Planul Zelenski

De la începutul agresiunii militare a Rusiei putiniene asupra Ucrainei, perimetrul politic al unei eventuale încheieri negociate a ostilităţilor a fost incert, volatil, cînd existent, cînd inexistent. În plus, a fost desenat radical diferit la Kiev şi Moscova. Vă mai amintiţi "algoritmul Putin"? Victorie militară fulgerătoare cu capturarea capitalei în cîteva zile, o săptămînă cel mult, capitularea necondiţionată urmată de înlăturarea regimului Zelenski şi apoi "legalizarea" condiţiilor de supunere semnate cu noua conducere de la Kiev, instalată şi susţinută de tancurile venite de la Moscova. Redesenarea "negociată" a hărţii Ucrainei, după înfăptuirea "reîntregirii moscovite" şi reorganizarea cantonală a ceea ce mai rămîne din fostul stat. O negociere în toată regula, ce mai! Aventura lui Putin s-a dovedit, însă, un pic mai complicată, decît i s-a spus că va fi, cînd a luat decizia "istorică" de a supune Ucraina unui soi de "exorcism militar" menit a stîrpi diavolii neo-fascismului, ai nazismului, ai anti-rusismului maladiv şi hiper-agresiv care, în imaginaţia bolnavă a dughiniştilor şi putiniştilor intoxicaţi de reziduurile aspiraţiilor imperiale, bîntuiau nestingheriţi ţara vecină. Discursul lui Zelenski adresat participanţilor la reuniunea G20 marchează un hotar, nu doar pentru istoria acestui conflict, ci şi pentru şansele abordărilor negociate în situaţii de acelaşi tip. Planul conturat de liderul de la Kiev relevă un anume stadiu şi tip de gîndire politică, ilustrînd nu doar balanţa forţelor militare care se înfruntă, la acest moment, ci şi o anume atitudine fundamentală faţă de dreptul internaţional şi măsura în care el mai poate asigura condiţiile păcii în lumea de azi, ori cea de mîine.

Dintr-un început trebuie remarcat că "Planul în zece puncte" prezentat de Zelenski este menit, potrivit autorilor, doar să deschidă calea către reinstaurarea negociată a păcii. El nu este planul "păcii eterne" dintre Ucraina şi Rusia, ci solul din care o pace viitoare s-ar putea hrăni. Diferenţa este mare şi cît se poate de importantă. Acest mod de a pune problema arată că la Kiev se întrevăd mai multe stadii şi etape ale negocierii cu Moscova, că nimeni nu se hrăneşte cu iluzii. Cum ar fi aceea că "nodul gordian" al complicaţiilor politice, economice şi militare create de agresiunea Rusiei ar putea fi tăiat dintr-o singură lovitură, oricît de iscusit ar fi paloşul negocierii şi oricît de brav, îndrăzneţ, vizionar, braţul care l-ar mînui. Revenirea păcii este un proces, negocierea păcii este un proces. Din această perspectivă, cele zece puncte expuse constituie de fapt un set de precondiţii pentru a lansa acest mai îndelungat drum de negociere şi refacere a păcii.

Ca elemente "de preambul", adică fondatoare de viziune, Zelenski a exprimat opţiunea pentru ca negocierea să fie mai degrabă transparentă, iar nu în spatele uşilor închise; ca ea să aibă drept referinţă absolută Carta ONU şi dreptul internaţional. Fie şi dacă s-ar fi limitat doar la aceste condiţii, planul de pace Zelenski ar fi fost declarat inacceptabil la Moscova! În "traducere liberă" ele înseamnă că Moscova va trebui să recunoască acţiunile sale militare din Ucraina ca fiind o agresiune, în accepţiunea foarte clară şi precisă a Cartei ONU, respectiv că, în consecinţă, va suporta urmările juridice, economice şi politice ale deciziilor şi acţiunilor respective. Atîta vreme cît Putin se află încă în jilţul ţarilor, acest lucru nu se va întîmpla. Din păcate, s-ar putea să nu se întîmple niciodată, indiferent cine îi va lua locul, ori cît de repede se va întîmpla acest lucru. Şi acum, să luăm bob cu bob propunerile planului.

Din raţiuni de suveranitate şi de securitate, planul prevede revenirea controlului asupra Centralei nucleare de la Zaporojie în gestiunea Ucrainei şi a AIEA. Punctul acesta se adresează nu doar intereselor Kievului, ci, în mod evident, preocupărilor, îngrijorării internaţionale în legătură cu modul în care Rusia ar putea utiliza asemenea obiective în contexul politicii sale de ocupaţie militară, de retaliere sau descurajare nucleară în dinamica conflictului. Este un mod indirect de a spune: dacă Rusia vrea să convingă lumea că nu va pune vreodată la cale un "incident nuclear" pe teritoriul Ucrainei, folosindu-se de controlul asupra centralelor atomice, atunci trebuie să cedeze titularului de drept controlul asupra acestor obiective, respectiv Ucraina şi instituţiile ONU abilitate.

