Pensiile - creştere enormă!

(Interviu cu ministrul economiei şi finanţelor Varujan Vosganian - episodul I)

• Restructurare: mai puţină industrie, mai multe servicii

Reporter: Aţi afirmat recent că performanţele noastre macroeconomice sunt dependente de absorbţia fondurilor europene. Liberalismul clasic românesc se ilustrează, însă, prin sloganul "Prin noi înşine". V-aţi părăsit, cumva, partidul, iar noi să nu o fi aflat încă?!

Varujan Vosganian: România nu este dependentă de fonduri europene, dar ritmul fondurilor europene încurajează sau încetineşte anumite tendinţe în România. Este cert că intrarea fondurilor europene este o resursă pentru dezvoltare economică, pentru că aces­tea se adresează unor proiecte publice, stimulează industria construcţiilor, lucrările publice şi lucrurile acestea se văd în PIB.

Fondurile europene funcţionează ca un fel de investiţii străine până la un punct. Ele încurajează componente de industrie privată, întreprinderi mici şi mijlocii, pe politică energetică încurajează eficienţa energetică. Toate acestea au impact direct asupra PIB-ului.

În plus, intrarea în ţară a unei cantităţi de euro are impact favorabil asupra cursului de schimb, în sensul întăririi monedei naţionale.

Dacă unele fonduri merg spre competitivitate, acest lucru încurajează exporturile şi reduce presiunea pe deficitul comercial. Banii europeni au un impact real şi asta s-a văzut şi în celelalte ţări mari beneficiare de fonduri europene - Spania, Grecia, Portugalia.

De asemenea, absorbţia de fonduri europene înseamnă şi ordonare instituţională. Au reguli şi acestea sunt foarte severe.

Una dintre condiţiile sustenabilităţii poziţiei externe a României, mă refer la deficitul comercial, deficitul de cont curent, este ca ele să fie acoperite printr-o proporţie cât mai mare de investiţii străine şi de fonduri europene. Există bineînţeles şi formula de a acoperi deficitul de cont curent prin împrumuturi. România mai are resurse de împrumuturi, însă soluţia asta nu este durabilă, de aceea trebuie să absorbim fonduri străine care să ne compenseze deficitul.

În 2006, am avut o acoperire destul de bună a deficitului. Cu 9 miliarde investiţii străine directe, am avut o acoperire de aproa­pe 90% a deficitului de cont curent.

În 2007 însă, când deficitul de cont curent a fost de 14% din PIB, acoperirea prin inves­tiţii străine a fost de sub 50%, ceea ce arată că trebuie să îmbunătăţim acest raport. Asta se face inclusiv prin intrarea de bani comunitari, pentru că, nu trebuie să uităm, intrarea de bani comunitari înseamnă în acelaşi timp şi asocierea acestor bani cu parteneri din terţe ţări.

Reporter: Până în 2011, România va trebui să ajungă la un deficit de cont curent de maxim 10%. Cum vedeţi posibilă realizarea acestei ţinte, prin ce pârghii, în condiţiile în care acest deficit se adânceşte constant în ultimii ani?

Varujan Vosganian: Stoparea dinamicii deficitului de cont curent şi reducerea lui se fac prin câteva pârghii. Una s-a văzut chiar în lunile precedente. Este vorba despre cursul de schimb.

În clipa în care cursul de schimb a marcat o anumită stopare a dinamicii şi chiar pe anumite perioade o slăbire a monedei naţionale, reflectarea a fost imediată. În lunile decembrie şi ianuarie, exporturile au crescut mult mai mult decât importurile şi în lunile acelea am avut o reducere cu 2% a deficitului de cont curent. Exporturile au crescut cu 25%, iar importurile cu 19%, ceea ce a dus la o reducere a deficitului comercial şi de cont curent ca procent în PIB.

Întărirea monedei până la 3,1 de lei a dus la o slăbire a capacităţii de a exporta care s-a văzut imediat în deficit. Dacă ne vom păstra la 3,5-3,6, atunci impactul negativ al cursului de schimb se va încetini.

În al doilea rînd, investiţiile străine directe ajută la capacitatea României de a-şi îmbunătăţi tehnologiile şi de a avea mai bune echipamente. S-a observat că o bună parte a deficitului comercial este rezultatul decalajului tehnologic dintre România şi UE. Şi investiţiile străine directe şi îmbunătăţirea structurii importurilor către echipamente şi bunuri industriale şi tehnologice au avantajul că aduc tehnologia la noi acasă, ceea ce are efecte favorabile.

În al treilea rând, îmbunătăţirea eficienţei energetice: 2007 a fost primul an în care, deşi am avut o creştere a PIB-ului de 6%, am avut o scădere a consumurilor energetice cu 1%. Ceea ce înseamnă că, datorită structurii PIB (mai multe servicii, mai puţină industrie), datorită faptului că investiţiile care se pun în funcţiune au nişte obligaţii ce ţin de mediu, de performanţe tehnologice şi sunt mai puţin consumatoare de energie decât cele dinainte, toate acestea fac ca factura energetică să fie mai mică raportată la PIB decât înainte şi asta, de asemenea, duce la o scădere a presiunii.

Deficitul nostru are acum trei zone mari: China şi în general ţările care au un raport calitate - preţ foarte agresiv, Rusia cu 3,5 miliarde de euro pe zona materiilor prime energetice şi UE cu cea mai mare pondere pe deficit tehnologic şi industrial.

