PENTRU PRIMA OARĂ DUPĂ 170 DE ANI Parlamentul britanic dezbate crearea banilor din nimic

Ziua de 20 noiembrie 2014 ar putea să intre în istorie. Mâine, Parlamentul britanic va dezbate, pentru prima oară în ultimii 170 de ani, natura şi procesul de creare a banilor.

Iniţiativa a venit din partea organizaţiei neguvernamentale Positive Money (www.positivemoney.org), al cărei scop este "democratizarea banilor şi a sistemului bancar, astfel încât acesta să funcţioneze pentru societate şi nu împotriva ei".

Într-un document pus la dispoziţia parlamentarilor se arată că "Parlamentul analizează cu mare atenţie cum sunt cheltuiţi banii contribuabililor, dar, în ultimii 170 de ani, a ignorat, mai ales, problema creării banilor".

Oare care să fie motivul? Oficiali ai băncilor centrale şi o serie de economişti au subliniat adevărata natură a banilor în perioada postbelică.

"În lumea reală, băncile acordă credite, creează depozite de pe urma procesului, iar apoi urmăresc şi asigurarea rezervelor", a declarat Alan Holmes, de la Federal Bank of New York, în 1969. Natura acestei "scamatorii" l-a determinat pe economistul John Kenneth Galbraith să spună că "procesul prin care băncile creează bani este aşa de simplu, încât mintea nu vrea să-l înţeleagă".

Odată cu ruperea legăturii dintre dolar şi aur de către administraţia Nixon, în 1971, creditul bancar s-a angajat pe o traiectorie exponenţială de creştere la nivel mondial, pe fondul rolului determinant al dolarului.

După câteva decenii de exuberanţă iraţională, perioadă în care povara datoriilor nu a devenit apăsătoare din cauza manipulării dobânzilor de către băncile centrale, a venit o criză fără precedent.

Ieşirea din această criză se lasă încă aşteptată, în ciuda eforturilor autorităţilor monetare. Ni s-a promis că "relaxarea cantitativă" va îndrepta toate relele şi va deschide calea relansării economice, dar rezultatele tot nu apar. Acesta este contextul în care are loc dezbaterea "Crearea banilor şi societatea" din Parlamentul britanic.

"Un sondaj recent arată că 70% dintre parlamentari cred că doar guvernul poate crea banii", se arată în documentul de la Positive Money, deşi Banca Angliei a publicat, la începutul anului curent, două studii despre crearea banilor în economia modernă.

"De câte ori o bancă acordă un credit, aceasta creează şi un depozit pentru client, deci creează bani noi", după cum arată Banca Angliei, iar "97% dintre banii deţinuţi de public au forma depozitelor bancare" (n.a. cele două studii sunt ataşate articolelor "Înţelegerea naturii banilor este mai presus de înţelegerea produselor financiare", publicate de ziarul BURSA în 28.04.2014 şi 06.05.2014). Oare cele două studii ale Băncii Angliei au constituit catalizatorul care a făcut posibilă dezbaterea de acum?

Positive Money mai aminteşte şi de rezultatele unui sondaj din 2010, conform căruia două treimi din populaţia Marii Britanii crede că băncile acordă credite din economiile depozitate la instituţiile financiare.

Va schimba o dezbatere parlamentară această percepţie greşită, care nu se manifestă doar la nivelul cetăţenilor, ci, mult mai grav, chiar la nivelul celor chemaţi să adopte legile necesare bunei funcţionări a societăţii?

Poate, dar fi extrem de greu, chiar dacă parlamentarii care au susţinut iniţiativa Positive Money acoperă întreg spectrul politic.

"Mecanismul creării banilor nu este înţeles de politicieni, public şi chiar de către economişti", a declarat Steve Baker, membru al Parlamentului din partea Partidului Conservator, iar aceasta conduce la "o dezbatere inadecvată despre cauzele crizei economice, motivele fundamentale ale injustiţiei economice şi sursa celor mai negative influenţe din societate".

