PÎINEA NOASTRĂ, ÎN MÎNA STATULUI Nici grîul din acest an nu vede Bursă de Cereale

Piaţa agricolă a ratat şi în acest an şansa de a primi de la autorităţi o bursă de cereale: deşi a fost implementat sistemul de gradare, totuşi, silozurile nu au fost licenţiate.

Walter Raffini, director al societăţii "Eurosiloz", cu o capacitate de stocare de 20.000 de tone, ne-a declarat că, din acest punct de vedere, anul este pierdut pentru fermieri: "Pentru acest sezon, producătorii agricoli nu vor putea să-şi depoziteze marfa şi să primească în schimb certificate de depozit. Încă nu a fost făcut pasul al doilea (după cel al sistemului de gradare), şi anume, licenţierea silozurilor. Numai anul acesta a devenit obligatorie gradarea cerealelor, ceea ce reprezintă abia primul pas în organizarea pieţei cerealelor".

Punctul final al acestei organizări este Bursa de Cereale, unde vor fi tranzacţionate certificatele de depozit emise de către silozurile licenţiate. Sistemul de gradare certifică nivelul calităţii grîului şi omogenitatea ei în cuprinsul unei tranşe, condiţie fără de care nu poate fi organizată o piaţă bursieră a grîului. La constituirea sistemului de gradare, a fost nevoie de adoptarea normelor de calitate şi de formarea unor specialişti autorizaţi, demers care, început prin anul 1997, cu sprijin al consultanţei străine, s-a finalizat abia anul trecut şi numai acum a intrat în vigoare. Gradarea grîului este necesară pentru garantarea calităţii sale la eliberarea certificatelor de depozit - acte care atestă existenţa şi caracteristicile mărfii din siloz. Astfel, brokerii de cereale sînt eliberaţi de grija de a se asigura că negustorul care le propune tranzacţia n-ar fi vreun escroc care vinde ce nu are, sau cine ştie ce marfă cu defecte. Ei se pot concentra asupra principalului aspect al negustoriei - preţul. Ceea ce este caracteristic unei pieţe bursiere, acolo unde nimeni nu vine să vîndă saci de grîu, ca la moară, ci, pur şi simplu certificate de depozit, precum acţiunile. Siguranţa tranzacţiilor trebuie să mai îndeplinească o condiţie, însă: marfa trebuie depozitată în silozuri licenţiate ale căror dotări să fi fost verificate că menţin calitatea şi cantitatea pe perioada depozitării. Dar, pentru îndeplinirea condiţiilor de licenţiere, sînt necesare investiţii importante, la care, în general, proprietarii nu sînt dispuşi, cu atît mai mult cu cît le convine lipsa de transparenţă şi monopolul de acum al pieţei.

"Nu vreau să licenţiez silozul şi să plătesc taxe enorme statului, din moment ce clienţii mei au încredere în serviciile mele", afirmă un comerciant de cereale, dintr-o altă perspectivă.

Potrivit Ministerului Agriculturii, doar şase silozuri s-au arătat interesate de licenţiere, din peste 600 de astfel de unităţi. Pe lîngă "Eurosiloz", companiile "Cargill" şi "East Point" intenţionează să licenţieze silozuri lîngă portul Constanţa, principala platformă de tranzacţionare a cerealelor.

Pînă cînd sistemul va începe să funcţioneze, fermierii vor fi siliţi, în continuare, să ghicească dacă preţul oferit de un intermediar este cu adevărat preţul pieţii sau doar o "ţeapă". Dar, ceea ce este mai grav, piaţa cerealelor rămîne sub obrocul statului, un monopol al cîtorva mari trusturi agricole, în care este imposibilă o breşă de capitalism. Pîinea noastră, în mîna statului... Şi totuşi, se spune că, în toamnă, ne va fi acordat statutul de economie de piaţă funcţională... Oare, de ce?