PARTEA MAI PUŢIN VĂZUTĂ A SCANDALULUI STEINHOFF INTERNATIONAL HOLDINGS Câte mere putrede sunt în coşul BCE?

Al doilea retailer de mobilă la nivel mondial, Steinhoff International Holdings, este în centrul atenţiei pieţelor de mai multe zile, după scandalul declanşat de raportarea unor "nereguli contabile", în urma cărora directorul executiv Markus Jooste şi-a anunţat demisia.

Compania a devenit un jucător important în sectorul său de activitate după cumpărarea unor companii importante din SUA, cum sunt Mattress Firm sau Sherwood Bedding.

Extinderea rapidă a companiei Steinhoff International Holdings a fost posibilă ca urmare a costurilor reduse de finanţare, resursele financiare pentru majoritatea achiziţiilor fiind împrumutate.

Până la sfârşitul anului 2015, acţiunile companiei au fost listate la Johannesburg Stock Exchange (JSE), iar din decembrie 2015 listarea principală este la Frankfurt (n.a. simbolul bursier SNH.DE), cu o capitalizare bursieră iniţială de circa 19 miliarde de euro. În aceeaşi perioadă, sediul social a fost mutat din Africa de Sud la Amsterdam.

Bloomberg a scris recent că, până de curând, "toată lumea se întreba pe cine va mai cumpăra Steinhoff", după cel puţin nouă achiziţii majore în ultimii trei ani.

Visul dominaţiei globale s-a transformat în coşmar la începutul acestei luni. În mai puţin de două săptămâni, acţiunile SNH au scăzut cu 84% (vezi graficul 1), după o prăbuşire cu 64% în ziua anunţării neregulilor contabile, iar capitalizarea bursieră a coborât până la circa 3,4 miliarde de euro.

Existenţa subsidiarei europene, Steinhoff Europe AG, i-a permis companiei să beneficieze de costuri de finanţare extrem de reduse. Mai mult, o parte a emisiunii de obligaţiuni din iulie 2017 (n.a. ISIN XS1650590349), cu o valoare totală de 800 de milioane de euro, cupon de 1,875% şi maturitatea în 2025, a fost cumpărată de Banca Centrală Europeană prin tipărire.

În raportul BCE privind portofoliul de obligaţiuni corporate achiziţionat în cadrul CSPP (Corporate Sector Purchase Programme), din 1 decembrie 2017, obligaţiunile emise de Steinhoff apar cu un rating Baa3 de la Moody's. Celelalte două mari agenţii de rating, Standard & Poor's şi Fitch, nu au acordat calificative.

Recent Moody's a redus ratingul Steinhoff cu 4 trepte, până la B1, care apare în raportul BCE din 8 decembrie 2017 privind obligaţiunile companiilor cumpărate în cadrul programului CSPP. În comunicatul de presă, Moody's a precizat că "va continua evaluarea companiei pentru o nouă reducere a ratingului", în condiţiile în care "acuzaţiile privind neregulile contabile, din august 2017 şi din noiembrie 2017, pun sub semnul întrebării calitatea guvernanţei la Steinhoff".

Conform ultimelor date de la BCE, numărul total al obligaţiunilor corporate achiziţionate prin tipărire era de 1.061 la 8 decembrie 2017, cu o "valoare" totală de 130,214 miliarde de euro. Din punct de vedere al ratingului acordat de Moody's, 443 de obligaţiuni erau în categoriile inferioare de rating investiţional (n.a. Baa1 - Baa3), dintre care 87 în Baa3, iar 30 de obligaţiuni sunt din categoria speculativă.

Cea mai mare parte a obligaţiunilor a fost cumpărată de pe piaţa secundară, însă BCE a "cumpărat" direct de la companii şi obligaţiuni cu o valoare de aproape 20 de miliarde de euro, după cum arăta situaţia de la 30 noiembrie 2017.