Până şi liderii Partidului Laburist şi Liberal Democrat, Ed Miliband şi Nick Clegg, şi-au exprimat susţinerea pentru dezbaterea naturii banilor din economia contemporană. "Crearea banilor este o problemă semnificativă de interes public şi trebuie să ne asigurăm că dezbaterea nu se reduce la o conversaţie obscură şi tehnocrată", a precizat Nick Clegg.

Pentru Jesse Norman, parlamentar al Partidului Conservator, "alchimia financiară reprezintă un privilegiu extraordinar", care trebuie analizat transparent astfel încât să fie înţeles de cetăţeni şi contribuabili.

Dar la ce ajută înţelegerea "alchimiei financiare", când efectele sale se manifestă la nivelul întregului sistem financiar global, iar interesele "autorităţilor" sunt organic legate de actualul status-quo?

Chiar economiştii de la FMI au publicat un articol cu aceeaşi temă (n.a. "Chicago plan revisited", august 2012, analizat în articolul "Iluzia redresării prin crearea banilor din nimic se apropie de sfârşit", BURSA, 09.10.2012), dar fără niciun fel de consecinţe. Toate recomandările FMI de astăzi se rezumă la continuarea programelor de tipărire ale marilor bănci centrale şi stimularea fiscală a economiilor.

Opinii în favoarea reformării radicale a sistemului monetar actual au apărut şi în publicaţii financiare internaţionale, cum este cotidianul Financial Times. Martin Wolf, un jurnalist deosebit de influent, care îşi împarte timpul între întâlnirile Grupului Bilderberg şi Forumul de la Davos, a făcut un apel la "eliminarea puterii de creare a banilor în cadrul sistemului bancar". "Falsificarea bancnotelor este ilegală, dar crearea privată a banilor nu este. Această anomalie poate şi trebuie eliminată", scrie Wolf într-un articol din aprilie 2014.

Fostul guvernator al Băncii Angliei a declarat că "dintre toate modurile de organizare a sistemului bancar, cel mai rău este acesta din prezent". S-a făcut ceva? Nimic substanţial pentru transformarea radicală a sistemului financiar, ci doar planuri pentru confiscarea economiilor populaţiei, prin care să fie "acoperite" viitoarele falimente bancare.

Chiar la ultima întâlnire a grupului G20 s-a decis ca "depozitele bancare să nu mai fie considerate bani, ci investiţii". O analiză de la Zerohedge arată că "depozitele bancare sunt doar o parte a structurii de capital a băncilor", conform noilor directive adoptate de marile puteri economice, iar "depozitele vor fi supuse unei scăderi a valorii nominale" în cazul unui faliment. În aceste condiţii, devine evident că "acestea nu mai pot fi considerate bani, aşa cum sunt considerate bancnotele", mai scrie Zerohedge.

Printr-o aliniere corectă a astrelor, dezbaterea naturii banilor în Parlamentul britanic s-ar putea să reprezinte un moment istoric. Dar de aici până la eliminarea privilegiului exorbitant al băncilor, atent "supravegheat" de băncile centrale, mai este un drum extrem de lung.

În fond, cine renunţă de bună voie la puterea de achiziţionare a activelor reale şi înrobirea debitorilor prin simpla creare a "banilor" din nimic?

Opinia Cititorului ( 13 )

