PERSONALITATEA LUI LEONARDO DA VINCI - PROMOVATĂ ÎN EDUCAŢIE Cătălin Dicu: "Sistemul autohton de educaţie produce pentru export"

Reporter: De cât timp sunteţi pe piaţă?

Cătălin Dicu: Am început activitatea în toamna anului 2013.

Ideea creării centrelor de educaţie (meditaţii) este mai veche, undeva în 2010 a prins contur, dar metoda în sine am dezvoltat-o începând cu anul 2008 şi am testat-o în cadrul companiilor cu care am colaborat. Modelul este specific centrelor educaţionale din ţări cu sisteme de educaţie dezvoltate.

În 2012 am făcut un studiu de piaţă să vedem dacă acest tip de activitate ar fi potrivit şi pentru România.

De când am deschis "da Vinci", au continuat să apară centre de meditaţii, însă ceea ce ne diferenţiază este metoda pe care o folosim în procesul de pregătire, acordând asistenţă psihologică şi psihopedagogică permanentă atât copiilor, cât şi părinţilor.

Reporter: Ce presupun centrele de meditaţii?

Cătălin Dicu: Meditaţii propriu-zise, dar nu la domiciliul profesorului. În general, un profesor sau un grup de profesori cu spirit antreprenorial se asociază şi oferă meditaţii elevilor, într-o locaţie amenajată mai mult sau mai puţin pentru astfel de activităţi.

Reporter: Înţeleg că dumneavoastră aveţi un centru educaţional. Care este diferenţa?

Cătălin Dicu: După cum am menţionat, ceea ce ne diferenţiază este existenţa unei metode educaţionale denumită metoda "da Vinci", specifică centrelor noastre şi înregistrată la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Metoda plasează fiecare cursant în centrul atenţiei profesorilor şi asigură pregătire la principalele discipline şcolare şi asistenţă psihopedagogică permanentă, urmărind creşterea implicării copiilor în propriul proces educaţional şi îmbunătăţirea performanţelor şcolare. Folosim un plan personalizat de pregătire, care se desfăşoară pe o perioadă determinată de timp, cu scopul de a îmbunătăţi performanţele şcolare şi de a contribui la dezvoltarea personală a cursanţilor. Nu vorbim numai despre meditaţii, ci de mai mult de atât - vorbim despre un proces de educaţie, o dezvoltare permanentă şi durabilă a copiilor.

Reporter: Ce presupune metoda "da Vinci"?

Cătălin Dicu: Are trei "ingrediente". Primul este reprezentat de psihologie şi psihopedagogie cu metodele specifice, al doilea contribuie cu principiile sistemelor de management al calităţii şi cel de-al treilea vine cu diagrama de pregătire specifică sportivilor de performanţă. Mediul şi motivaţia reprezintă doi catalizatori extrem de importanţi în procesul de educaţie, iar împreună cu cei 4 paşi specifici metodei noastre - evaluare, personalizare, instruire şi validare - ajută personalul, profesorii şi psihologii "da Vinci" să acorde asistenţă şi instruirea necesară atingerii obiectivelor educaţionale stabilite.

Reporter: Aţi luat în calcul aducerea unei francize?

Cătălin Dicu: Da, iniţial ne-am gândit la asta şi chiar am fost în discuţii şi negocieri cu două francize internaţionale cu acoperire destul de mare, dar nu era exact ceea ce ne doream noi. Mai mult, datorită condiţiilor impuse, am ajuns la concluzia că este mai bine să ne începem propriul business cu metoda proprie. Costurile unei francize internaţionale sunt destul de ridicate şi dacă acceptam colaborarea, am estimat că ar fi fost necesari aproximativ doi ani să adaptăm modelul de business la piaţa noastră. În plus, am observat că mediul de afaceri din România nu are o poziţie foarte bună în ceea ce priveşte etica de business, contractul internaţional de franciză era construit în aşa fel încât condiţiile şi responsabilitatea pe care trebuia să ne-o asumăm erau dincolo de ceea ce eram noi pregătiţi în acel moment.

