• Din cauză că a istovit bugetul cu scutirile fiscale acordate clienţilor politici, Cabinetul Năstase împrumută 125 de milioane de euro, ca să satisfacă programul de guvernare
• Dobînzile se ridică la circa 50 milioane euro
• Banii vor apăsa pe contribuabili, în anii de după alegeri
• În această "afacere", Adrian Năstase are şi un interes personal: a pariat pe un "Mercedes" că va construi sălile de sport, pînă la sfîrşitul anului acesta
Afacerea sălilor de sport ne va costa, în plus, aproximativ 50 de milioane de euro. Banii reprezintă dobînzile pe care va trebui să le suportăm în anii următori pentru creditele de aproximativ 125 de milioane de euro pe care Guvernul le-a contractat (sau urmează să le contracteze) de la bănci ca să finalizeze construc-ţia celor 400 de săli de sport din programul de guvernare.
Fiindcă a istovit bugetul cu eşalonările şi scutirile la plată acordate clienţilor politici, Guvernul s-a trezit că nu mai are bani pentru acest proiect. În programul de guvernare, Cabinetul Năstase nu a menţionat şi de unde va lua banii necesari proiectului estimat la aproape 130 de milioane de euro. Cum, de paisprezece ani, guvernanţii se chinuie, fără succes, să încropească un buget pe proiecte, transparent, abia săptămîna trecută s-a dezvăluit sursa de bani pentru sălile de sport: nu doar bugetul (unde nu plătim dobînzi), ci, în principal, împrumuturile bancare. În numai o săptămînă, Guvernul a emis două ordonanţe de urgenţă ca să facă rost de bani. Executivul a promis că le termină pe toate 400 în acest an, dar pînă în prezent a găsit mărunţiş doar pentru vreo 47. Astfel că, după ce anul trecut a împrumutat 40 de milioane de dolari de la "Credit Suisse Firste Boston", săptămîna trecută a mai aprobat de urgenţă două acorduri cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE) şi cu CEC, în valoare de 54,5 milioane de euro şi, respectiv, 37,5 milioane de euro. Un calcul simplu arată că pentru cele trei împrumuturi va trebui să plătim dobînzi de aproape 50 de milioane de euro în următorii ani. Aceşti bani în plus, pentru dobînzi, vor fi luaţi din bugetele viitoare, suplimentate din buzunarele noastre.
Poate că România are nevoie nu de 400 de săli de sport, ci de 5000, căci sportul înseamnă mai multă sănătate. Dar, cînd spitalele stau să cadă, cînd nu sînt bani de medicamente, iar zeci de mii de şomeri de abia găsesc bani de pîine, tot acest proiect ambiţios se transformă într-un moft. Cînd te mai şi împrumuţi pentru el devine o tichie de mărgăritar.
Pentru liniştea premierului, pro-punem să facem chetă publică şi să-i plătim 150.000 de euro lui Ion Ţiriac. Ne-ar costa mult mai puţin decît ambiţiosul proiect. Am rămîne doar cu o nedumerire: cît de serios este premierul nostru, de vreme ce pariază, în joacă, pe proiecte hazardate?!