1. fara solutii
(mesaj trimis de Dan Coe în data de 19.11.2014, 07:22)
Discutii se pot face, articole se pot scrie, dar solutii nu prea exista. "Organismul" economico-financiar global e atat de "bolnav" incat orice "tratament" radical poate "ucide" si ce a mai ramas sanatos in sistem...
1. 1.1. pai... (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de coasa în data de 19.11.2014, 18:36)
  vorba aia: decat sa planga mama, mai bine sa planga ma-sa, adica decat sa plang eu dupa bani cand o veni falimentul oricum inevitabil, mai bine sa fie pus din timp lacatul pe usa domnilor camatari-falsificatori care-s bancile de azi!
2. fără titlu
(mesaj trimis de Goldis în data de 19.11.2014, 07:31)
Solutia ,
Aurum et Argentum Compraenda
sunt
3. Intelepciune, unde esti...
(mesaj trimis de Toma Necredinciosu' în data de 19.11.2014, 11:09)
Banii: un mijloc de schimb. Au fost in istorie scoici, apoi sarea, pentru ca era un produs pe care-l foloseau toti (era necesara ca "sarea-n bucate"), apoi altele, care de fapt erau si ele minereuri. Dar scopul banilor a fost sa mijloceasca schimburile de produse dintre oameni, ca fiecare avea produse in exces, avand nevoie de produsele altuia. Si la un moment dat, tot niste "minereuri" au devenit mai utilizate, ca erau destul de rar intalnite - cuprul, argintul, aurul. Cu toate ca aceste minereuri mai rare au si valori economice, fiind folosite la crearea altor bunuri, valoarea lor e data in principal de valoarea de schimb a lor. Dar niste oameni destepti, pentru a facilita deplasarile celor cu aur/argint/cupru/etc. mai mult, au acceptat niste hartii care confirmau ca acei oameni au anumite cantitati depozitate undeva in lume, putand astfel sa faciliteze deplasarea acestor oameni la departari mai mari. Cum? Pai templierii, caci ei au inventat sistemul bancar, au acceptat la distante mari hartii care aratau ca diversi pelerini aveau bani in alte orase, de unde au plecat. Deci, comerciantii, pelerinii, calatorii, puteau depozita banii la Roma, Vatican, Paris, Budapesta, etc., depozitarul banilor dandu-le o hartie de confirmare, cu care ei calatoreau in lume pentru afaceri sau din alte motive. Ajungeau in locurile indepartate, unde templierii care asigurau paza diverselor alte orase, acceptau aceste hartii si dadeau calatorilor respectivi banii pe care-i cereau. Si asa hartiile respective au devenit mijloc de schimb din ce in ce mai folosit, adica bani. Banii fara valoare intrinseca, hartiile, au doar valoare de schimb. Si daca depozitarii depozitau banii initiali, de ce sa nu-i imprumute si altora, cu un castig numit dobanda? Si uite asa, sistemul camataresc s-a dezvoltat, pana la nivelul la care camatarii au inceput sa se reglementeze intre ei, ajungand banci comerciale. Si bancile depozitau diverse bunuri, eliberand hartii ce confirmau respectivul depozit (piei de animale, ulei, parmezan, etc.). La un moment dat, monarhiile au limitat emiterea acestor hartii doar la un anumit depozitar, pe care l-au denumit banca centrala si de emisiune, controland astfel si depozitele de bunuri. Asta-i tot. Apoi, lucrurile s-au complicat asa cum le sta bine oamenilor. Adica au inceput sa depoziteze si hartiile, apoi sa dea imprumut pe baza lor. Dar, daca aveau o anumita valoare depozitata, si-au dat seama ca puteau acorda imprumuturi mult mai multe, pentru ca cei care depozitau bunurile nu le retrageau in totalitate si nici imediat. Si atunci s-a creat creditul, adica a inceput sa se creeze bani suplimentari, hartii suplimentare, oricate doreau camatarii/bancherii. Aici a fost smecheria. Au ajuns sa creeze asa de multe hartii, adica sa dea asa de multe credite, incat la un moment dat, atunci cand anumiti oameni care depozitasera bunurile le-au retras, iar creditorii n-au mai platit banii inapoi, ei au ramas si cu fara bunuri depozitate si fara imprumuturile nerambursate. De ce? Din lacomie... Camatarii/bancherii