PIEŢELE MONETARE PUN BEŢE-N ROATE BĂNCILOR CENTRALE De ce cresc dobânzile pe pieţele internaţionale?

Aşteptările inflaţioniste, atât de dragi băncilor centrale, sunt supuse unui nou atac pe pieţele internaţionale. De data aceasta este vorba de "artileria grea" a traderilor de pe pieţele obligaţiunilor guvernamentale. Deocamdată, nu este vorba de hotărârea şi duritatea cu care "strămoşii" lor din anii "70 penalizau orice greşeală a băncilor centrale. Începutul pare, totuşi, promiţător.

După ce au ignorat, o perioadă semnificativă, implicaţiile injecţiilor masive de lichiditate ale băncilor centrale, traderii şi marile fonduri cu portofolii importante de obligaţiuni guvernamentale au început să "simtă" efectul puternic coroziv al inflaţiei şi vând titlurile de stat.

Care sunt rezultatele avalanşei de facilităţi, una mai "exotică" decât alta, oferite de băncile centrale pentru eliminarea crizei creditării? Pe pieţe se vehiculează ideea unui succes semnificativ, indicat de creşterea burselor şi scăderea preţurilor pentru obligaţiunile guvernamentale. Am scăpat într-adevăr de criza creditării? Financial Times arată că, deşi "aprilie a fost cea mai crudă lună din ultimii ani pentru obligaţiunile guvernamentale", vânzările masive de titluri de stat au la bază creşterea optimis-mului în ceea ce priveşte evoluţia sistemului financiar mondial. În sfârşit, avem şi o piaţă pentru care vânzările masive constituie un semnal pozitiv!

Înainte de a desface şampania, trebuie să comparăm dobânzile de pe pieţele monetare şi costul de atragere a fondurilor pentru recapitalizarea marilor bănci internaţionale. În condiţiile unei dobânzi de intervenţie a Federal Reserve de 2,25% şi o rată Libor în jurul valorii de 2,9%, Citigroup atrage fonduri la 8,4%, Merrill Lynch la 8,6%, iar Bank of America la 8,1%. De la aceste valori se poate ajunge la o singură concluzie: criza creditării este departe de final.

Varianta alternativă, accelerarea extraordinară a presiunilor inflaţioniste din ultimele săptămâni, oferă, în opinia noastră, o mai bună explicaţie a corecţiei suferite de obligaţiunile guvernamentale. Nu trebuie să uităm că acestea au fost privite ca instrumente investiţionale de refugiu încă de la declanşarea crizei creditării în vara trecută. Inflaţia a fost trecută cu vederea iniţial, deoarece conservarea capitalului a devenit prioritară.

Nu doar instituţiile financiare se confruntă cu dobânzi în creştere. USA Today scrie că, deşi Federal Reserve a operat reduceri succesive ale dobânzii de intervenţie în ultimele 6 luni, majoritatea instituţiilor financiare din Statele Unite au crescut ratele pentru deţinătorii de carduri de credit, în scopul acoperirii pierderilor generate de alte credite de consum.

Ignorarea inflaţiei nu a dus, după cum era de aşteptat, la dispariţia fenomenului. Poate cea mai mare surpriză o cons-tituie accelerarea creşterilor de preţ în Japonia.

O inflaţie anuală de 1,2%, cea mai ridicată valoare din ultimii 10 ani, a declanşat vânzarea masivă a obligaţiunilor guvernamentale japoneze. Căderea cu 1,8% a contractelor futures pentru obligaţiunile japoneze cu o maturitate de 10 ani a determinat Bursa din Tokio să oprească tranzacţionarea pentru 15 minute. Titlurile japoneze cu o maturitate de 5 ani au înregistrat cea mai mare creştere a randamentelor din ultimii nouă ani, conform unei ştiri Bloomberg

Titlurile de stat americane cu o maturitate de 2 ani au încheiat săptămâna trecută cu o depreciere întâlnită ultima dată în 1982. Financial Times scrie că aşteptările privind decizia de astăzi a Federal Reserve (n.a. o ultimă reducere cu 0,25 puncte procentuale a dobânzii de intervenţie) au amplificat căderile de preţ.

Explozia preţurilor energiei şi alimentelor i-a obligat pe traderii de pe aceste pieţe să se trezească şi să reevalueze adevăratele intenţii ale guvernelor în ceea ce priveşte fenomenul inflaţionist. Încrederea în cifrele oficiale privind inflaţia s-a angajat pe o tendinţă negativă, cel puţin de la începutul anului.

O comparaţie pe termen lung a evoluţiei ratelor Libor şi Euribor pentru maturitatea de 3 luni (grafic) arată că nivelul foarte redus al dobânzilor de pe pieţele monetare nu este sustenabil. Tendinţa de creştere a ratelor Euribor nu a fost inversată de intervenţia masivă a BCE. În Statele Unite, dobânzile de pe piaţa monetară sunt real negative, iar eficienţa acestora se manifestă doar în alimentarea inflaţiei.

Din păcate, ultimele două decade, marcate de un mediu financiar dominat de dobânzi în scădere, au distorsionat foarte mult structura economiei reale. Creşterea economică este dependentă acum de banii ieftini şi materii prime abundente. Lipsa investiţiilor, în special în sectorul energetic, limitează oferta de pe piaţă tocmai în momentul apariţiei unor consumatori importanţi, de talia Chinei sau Indiei.

În aceste condiţii, apreciem că singurele planuri strategice cu şanse de reuşită pe termen mediu trebuie să includă, obligatoriu, un mediu financiar caracterizat printr-o tendinţă de creştere a dobânzilor. Pe lângă inflaţie, continuarea crizei creditării va exercita presiuni suplimentare de creştere a costurilor financiare. Analiştii de la Morgan Stanley au avertizat recent că această criză se află doar la început, conform unei ştiri Reuters.

Ca urmare a acestor evoluţii de pe pieţele internaţionale, economiile emergente din Europa Centrală şi de Est se vor confrunta, în perioada următoare, cu o nouă etapă a tranziţiei, etapă în care autorităţile locale vor observa cu suprindere că nu mai pot amâna, la nesfârşit, procesul reformei economice.