Deci, pe zona energetică şi pe zona de tehnologie avem şanse să diminuăm deficitul.

Evident un alt lucru pe care trebuie să-l avem în vedere este legat de îmbunătăţirea performanţelor în agricultură. România poate să-şi acopere consumul. În clipa de faţă, importăm multe produse agroalimentare şi pentru o ţară cu potenţialul României nu este o situaţie normală. Toate astea, cred eu, pot să ducă în timp la diminuarea deficitului comercial şi de cont curent ca pondere în PIB până la nivelul de sub 10%, care este un nivel controlabil.

Reporter: Specialiştii susţin că agricultura poate să ne dea sau sa ne ia un miliard de la un alt la altul...

Varujan Vosganian: Agricultura românească este foarte dependentă de condiţiile climatice din cauză că nu este modernizată, nu este irigată suficient.

Suprafeţele irigate sunt undeva la nivelul de câteva sute de mii de hectare. Anul trecut, am avut o scădere a producţiei agricole de aproximativ 20% din cauza secetei şi asta a avut un impact direct asupra PIB ducând la o scădere cu 1,8%. Dacă am fi avut un an agricol normal, am fi avut o creştere a PIB de circa 7,8%; aşa am avut o creştere de 6%. Diferenţa de 1,8% din PIB (la un PIB de 120 miliarde euro) este de peste 2 miliarde euro. Noi am pierdut, anul trecut, 2 miliarde de euro la PIB. Această sumă cuprinde şi economia naturală pentru că e şi economie care nu circulă. La economia care circulă, am pierdut probabil 1 miliard de euro.

Procesul de dezvoltare a sistemului de irigaţii trebuie să meargă în paralel cu procesul de dezvoltare a agriculturii. Faptul că nu am avut sistem de irigitaţii performante este şi din cauză că s-au fărâmiţat suprafeţele. Dezvoltarea sistemului de irigaţii nu este un proces pur şi simplu investiţional, ci un proces structural al agriculturii. Trebuie însoţit şi de parteneri. Este exact aceeaşi situaţie dificilă pe care o avem cu unele CET-uri care nu se pot dezvolta pentru că nu au parteneri solvabili. O parte din beneficiari s-au decuplat de la sistem, alţii nu plătesc, şi atunci aceste centrale nu se pot moderniza pentru că nu li se onorează factura.

Reporter: La momentul controverselor de anul trecut în jurul intenţiei de majorare a pensiilor, aţi demonstrat că le putem finanţa prin eforturi proprii, fără să ne alterăm perspectiva dezvoltarii.Dar acum, se pare că socoteala de acasă nu se mai potriveşte; ce s-a schimbat faţă de socotelile iniţiale?

Varujan Vosganian: Consider că tema este exclusiv de natură politică. În clipa în care Parlamentul a votat creşterea pensiilor, de fapt a "re-votat" o lege care exista privind trecerea la nivelul de 45% din salariul mediu brut a punctului de pensie.

Probabil că parlamentarii erau convinşi că se votează, dar nu se va aplica. Socotind că ei vor lua toate avantajele din vot, dar vor avea şi cu ce să dea vina pe Guvern.

Surpriza pentru ei a fost că legea s-a şi aplicat. Ea a fost aplicată datorită faptului că am îmbunătăţit sistemul de lărgire a bazei de impozitare asupra câştigurilor salariale şi am avut şi o mai bună administrare a fondului de pensii, astfel încât am şi devansat creşterea, iar pentru anul 2008 am raportat chiar la câştigul mediu brut, nu la salariul mediu brut.

Am acordat chiar o creştere mai mare decât prevedea legea. În 2007, bugetul pe pensii a fost uşor excedentar cu un excedent de 1,4 miliarde lei.

În 2008, deşi prevăzusem şi nişte transferuri de la bugetul de stat pe primele două luni, nu a fost nevoie. Dacă lucrurile continuă să meargă aşa, nu vom avea nevoie nici în continuare, pentru că lunile cele mai dificile sunt primele, dat fiind că după aceea salariile mai cresc şi atunci posibilităţile vor fi mai mari.

Sistemul a reuşit să se administreze. Faţă de întâi ianuarie 2007, avem o creştere nominală a pensiilor cu 70%, ceea ce înseamnă, în termeni reali, o creştere de peste 60%. O creştere enormă...

Ori, în condiţiile astea, în loc ca opinia publică să susţină această măsură, apar tot timpul rezerve, pentru că o mare parte a clasei politice nu a fost părtaşă la acest efort de creştere decât, eventual, printr-un vot în Parlament. Şi atunci se încearcă pe termen scurt discreditarea celor care au făcut-o.

Este singura cauză a acestei teme. Pentru că, altminteri, noi am prezentat şi construcţia până în 2020, am trimis-o şi la preşedintele României, şi la sindicate, nimeni nu a reacţionat la cifre.

Avem în vedere, la 01.01.2009, o nouă creştere a pensiilor ca să ajungem la 45% din salariul mediu brut. Pe scurt, pensiile, de la o medie 2,15 milioane lei în 2004, vor ajunge la o medie de 7 milioane de lei la 01.01.2009, ceea ce este considerabil.

De la colegii din politică aştept eventual soluţii noi, dar tentative de discreditare a acestui efort care nu e numai de natură bugetară ci şi de natură morală, nu mi se par corecte.