Patriot - Cum este protejată România aerian şi antirachetă?

Patriot este unul dintre principalele sisteme de protecţie utilizate de România pentru apărare împotriva atacurilor aeriene şi balistice, alaturi de Aegis Ashore (Deveselu), rachetele sol-aer cu rază medie Hawk, rachetele sol-aer cu rază scurtă MANPADS, artileria antiaeriană, radare şi senzori.

Sistemul Patriot a fost dezvoltat de compania americană Raytheon şi este folosit de numeroase alte ţări, enumerate in continuare:

Membre NATO

1. Statele Unite

2. Germania

3. Olanda

4. Spania

5. Grecia

6. Polonia

7. România

8. Turcia

9. Slovacia

Ţări non-NATO

1. Israel

2. Arabia Saudită

3. Japonia

4. Coreea de Sud

5. Emiratele Arabe Unite

6. Kuwait

7. Qatar

Fiecare dintre aceste ţări deţine mai multe baterii Patriot, care pot fi operaţionale în diverse locaţii sau baze militare.

Cazul Ucrainei

România a decis să doneze un sistem de apărare aeriană Patriot Ucrainei, însă această donaţie nu a fost încă finalizată.

Decizia de a trimite sistemul a fost luată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) în iunie 2024, dar este condiţionată de obţinerea unui sistem similar sau echivalent din partea aliaţilor, în special al Statelor Unite, pentru a acoperi vulnerabilităţile pe care această donaţie le-ar crea în apărarea aeriană a României.

Calculat la valoarea medie, sistemul Patriot pe care România intenţionează să-l livreze Ucrainei, aproximeaza 700 de milioane de dolari. Această estimare reflectă doar valoarea materială a sistemului şi nu include costurile asociate cu antrenamentul, întreţinerea sau alte cheltuieli operaţionale care ar putea fi implicate​; pentru a determina detaliile exacte ale acoperirii acestor costuri, negocierile sunt în curs. Evaluate pentru o perioadă de 5 ani, aceste costuri pot ajunge la 300-500 de milioane de dolari, urmând să fie suportate prin contribuţii din partea aliaţilor, bugetul naţional al Ucrainei şi asistenţa internaţională​ din care Romania face parte.

Ucraina, însă, este deja activă în utilizarea acestui sistem de apărare aeriană, integrând diverse componente primite din alte ţări (Germania, Olanda, SUA)..

Aceasta face ca Ucraina să poată fi considerată o utilizatoare activă a sistemului Patriot, chiar dacă nu a primit încă toate componentele promise de diferite naţiuni.

1. Componentele Sistemului Patriot

Sistemul Patriot este compus din mai multe elemente interconectate care funcţionează împreună pentru a detecta, urmări şi intercepta ameninţările aeriene:

- Radarul AN/MPQ-65: Acest radar este esenţial pentru detectarea şi urmărirea ţintelor. El foloseşte tehnologia radar cu faze multiple pentru a scana spaţiul aerian pe distanţe lungi şi pentru a urmări simultan multiple ţinte.

- Staţia de control şi operare AN/MSQ-104: Este centrul de comandă al sistemului, unde operatorii monitorizează şi controlează întregul proces de interceptare a ţintelor. Acesta include şi software-ul pentru analiza datelor radar şi pentru coordonarea lansărilor de rachete.

- Lansatorul M901: Acesta este responsabil de depozitarea şi lansarea rachetelor. Fiecare lansator poate transporta până la patru rachete, iar un sistem Patriot poate include mai multe lansatoare, crescând astfel capacitatea de apărare.

Interceptoarele/rachetele: Sistemul foloseşte rachete de tip PAC-2 şi PAC-3. Rachetele PAC-2 sunt concepute pentru a distruge ţinte aeriene la altitudini mari prin explozie fragmentară, în timp ce rachetele PAC-3 sunt specializate în interceptarea rachetelor balistice prin coliziune directă ("hit-to-kill"). Costul unei rachete utilizate de sistemul Patriot variază semnificativ în funcţie de tipul de rachetă:

1. PAC-2 (Patriot Advanced Capability-2): Costul unei rachete PAC-2 este estimat la aproximativ 2-3 milioane de dolari per unitate. Aceste rachete sunt folosite în principal pentru a intercepta avioane şi rachete de croazieră şi sunt echipate cu un focos exploziv fragmentar.

2. PAC-3 (Patriot Advanced Capability-3): Rachetele PAC-3 sunt mult mai avansate şi sunt specializate în interceptarea rachetelor balistice tactice. Costul unei rachete PAC-3 este considerabil mai mare, fiind estimat între 4 şi 5 milioane de dolari per unitate. PAC-3 foloseşte o tehnologie de coliziune directă ("hit-to-kill"), ceea ce înseamnă că distruge ţinta prin impact direct, fără a folosi un focos exploziv.

În general, pentru a asigura succesul interceptării unei ţinte, sistemul Patriot lansează de obicei două rachete împotriva unei singure ţinte.

