Peste 5.000 de companii din România au de întocmit rapoarte de durabilitate în 2025-2026

Durabilitatea a devenit în ultimii ani unul dintre principiile de bază care guvernează modul în care economiile şi societăţile îşi gândesc şi planifică dezvoltarea. La nivelul Uniunii Europene, Green Deal creează o platformă esenţială de aliniere a statelor, iar iniţiativele ulterioare, Fit for 55 şi recenta directivă privind raportarea corporativă în materie de sustenabilitate (Corporate Sustainability Reporting Directive - CSRD), vizând nu mai puţin de 50.000 de companii din întreg spaţiul comunitar, vin să asigure o implementare coerentă şi unitară.

Ce trebuie să ştie companiile din România?

CSRD a fost transpusă la nivel local prin Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 85/2024, Norma ASF nr. 4/2024 şi Ordinul BNR nr. 1/2024. Conform acestor reglementări, societăţile comerciale listate, cu peste 500 de angajaţi, trebuie să pregătească raportul privind durabilitatea începând cu anul încheiat la 31 decembrie 2024. În 2025, această cerinţă se extinde şi asupra societăţilor comerciale care îndeplinesc, potrivit prevederilor actualizate în august 2024, două din următoarele trei criterii: un total al activelor de cel puţin 25 de milioane de lei; cifra de afaceri de cel puţin 50 de milioane de lei; respectiv, mai mult de 50 de angajaţi. Societăţile care aplică Norma ASF şi Ordinul BNR urmăresc criteriile incluse în aceste reglementări. În aceste condiţii, este de aşteptat ca, în România, aproximativ 5.300 de companii să aibă de întocmit rapoarte privind durabilitatea în 2025, ceea ce presupune din partea acestora un efort remarcabil de documentare şi măsuri efective în vederea conformării, într-un calendar relativ restrâns.

Subiectele abordate de raportarea privind durabilitatea se referă la chestiuni de mediu, sociale şi de guvernanţă. În ceea ce priveşte mediul, raportarea trebuie să includă aspecte aliniate la cele şase obiective ale taxonomiei UE - atenuare şi adaptare la schimbările climatice, poluare, resurse de apă şi marine, biodiversitate şi ecosisteme, utilizare a resurselor şi economie circulară. Legat de aspectele sociale, informaţiile ce vor fi incluse de către companii în rapoarte se referă la egalitatea de şanse, condiţii de muncă şi drepturile omului etc. Cât despre guvernanţă, cerinţele de raportare acoperă compoziţia şi rolul organelor de guvernanţă, controale interne şi sisteme de management al riscului, etica în afaceri şi cultura corporativă etc.

Raportarea necesită o abordare transparentă şi riguroasă, în condiţiile în care raportul privind durabilitatea va face parte din situaţiile financiare, fiind inclus în raportul administratorilor, şi va trebui să fie verificat de un auditor independent, care va emite o opinie de asigurare limitată asupra acestuia.

Legislaţia în vigoare prevede şi anumite exceptări de la întocmirea acestei raportări, în cazul filialelor ale căror informaţii privind durabilitatea sunt incluse în raportul consolidat al administratorilor emis de o altă societate. Această scutire se aplică în condiţiile în care raportul administratorilor filialei include informaţii precum denumirea şi sediul social ale societăţii-mamă care raportează informaţii la nivel de grup, legături către raportul consolidat al administratorilor societăţii-mamă şi către opinia de asigurare limitată aferentă, respectiv menţiunea că filiala este scutită de obligaţiile de raportare.

Un alt aspect demn de menţionat este acela că informaţiile din raportul de durabilitate nu se referă doar la societatea care raportează, ci la întregul său lanţ valoric, ceea ce implică un efort considerabil pentru colectarea acestor date. Totuşi, în cazul în care nu sunt disponibile toate informaţiile necesare privind lanţul valoric, societăţile pot furniza date privind eforturile depuse pentru a obţine aceste informaţii, motivele pentru care nu au putut fi obţinute, precum şi modul în care intenţionează să procedeze în viitor pentru a le obţine, în primii trei ani de aplicare a cerinţelor de raportare.

În concluzie, informaţiile legate de durabilitate reprezintă un subiect de mare actualitate pe agenda mediului de afaceri local şi european şi este de aşteptat ca în anii următori complexitatea cadrului de raportare să evolueze. Pregătirea raportării conform cerinţelor legale este, deci, un proces amplu, care necesită atât informare promptă şi alocarea de resurse financiare, cât şi implicarea conducerii organizaţiilor, pentru a da tonul transformării şi a crea angajament în rândul echipelor.

Pe de altă parte, în condiţiile în care raportarea privind durabilitatea este un subiect care va schimba dinamica raportării anuale a societăţilor comerciale, devine evident că rezultatele prezentate vor avea un impact semnificativ şi din ce în ce mai mare asupra întegului ecosistem din jurul unei companii, influenţând potenţialii investitori, precum şi clienţii şi colaboratorii.