Reporter: Care a fost investiţia totală?

Cătălin Dicu: Ceea ce s-a putut cuantifica în dezvoltarea sistemelor se ridică la 60 de mii de euro, cu tot cu amenajarea primului spaţiu.

Reporter: Care sunt domeniile de activitate?

Cătălin Dicu: Am început cu opt discipline şcolare principale, printre care şi limbile străine, plus dezvoltare personală - o componentă foarte puternică, revenind la metoda centrului "da Vinci", fiind orientarea vocaţională ca declanşator al motivaţiei.

Primul pas pentru a începe colaborarea este cel al evaluării nivelului iniţial al cunoştinţelor, stilului de invăţare şi al personalităţii. După ce stabilim aceste coordonate, având în vedere obiectivele pe care părintele sau cursantul doreşte să le atingă, întocmim planul personalizat de instruire, stabilim programul de pregătire şi demarăm învăţarea.

În prezent, centrele noastre oferă meditaţii pentru clasele IV-XII (pachetele educaţionale BAZA, OPTIM şi MAXI): matematică, română, fizică, chimie, biologie, informatică, istorie, geografie, sociologie, engleză, franceză şi germană; cursuri de dezvoltare personală pentru copii: orientare vocaţională, managementul învăţării, antreprenoriat; cursuri intensive de limbi străine pentru copii: engleză, franceză, germană, japoneză şi cursuri de limbi străine pentru adulţi sau companii (engleză, franceză şi germană).

Reporter: Centrul este doar în Bucureşti?

Cătălin Dicu: Anul trecut am deschis şi în Cluj-Napoca şi intenţionăm ca următoarele centre pe care le vom deschide să fie în sistem de franciză.

Reporter: Unde doriţi să vă extindeţi?

Cătălin Dicu: În toate sectoarele din Bucureşti şi în cele zece oraşe principale ale ţării. Bineînţeles că nu excludem nici celelalte reşedinţe de judeţ sau chiar oraşele mici, dacă ajungem la concluzia că francizorul poate să atragă un număr minim de copii, care să permită implementarea metodei, asigurând în acelaşi timp şi profitabilitatea business-ului.

Reporter: Pregătirea copiilor se realizează individual sau în grupe ?

Cătălin Dicu: Pregătirea e de grup, dar avem şi situaţii în care se desfăşoară individual şi aici mă refer fie la copiii cu rezultate foarte slabe, fie la copiii cu rezultate foarte bune la învăţătură (olimpici).

Reporter: Ce ne puteţi spune despre rezultate?

Cătălin Dicu: Am avut copii care erau corigenţi şi au obţinut rezultate bune şi foarte bune la examenele naţionale. Unii erau extrem de timizi, nu vorbeau, aveau o teamă de a se exprima în public, iar cu ajutorul metodei noastre au reuşit să-si recâştige încrederea în forţele proprii, şi-au îmbunătăţit rezultatele şcolare şi au putut susţine prezentări în faţa unui grup de 30 de persoane. Într-un număr extrem de mic am avut şi copii care nu s-au adaptat sistemului nostru şi am decis că este mai bine să încerce alte variante.

Reporter: Cum vedeţi piaţa educaţională?

Cătălin Dicu: Am putea împărţi copiii în trei categorii: cu rezultate foarte slabe (note situate sub 4), rezultate normale (note situate în intervalul 5-10) şi rezultate foarte bune la învăţătură (note de 10 obţinute în mod sistematic şi copiii care participă la olimpiade).

Centrele educaţionale "da Vinci" se adresează cu precădere segmentului de mijloc, unde se situează copiii cu note cuprinse între 4 şi 10. Avem în vedere motivaţia intrinsecă, urmărind practic să îmbunătăţim acest aspect împreună cu alte comportamente legate de implicarea copiilor în propriul proces de educaţie. Potrivit datelor disponibile, putem estima procentul copiilor cu rezultate foarte bune fiind undeva la 5%, segmentul copiilor cu rezultate normale undeva la 85%, iar restul procentului corespunzător copiilor cu rezultate foarte slabe. Aplicând aceste procente la o valoare totală a pieţei situată undeva la 300 milioane de euro, rezultă o piaţă de aproximativ 255 milioane de euro, unde trebuie să ţinem cont şi de cursurile de limbi străine.