s-au lacomit. Lacomia a dus la falimente intre camatari/bancheri, pentru ca si intre ei isi dadeau imprumuturi. Acelasi lucru se intampla si in ziua de astazi. Numai ca astazi, doar anumite banci au voie sa emita hartiile carora noi le spunem bani. Si atunci cand emit prea mult, sau prea putin, pot influenta reactiile noastre, ale tuturor. In principiu, banii de hartie din zilele noastre (cu varianta lor scripturala, adica inscrierea in cont a lor, facandu-se si economie la hartie, sic), sunt emise centralizat, controlat de guverne, sau monarhii (sau de cei care numesc guvernele, bineinteles). Dar ei emit hartiile, adica banii, deoarece sunt depozitarii bunurilor create de popoarele respective. Adica monedele nationale, banii nationali, sunt "garantati", "acoperiti" de catre bunurile create de respectivele popoare si "depozitate" de guvernul lor (sau monarhia lor). Deci, banii moderni trebuie sa aibe acoperire in PIB-ul tarilor respective, nu? Dar guvernele, monarhiile, se joaca cu acoperirea/emisiunea de bani, in asa fel incat sa influenteze anumite reactii, pentru a influenta cresterea averilor anumitor bogati care-i sustin chiar pe ei. Aici e buba. Tot lacomia duce la problemele cauzate dintre discrepanta bunurilor produse/depozitate si numarul hartiilor/bani in circulatie. Lacomia anumitor bogati, care sustin politicienii din guverne sau care sustin monarhiile, au dus si duc la diverse crize, luate-n piept de multimea cetatenilor popoarelor respective. Nu este nimic nou pe lume. Iar acum, bogatii au produs asa de mult incat nu mai au unde vinde. De aceea au inceput sa vanda la preturi mai mici, din ce in ce mai mici, sa inchida fabrici, producandu-se somaj. Este o criza de supraproductie. Preturile de vanzare au ajuns aproape de costul produselor, iar profitul s-a micsorat, pentru producatori. Asta inseamna micsorarea inflatiei, adica a preturilor de consum. De aceea, producatorii nu mai au de ce sa produca si concediaza oameni, inchid fabrici, producandu-se somajul. Deci lacomia bogatilor producatori de orice duce la somaj, datorita discrepantei dintre volumul hartiilor/bani si bunurile produse de anumite tari. Lucrurile s-au complicat, deoarece anumite alte state si tari au inceput sa foloseasca doar anumite monede (dolarul, euro-ul, francul, lira sterlina sau italiana, etc.). Dar, la baza tuturor sta lacomia de castig suplimentar, in principiu al vechilor camatari, actuali bancheri, pentru ca daca ei nu mai au cui da imprumuturi, nu mai au profit. Dar nici nu vor sa renunte la castigul suplimentar/dobanda, riscand de fapt sa nu primeasca inapoi nici macar imprumutul ca atare. Si raman cu bunurile depozitate (la figurat vorbind), adica cu garantiile. Si cui sa vanda ei garantiile daca oamenii nu au cu ce? Deci, alte bunuri suplimentare depozitate, pe langa cele produse de fabricanti (cateodata aceeasi cu camatarii/bancherii). Asta este criza, de fapt. Supraproductia, supracreditarea.
Ce este interesant ca acesti camatari/bancheri au reusit sa dilueze asa de mult educatia financiara incat oamenii nici nu mai inteleg notiunea de "bani". Sau o inteleg, dar o folosesc in alte scopuri, pentru a induce alte efecte, care in final se rasfrang pozitiv asupra averilor unora sau altora. Deci lucrurile sunt complicate rau, ca acesti "unora sau altora" finanteaza politicienii, care iau decizii in guvernele formate tot de ei. Doamne cat am vorbit...
1. 3.1.  nu este nimic special (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de alex în data de 19.11.2014, 11:27)
  in legatura cu banii (hartiile). faptul ca au valoare (ai bani, mananci la restaurant, te plimbi cu masina etc.) ii face atat de doriti. asa era (si este) aurul inainte. oamenii au omorat si jefuit pentru aur, fac acelasi lucru pentru bani. faptul ca "se creeaza bani din nimic" nu are a face. inainte, se gasea aur, filoane. nu conteaza mecanismul de generare a banilor atata vreme cat toata lumea il cunoaste. si este public, reglementat prin lege.