Există cazuri în care valoarea ţintei interceptate de un sistem Patriot poate fi considerabil mai mică decât costul celor două rachete lansate pentru a o distruge. Iată câteva exemple:

1. Drone de recunoaştere sau atac

Valoarea ţintei: Dronele utilizate de multe state sau actori non-statali pot avea un cost care variază de la câteva mii până la zeci de mii de dolari. De exemplu, dronele comerciale modificate pentru uz militar pot costa între 10.000 şi 50.000 de dolari.

Costul interceptării: Dacă sunt folosite două rachete PAC-2 sau PAC-3, costul total ar fi între 4 şi 10 milioane de dolari. Astfel, costul interceptării depăşeşte cu mult valoarea dronei interceptate.

2. Rachete artizanale sau improvizate

Valoarea ţintei: Rachetele artizanale lansate de grupuri insurgente sau teroriste pot avea un cost de producţie de câteva sute până la câteva mii de dolari.

Costul interceptării: Din nou, folosirea a două rachete Patriot pentru a doborî o astfel de rachetă improvizată ar costa mult mai mult decât valoarea ţintei, ceea ce poate ridica întrebări privind rentabilitatea economică a unei astfel de acţiuni.

3. Rachete de croazieră ieftine sau vechi

Valoarea ţintei: Rachetele de croazieră mai vechi sau de producţie ieftină pot costa câteva sute de mii de dolari, în special dacă sunt relicve ale Războiului Rece sau au fost fabricate la scară largă cu tehnologie mai veche.

Costul interceptării: Chiar şi în acest caz, costul interceptării cu două rachete Patriot ar putea depăşi valoarea rachetei ţinte.

Consideraţii strategice

Deşi aceste cazuri pot părea ineficiente din punct de vedere economic, decizia de a intercepta o ţintă are în vedere mai multe aspecte, inclusiv protejarea vieţilor omeneşti şi a infrastructurii critice, menţinerea capacităţii de descurajare şi eliminarea oricărei ameninţări potenţiale. Chiar şi o dronă sau o rachetă relativ ieftină poate provoca daune semnificative sau poate fi folosită pentru a lansa un atac chimic sau biologic, justificând astfel utilizarea unor sisteme de apărare costisitoare precum Patriot.

2. Capacităţile Sistemului Patriot

- Intercepţia rachetelor balistice: Sistemul este capabil să intercepteze rachete balistice tactice şi intercontinentale, fiind un element esenţial în apărarea anti-rachetă.

- Apărarea aeriană împotriva avioanelor şi dronelor: Patriot poate detecta şi doborî avioane, elicoptere, drone şi alte ameninţări aeriene.

- Protecţia spaţiului aerian pe distanţe lungi: Cu o rază de acţiune de peste 100 de kilometri pentru detectare şi interceptare, Patriot poate apăra zone largi şi obiective strategice.

3. Integrarea în cadrul NATO

- Interoperabilitate: Sistemul Patriot este pe deplin interoperabil cu alte sisteme de apărare aeriană utilizate de forţele NATO, permiţând schimbul de informaţii şi coordonarea acţiunilor în caz de ameninţare.

- Rol în apărarea europeană: România joacă un rol important în cadrul apărării colective a NATO prin operarea sistemului Patriot, contribuind astfel la apărarea flancului estic al alianţei.

4. Implementarea în România

- Achiziţia şi implementarea: . România a achiziţionat un total de şapte sisteme de apărare aeriană Patriot. Acestea au fost cumpărate ca parte a unui acord semnat în 2017 cu Statele Unite, într-unul dintre cele mai ample programe de înzestrare militară din istoria României. Primele componente au fost livrate în 2020. Sistemele sunt amplasate strategic pentru a proteja atât graniţele naţionale, cât şi obiectivele critice

- Valoarea totală a contractului este de aproximativ 4 miliarde de dolari. Până în prezent, România a recepţionat patru dintre aceste sisteme, dintre care două sunt deja operaţionale​.

- Restul sistemelor urmează să fie livrate în cadrul unui calendar agreat, astfel încât să asigure capacităţile de apărare aeriană necesare conform angajamentelor NATO şi nevoilor de securitate naţională.

- Instruirea personalului: Personalul român este instruit atât în ţară, cât şi în Statele Unite, pentru a opera şi întreţine eficient sistemul.

5. Importanţa strategică

- Descurajarea ameninţărilor: Prezenţa sistemului Patriot în România serveşte ca un factor de descurajare împotriva potenţialelor ameninţări regionale, asigurând în acelaşi timp protecţia populaţiei şi a infrastructurii critice.

- Parteneriat strategic cu SUA: Achiziţia şi utilizarea sistemului Patriot întăresc relaţiile de apărare dintre România şi Statele Unite, subliniind angajamentul comun pentru securitatea regională şi internaţională.

- Sistemul de apărare aeriană şi antirachetă Patriot este un element esenţial în strategia de apărare a României, oferind o protecţie avansată împotriva unei game largi de ameninţări aeriene şi balistice.