Reporter: Cum ar trebui să acţioneze un profesor bun?

Cătălin Dicu: În acest moment, sistemul consideră că, dacă ai elevi olimpici, eşti un profesor bun, primeşti măriri salariale şi eşti apreciat de către comunitatea dascălilor şi societate. În consecinţă, dintr-o clasă de 30-35 de copii, profesorul îşi alege cinci, maxim şapte copii, cu care lucrează la un nivel destul de ridicat. Tot statisticile ne arată că în proporţie de 95% copiii bine pregătiţi, cu un nivel ridicat al cunoştinţelor, pleacă la studii sau îşi caută o slujbă în străinătate. Practic, sistemul educaţional românesc face performanţe pentru export. Dar cu restul copiilor, ce se întămplă? Cea mai mare parte sunt preluaţi de propriii profesori, care fac meditaţii în particular, pentru că este o soluţie sigură pentru părinţi şi copii să obţină note mari pe durata şcolii, mai ales a ciclului gimnazial, deoarece media claselor V-VIII are încă o pondere de 25% din nota de admitere la liceu. O altă parte, mult mai mică în acest moment, este preluată de către centrele educaţionale, acestea contribuind la îmbunătăţirea rezultatelor şcolare fără să existe un conflict de interese, asigurând în acelaşi timp o evaluare mult mai obiectivă a nivelului de cunoştinţe al elevilor.

Fără să minimalizez meritele profesorilor care pregătesc copiii pentru participarea la olimpiade, personal, consider că un profesor este bun şi obţine rezultate bune şi foarte bune cu copii situaţi în segmentul de mijloc, menţionat mai sus. Am observat că se lucrează mult mai uşor cu copiii care au rezultate foarte bune la învăţătură. Aceştia prezintă o motivaţie intrinsecă crescută formată în general de familie. Ei ştiu deja de ce şi pentru ce învaţă, au obiective şi aşteptări clar formulate. De multe ori este mai dificil ca aceşti copii să accepte conceptul de muncă în echipă, pentru că ei sunt foarte competitivi şi vor să fie numărul 1. În segmentul de mijloc regăsim o diversitate extraordinară de comportamente, atitudini, temeri şi bariere care stau în calea realizării performanţei, profesorii având nevoie să stăpânească atât cunoştinţele specifice disciplinelor predate, cât şi metodele psihopedagocice necesare creşterii motivaţiei şi performanţelor şcolare.

Reporter: Care este factorul declanşator pentru motivaţia cursanţilor?

Cătălin Dicu: Din câte am observat până acum, meseria şi cariera sunt cei mai importanţi factori declanşatori.

Reporter: Profesorii sunt instruiţi la centrul dumneavoastră?

Cătălin Dicu: Da. Atât profesorii, cât şi psihopedagogii sunt instruiţi să folosească metoda folosită în cadrul centrelor. Există abordări specifice, formulare de raportare, discuţii de evaluare care sunt abordate atât pe parcursul instruirii iniţiale, cât şi pe parcursul reinstruirilor şi întâlnirilor de analiză şi evaluare.

Reporter: Cum descrieţi piaţa meditaţiilor din România?

