA, inculpatul Grădinaru Gheorghe a răspuns solicitărilor sale astfel încât, în perioada menţionată, i-a predat inculpatului Sîrbu Adrian suma totală de 2.105.000 lei, ceea ce echivalează cu o activitate de însuşire, săvârşită în folosul altuia, de o persoană care exercită cu sau fără remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul oricărei persoane juridice, faptă ce constituie latura obiectivă a infracţiunii de delapidare.

Din documentele ridicate de la SC Teleferic Prahova SA şi din expertiza financiar contabilă efectuată în cauză a rezultat că, pe lângă sumele ridicate şi predate inculpatului Sîrbu Adrian din casieriile centrală şi cea zonală a societăţii, au fost ridicate şi utilizate în interes personal de către personalul angajat şi alte sume de bani". Potrivit procurorilor, din probele administrate în cauză a rezultat caracterul fictiv al unor contracte de împrumut, scopul încheierii acestora fiind acela de a ascunde şi disimula însuşirea de către inculpatul Sîrbu Adrian, în intervalul 17.12.2012-4.01.2014 a sumei de 2.105.000 lei, prin crearea de circuite financiare fictive urmate de transferuri bancare în vederea reparării deficitului de casă.

Telecabina Buşteni-Babele, realizată cu specialişti italieni

Telecabina Buşteni-Babele leagă oraşul Buşteni de platoul Bucegilor, fiind accesată de turiştii care doresc să ajungă la Babele, la Crucea Eroilor Neamului (Crucea Caraiman) sau la Vârful Omu.

Discuţiile pentru construirea acestei telecabine au început încă din vara anului 1970, când, potrivit informaţiilor disponibile pe internet, au avut loc diverse întâlniri între specialiştii români şi guvernul italian, care, prin firmă italiană Certetti e Tanfani, cu renume în tehnologia construcţiilor pe cablu, oferea un pachet tehnic pentru dezvoltarea instalaţiilor de cablu din staţiunile montane ale ţării noastre. Compania a fost angajată să realizeze studiile de prefezabilitate şi de fezabilitate ale zonei unde urma să fie amplasată telecabina Buşteni-Babele, definitivând planurile tehnice, detaliile de proiectare şi proiectele conexe.

Ministrul Turismului din perioada respectivă a înfiinţa în mod special, în cadrul Facultăţii de Silvicultură Braşov, catedra de Exploatări Forestiere, în care se studia, printre altele, disciplina Funiculare Forestiere, având rolul să pregătească specialişti care să lucreze ca ingineri constructori sau proiectanţi pentru viitoarele instalaţii pe cablu ce urmau să fie construite.

Fiind o construcţie de anvergură şi de durată, organizarea de şantier presupunea detaşarea a trei echipe de muncitori. Lucrările efective au fost începute în primăvara anului 1973, investiţia de la Buşteni fiind realizată etapizat, în mai multe centre de execuţie.

În vara anului 1978 a fost inaugurată telecabina Buşteni-Babele, care, pentru prima dată, a urcat de la altitudinea de 850 m (oraşul Buşteni) până la altitudinea de aproape 2300 m (aproape de Cabana Babele).