  3.2.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 19.11.2014, 13:10)
  ... iti dau dreptate alex, atunci cand spui: "nu conteaza mecanismul de generare a banilor atata vreme cat toata lumea il cunoaste. si este public, reglementat prin lege." ... dar ce se intampla atunci cand aceste elemente nu se intrunesc?! ... sa nu mai vorbim ca bancile comerciale nu mai folosesc de mult hartie la "tiparirea" banilor "din nimic" caci acesti "bani" si derivatele lor sunt problema ca nu (prea) au lege, nu sunt publici si prea putini ii inteleg ... spre exemplu, cati oameni inteleg si pot face diferenta intre bancnotele BNR si electronotele* bancilor comerciale?! ... *in sensul de bani emisi electronic care pot fi convertiti la ATM (automatic teller machine - bancomat), la ghiseu sau la locul tranzactiei in bancnote BNR ...
  3.3.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de athos în data de 20.11.2014, 06:29)
  Vorba multa, saracia omului. Sistemul actual convine statelor, altfel nu ar putea fi practicat de banci. Bani din nimic inseamna acelasi lucru si pentru guverne.
  3.4.  Multumesc (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de andrei în data de 20.11.2014, 11:58)
  Un comentariu instructiv
4. Si work se creaza din nimic
(mesaj trimis de Houstonianul în data de 20.11.2014, 00:31)
Banii se creaza “din nimic” si pentru ca mare parte din activitatea economica se creaza “din nimic”.
Cateva exemple:
1)Gatesc cina: activitate economica minimala (cumpar ingredientele, gaz) vs. Ma duc la restaurant: creez cerere pentru servicii de dining
2)Ma tund singur: activitate economica minimala (cumpar foarfec made in China) vs. Ma duc la frizer: creez cerere pentru servicii de personal care
3)Imi spal masina singur: activitate economica minima (apa si furtun made in China) vs. Ma duc la spalatorie: creez cerere pentru servicii de spalatorie
4)Imi tund singur gazonul: activitate economica minima (masina de tuns, current electric) vs. Angajez un Mexican: creez cerere pentru servicii de intretinere gazon
5)Nu imi asigur casa/masina/viata/venitul/etc: zero activitate economica vs. cumpar asigurare: creez cerere pentru servicii de asigurari
6)Imi cresc singur copiii: zero activitate economica vs. angajez bona: creez cerere pentru servicii de babysitting
Etc. etc
Cu cat economiile sunt mai dezvoltate, cu atat serviciile au o pondere mai mare in ecomomie, pentru ca oamenii platesc bani pentru comfortul de a nu isi safisface singuri acele nevoi. Ei obtin timp economisit (tuns gazonul, spalat masina, babysitting), se bucura de customer experience (una e sa fii servit la restaurant intr-un mediu placut decat sa umpli casa cu miros de mancare si apoi sa speli vase), etc.
Cel putin 2/3 din economia SUA sunt servicii. Teoria economica moderna spune ca masa monetara trebuie sa fie sincronizata cu activitatea economica ca sa nu ai hiper-inflatie sau hiper-deflatie. Deci e logic ca pentru toata aceasta activitate economica generate din “nimic” sa fie create si bani din “nimic”.
Cand cumperi un laptop online pe credit card: laptopul nu exista inca, si nici banii ce reprezinta contravaloarea lui. Cand dai click pe “order”, doua lucruri se intampla: producatorul primeste comanda si va crea bunul respectiv “din nimic” (din materii prime), si banii se creaza in forma de credit pe credit cardul tau in banca tot “din nimic”. Tu vei plati creditul cu banii primiti pentru job-ul (serviciul) pe care il prestezi in viitor (pentru care se vor crea alti bani), si asa mai departe). De multe ori ajungem intr-un loop permanent: poate ai nevoie de laptop ca sa generezi munca cu care sa-l platesti (si sa ramai cu un castig). De aceea folosit correct, creditul este o investitie. Si de aceea se creaza bani tot timpul pe masura ce activitatea economica moderna continua.