BCE nu poate achiziţiona obligaţiuni guvernamentale direct de pe piaţa primară, deoarece astfel de "tranzacţii" sunt interzise prin tratatele europene, fiind considerate monetizare directă a datoriei publice. Oare de ce este permisă monetizarea directă a datoriilor companiilor?

"Investiţia" BCE în obligaţiunile Steinhoff arată acum pierderi majore, pe fondul prăbuşirii preţului până la circa 45% din valoarea nominală (vezi graficul 2).

Oare câte mere care au coaja frumoasă, dar sunt putrede în interior, se mai află în portofoliul Băncii Centrale Europene? Şi ce va face cu ele instituţia monetară a zonei euro dacă se ajunge la faliment sau la restructurarea companiilor prin transformarea datoriilor în acţiuni?

La conferinţa de presă care a urmat ultimei şedinţe de politică monetară a BCE, un jurnalist l-a întrebat pe Mario Draghi cine va suporta pierderile pentru expunerea faţă de obligaţiunile Steinhoff. După ce a subliniat că CSPP este un instrument de politică monetară, iar scopul său nu este maximizarea profitului sau evitarea pierderilor, preşedintele BCE a declarat că "pierderea reprezintă doar un mic număr comparativ cu profitul de anul trecut".

Cu riscul unor pierderi mult mai mari, de ordinul miliardelor de euro, se confruntă şi mari bănci internaţionale care au finanţat extinderea Steinhoff.

Bloomberg estimează că expunerile totale se ridică la circa 18 miliarde de euro, iar pe lista băncilor creditoare se află, pe lângă trei bănci mari din Africa de Sud, Bank of America, Citigroup, HSBC şi BNP Paribas. Datorii de circa 2 miliarde de euro ajung la scadenţă anul viitor.

Primul punct al negocierilor dintre Steinhoff şi băncile creditoare îl reprezintă un credit revolving de 2,9 miliarde de euro şi un credit sindicalizat de 4 miliarde de euro, care au fost utilizate pentru achiziţia companiei americane Mattress Firm.

Implozia Steinhoff ar avea un impact deosebit şi asupra fondurilor de investiţii, în special a celor din Africa de Sud. Reuters scrie că Public Investment Corporation, cel mai mare fond de pensii din Africa de Sud, deţine 8% din acţiunile SNH, iar expuneri semnificative au şi BlackRock şi Vanguard.

Pe fondul presiunilor venite din partea creditorilor, Steinhoff a anunţat că îşi va îmbunătăţi lichiditatea prin vânzarea unor active cu o valoare de 1 miliard de euro. De asemenea, compania va evalua şi gradul de recuperare pentru active din Africa de Sud, a căror valoare este estimată la circa 6 miliarde de euro, după cum mai scrie Bloomberg.

Optimismul companiei şi al creditorilor s-ar putea să fie puternic subminat de realitate, în condiţiile în care Wall Street Journal a scris recent despre "tranzacţii suspecte pentru acoperirea pierderilor operaţionale şi susţinerea artificială a valorii companiei", pe fondul investigaţiilor lansate de autorităţi în Germania şi Africa de Sud.

Analistul financiar Wolf Richter a declarat că "strategia prin care Steinhoff şi-a ascuns pierderile a făcut aproape imposibilă determinarea de către investitori a fluxurilor de numerar şi a veniturilor nete".

Odată cu dezvăluirea problemelor din contabilitate, Steinhoff a anunţat şi angajarea firmei de audit PwC pentru investigarea acestora. Operaţiunea va beneficia şi de sprijinul Deloitte, auditorul oficial al companiei care, având în vedere situaţia actuală, se pare că nu şi-a făcut datoria până acum.

În ceea ce priveşte BCE, scandalul Steinhoff arată că instituţia monetară a zonei euro nu a verificat nici ea pe ce a dat "banii", iar viitorul, mai ales după finalizarea programului de relaxare cantitativă, poate aduce multe surprize.