Cătălin Dicu: Extrem de fragmentată, în care cei mai importanţi jucători nu sunt centrele educaţionale, ci profesorii. Profesorul este un fel de lup, paznic la oi. Avem destul de mulţi elevi care se pregătesc la centrul nostru, dar şi cu profesorul de la clasă pentru că altfel iau o notă mică. Am aflat acest lucru cu ocazia discuţiilor purtate cu copiii şi părinţii acestora. De altfel, acest lucru l-am experimentat şi eu în urmă cu şase ani, când fetiţa mea a venit cu note proaste până în momentul în care am decis să facem meditaţii cu profesoara de la clasă. Am încercat şi eu să lucrez cu ea, dar nu recomand nimănui, chiar dacă acest lucru se întâmplă în multe cazuri, mai ales în primele clase ale ciclului gimnazial. De multe ori, părinţii consideră că ei au cunoştinţele necesare şi îşi pot pregăti propriii copii, dar marea majoritate nu stăpânesc metodele psihopedagocice necesare şi fără acest element procesul de învăţare devine mult mai dificil şi frustrant atât pentru părinte, cât şi pentru copil. După cum menţionează psihosociologii, "pregătirea cu profesorul de la clasă constituie un fenomen numit devianţă tolerată: toată lumea ştie că se încalcă standardele - etice şi profesionale, dar toţi cei implicaţi - profesori, părinţi, elevi - întreţin un acord tacit, aducător de beneficii secundare, deopotrivă materiale - pentru profesori şi simbolice pentru copiii şi părinţii lor". Procedând în acest fel, părinţii îşi obişnuiesc copiii că performanţa şcolară se obţine contra cost şi de multe ori încep să aibă pretenţii. Din păcate, avem foarte multe situaţii în care nota de la clasă nu reflectă realitatea şi de multe ori părinţii au fost surprinşi de rezultatele obţinute de copiii lor la examenele naţionale.

Reporter: Ce este de făcut pentru a schimba ceva din acest sistem?

Cătălin Dicu: Părinţii trebuie să nu mai caute soluţii facile pentru copii. Mai devreme sau mai târziu, aceştia vor suporta consecinţele deciziilor noastre şi, dacă vrem să ne implicăm, trebuie să intrăm în grajd, să punem mâna pe lopată şi să scoatem gunoiul afară! Asta e de făcut!

Reporter: Ce taxe percepeţi la centru?

Cătălin Dicu: Între 60 şi 75 lei pe şedinţa de pregătire, care durează două ore.

Reporter: Ce cifră de afaceri aţi înregistrat?

Cătălin Dicu: În primul an a fost de 80 de mii de euro, iar pentru anul trecut estimăm o cifră de afaceri de aproximativ 120 de mii de euro, o creştere de 50%.

Reporter: Pentru anul în curs ce preconizaţi?

Cătălin Dicu: Noi sperăm să realizăm cel puţin acelaşi procent de creştere, chiar unul superior, având în vedere strategia noastră de a dezvolta business-ul în sistem de franciză de tip "gulere albe", un business "la cheie" destinat profesorilor, psihologilor sau top managerilor din cadrul corporaţiilor. Oferim un concept inovator în educaţie, care aduce satisfacţii multiple oricărui antreprenor pasionat de educaţie, având oportunitatea de a fi implicat în transformarea societăţii şi de a simţi impactul pozitiv pe care îl poate avea în viaţa copiilor şi a părinţilor acestora. În prezent, suntem în căutare de parteneri pentru a dezvolta noi centre educaţionale în sistem de franciză.

Reporter: Care este investiţia în sistem de franciză?

Cătălin Dicu: Investiţia totală se situează între 30 şi 35 de mii de euro şi depinde de mărimea centrului, indicatorii specifici pieţei ţintă, dar şi de tipologia şi suprafaţa spaţiului în care urmează să se desfăşoare activitatea.

Reporter: Aţi încercat să accesaţi fonduri europene?

Cătălin Dicu: Da, dar am renunţat datorită birocraţiei excesive.

Reporter: Care este media de vârstă a cursanţilor?

Cătălin Dicu: Pregătim copii începând cu clasa a IV-a până în clasa a XII-a, 55-60% fiind în anii terminali de gimnaziu şi liceu.

Reporter: Cum aţi ales numele Centrului?

Cătălin Dicu: Doresc să promovez modelul personalităţii lui Leonardo da Vinci, un reprezentant marcant al Renaşterii italiene şi franceze. Spiritul cunoaşterii şi cunoştinţele multidisciplinare dobândite de Leonardo i-au permis acestuia să activeze în mai multe domenii, o caracteristică pe care o consider necesară generaţiilor viitoare.

Reporter: Vă mulţumesc pentru timpul acordat!