Cand economia era doar bunuri (camile, graunte, vin, lemne, ulei de masline), banii erau doar un mijloc de schimb: dai (vinzi) bunul pe bani, ca sa ii dai (cumperi) pentru alte bunuri sau chiar pentru acelasi lucru mai tarziu. Bani se creau numai cand se mai scormonea ceva aur/scoici/margele din pamant. Dar pe vremea aceea nu erau “servicii”, mai toti oamenii isi safisfaceau singuri toate nevoile si calitatea vietii era scazuta.
In cazul serviciilor banii nu mai sunt mediu de schimb: te-ai tuns si ai dat bani. Nu mai poti sa faci asta in revers, nu poti sa-ti “rascumperi” tunsul, masa la restaurant, spalatul masinii, etc. Serviciul prestart trece, banii raman in banca. Pentru noi servicii create, noi bani se creaza mereu, de aceea perceptia ca “creditul tot creste”. Banii (creditul ) din economie astazi nu reprezinta decat suma cumulativa a serviciilor pe care le-am creat “din nimic” si pe care le-am platit din servicii prestate de noi la cererea celorlalti, tot “din nimic”.
Ganditi-va la bani ca la energia cinetica a bicicletei (banii ca si credit) ce te ajuta sa ajungi mai departe/unde vrei, si nu la bani ca si contravaloare bicicleta in sine ca bun (bani ca mediu de schimb).
1. 4.1.  Teoria este buna dar (răspuns la opinia nr. 4)
  (mesaj trimis de ion în data de 20.11.2014, 01:19)
  Aceste servicii nu sunt lucruri de care ai neaparat nevoie si te poti trezi intr-o zi ca nu mai ai economie. Aceste mari economii bazate pe servicii pot exista doar prin exploatarea altor economii mai mici bazate pe productie. In alta ordine de idei, in America de la un depozit de 100 $ poti sa imprumuti 1000$, adica creezi frumos 900 $, afacere nu gluma.
  4.2.  Fara servicii esti in epoca de piatra (răspuns la opinia nr. 4.1)
  (mesaj trimis de Houstonianul în data de 20.11.2014, 07:33)
  Poate ca exemple le pe care le-am dat sunt prea simpliste. Dar daca traiesti in West si te uiti pe bugetul familiei ai sa vezi ca cei mai multi bani se duc pe servicii, nu pe obiecte. Adevarat ca unele servicii sunt mai de baza si altele mai optionale:
  La servicii esentiale intr-o tara civlizata ai:
  Servicii medicale, servicii de comunicatie (celular, telefon, internet), servicii de asigurari (viata, casa, masina, venit, umbrella), servicii de transport (taxe de autostrada, servicii de utilitati (gaz, curent electric, apa, gunoi), etc
  Serviciile mai optionale sunt: restaurante, vacante (cazare, transport), vizionat filme, tuns gazonul, babysitting, sala de fitness, abonamente la ziare/reviste, etc.
  Pe obiecte materiale ce pot fi revandute dam mult mai putini bani (cu exceptia nevestelor dependente de shopping).
  Fara aceste servicii esentiale traiesti ca in epoca de piatra, cu leacuri babesti, cu lumina de la opait, cu WC in curte fara apa. Adica cam ca in Romania la sate.
  Nu exista tara dezvoltata si civilizata in care sa nu ai aceste doua lucruri in tandem: a) preponderenta serviciilor in PIB, si b) prevalenta creditarii.
  Faptul ca it se da un credit nu inseamna ca si trebuie sa-l folosesti. Dupa cum daca primesti o pusca nu trebuie as te shot yourself in the foot.
  Creditul in sine nu e bun sau rau. Cum il folosesti (sau cum nu-l folosesti!) face toata diferenta.
  4.3.  Limita de credit (răspuns la opinia nr. 4.2)
  (mesaj trimis de Houstonianul în data de 20.11.2014, 07:59)
  P.S. Ca sa nu mai spun ca in exemplul tau cu $100 depozit confunzi creditul in sine cu limita de creditare. Tu nu esti obligat as te creditezi (in limita impusa), doar ti se da posibilitatea. De unde si importanta educatiei financiare ca sa nu (mai) apara subprime mortgages sau credit doar cu buletinu'
  4.4.  M-ai făcut să râd (răspuns la opinia nr. 4)
  (mesaj trimis de James Tobin în data de 20.11.2014, 15:59)
  Domnule, sincer mulțumesc, de mult nu am mai râs așa de bine citind niște prostii așa de mari.