Acordul alimentar pentru exporturile ucrainiene este, de asemenea, un semnal menit să implice suportul comunităţii internaţionale pentru negocieri specifice, pe teme şi aspecte particulare, importante însă pentru întreaga comunitate internaţională.

Asigurarea securităţii energetice a Ucrainei. În contexul războiului de uzură şi distrugere a infrastructurilor critice, planul Zelenski urmăreşte acoperirea tuturor celor trei aspecte esenţiale: întărirea capacităţilor de apărare militară a obiectivelor existente, în primul rînd mijloace anti-aeriene, evaluarea sistematică şi internaţională a pagubelor deja produse şi, respectiv, instituirea unui plan internaţional de reconstrucţie.

Revenirea locuitorilor ucraineni dislocaţi cu forţa în Rusia, în cadrul unui "schimb general de prizonieri". Ţelul minimal, din perspectiva ucaineană, ar fi refacerea proporţiilor demografice dintre grupurile etnico-lingvistice din regiunile ocupate şi anexate de Rusia.

Recunoaşterea de către Rusia a integrităţii teritoriale a Ucrainei, aşa cum a fost ea delimitată la admiterea în ONU.

Retragerea totală a forţelor militare ale Rusiei de pe teritoriul Ucrainei şi reinstituirea de către Ucraina a controlului de frontieră în regiunile de margine cu Rusia.

Instituirea unui tribunal internaţional pentru crime de război, începînd cu cea de agresiune împotriva Ucrainei. Crearea unui mecanism internaţional pentru compensaţii de război care să permită refacerea economică a Ucrainei, în primul rînd a infrastructurilor devastate de acţiunile militare ale agresorului.

Sprijin internaţional pentru înlăturarea urmărilor războiului, deminare, decontaminare, instalaţii critice de tratare a apei etc.

Garanţii de securitate, atît din partea Rusiei, cît şi a comunităţii internaţionale.

Abia după ce punctele 1-9 vor fi deja implementate, sau în curs evident de realizare, s-ar putea trece la semnarea unor documente diplomatice care să consemneze încheierea ostilităţilor şi sfîrşitul războiului.

Două lucruri sunt sigure. Primo: la Moscova, acest plan va fi declarat inacceptabil, inoperabil, nerealist şi doar simplă propagandă. Secondo: Moscova nu va propune nici un contra-plan concret, lăsînd să se înţeleagă, sugerînd prin canale diplomatice că, dacă va negocia vreodată, atunci o va face numai ţinînd cont de "situaţia de pe teren", adică de anexarea de facto a unor regiuni şi zone teritoriale ale Ucrainei!!! Pe principiul bine cunoscut, "mortul de la groapă nu se mai dezgroapă" sau "pe ce a pus mîna o dată Rusia, nu-i mai ia nimeni din mînă Rusiei, niciodată"!!!

Din această perspectivă, şansele unei încheieri negociate a multiplelor conflicte dezlănţuite de agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei sunt minime şi se află plasate în imediata apropiere a lui zero. Bun, şi atunci la ce mai foloseşte, la ce e bun "Planul Zelenski"? De ce ne mai interesează ce conţine? În ceea ce mă priveşte, elementul cel mai important nu stă în planul ca atare, conţinutul sau orientarea lui politică, ci în valoarea lui de test! Un test masiv şi decisiv pentru ceea ce se va întîmpla în continuare cu instituţiile şi instrumentele dreptului internaţional. În primul rînd cu ONU. Tentaţia de a arunca la gunoi aceste bunuri ale umanităţii nu este chiar o noutate. S-a manifestat dramatic încă de la începutul anilor 90 şi din nefericire, piloni politici ai ONU, cum sunt Statele Unite şi Marea Britanie, au încurajat slăbirea lor. Tentaţia de a substitui "forţa dreptului" cu "dreptul forţei" este o boală care face azi ravagii în rîndul "elitelor puterii" nu doar la Moscova, ci şi în alte capitale, nu în ultimul rînd la Washington şi Beijing. Dacă trendul demolator de la începutul anilor 90 nu este oprit şi întors din drum, dacă nu vom avea cît de curînd o reinstituire a Cartei ONU şi a valorilor sale fundamentale, ale dreptului internaţional, atunci şansa ca ele să mai fie repuse vreodată la temelia păcii în această lume sunt nule. Reacţiile politice şi mai ales acţiunile care vor urma în siajul Planului Zelenski reprezintă hîrtia de turnesol, capabilă să dezvăluie fără ambiguităţi, culoarea lumii pe care o lăsăm moştenire viitorului. Ne arată clar care va fi stîlpul care-i va marca sanctuarul: Pace sau Război.