PLASAMENTE ALTERNATIVE Bombe cu preţuri la Monavissa

V-aţi jucat vreodată de-a bătălia navală sau aeriană, pe coala de caiet de matematică, ca la şah, "bombă" la C 8 sau F 3, şi adversarul loveşte numai pe lîngă avionul sau vaporul tău, la stînga, la dreapta, două pătrăţele în faţă sau trei scaune în diagonală? Exact aşa m-am simţit la licitaţia Monavissa, cea pentru luna aprilie, de acum vreo zece zile, cînd Europa avea doar 15 guri de liniştit şi nu 25, ca acum, în ziua noastră. Doamna cu cartonaşul de licitaţie numărul 18 era pe rîndul din spate, în dreapta faţă era un domn care aducea cu Romică Ţociu, dar mult mai profund, mai serios, iar domnul Cristinel Popa, patron redutabil, mare colecţionar şi pasionat de artă, m-a pus în imposibilitatea de a schimba un salut fiindcă licita de zor tocmai cînd eram prin preajmă. Şi un alt domn, hotărît, chiar sub nasul conducătorului licitaţiei, un altul ceva mai în spate, dar nu aşa de în spate ca doamna Claudia Holan, "Stăpîna telefoanelor".

Cu toate acestea, nici torturat nu aş putea spune ceva despre numărul 5, care a luat cu 7.000 de euro o "Natură statică cu flori şi pensule" de Ştefan Dimitrescu, pe care se cereau numai 4.800 de euro. Şi asta nu pentru că nu aş vrea sau pentru că licitaţia a fost o tortură, ci pentru că, din cauza vitezei, a determinării licitatorilor şi a faptului că m-am lăsat furat de savoarea luptei de preţuri, nu am catadicsit să-l măsor din priviri pe cel care a aruncat bomba acestui preţ absolut remarcabil de undeva din spatele poziţiei F1, unde mă aflam. La 40.000 de lei pentru un euro, preţul de adjudecare devine 280 de milioane de lei, un record absolut pentru Ştefan Dimitrescu, deşi lucrările sale apar foarte rar în licitaţii. Ultima vînzare a unui ulei semnat de acest pictor a avut loc în februarie 2003, la Alis, iar preţul de adjudecare a fost de 26,5 milioane de lei. Faţă de pictura vîndută la Monavissa, care are 70 pe 57 cm, cea de la Alis era cam de 3-4 ori mai mică, 43x29 cm, ceea ce nu poate justifica preţul de 11 ori mai mare.

Continuu mărturisirea cu declinarea ignoranţei în ceea ce-l priveşte pe cel care a lovit la fix, din prima, şi a luat cu 6.950 de euro, preţ de pornire, o altă natură statică, cu flori şi fructe, dar de Francisc Şirato. Ştiu în schimb că doamna cu numărul 18 a luat cu 1.800 de euro un peisaj de malul mării, cu un strop de roşu, de Kimon Loghi, şi cu 1.600 un personaj cu mult mai mult roşu, să fie de o rochie, cu o chitară în mînă şi semnătura maestrului Piliuţă în partea dreaptă. Dacă peisajul a cedat la preţul de pornire, chitarista a pornit de la 800 de euro, cu 110 sub limita inferioară a estimării, şi s-a oprit cu 500 peste cea superioară, estimată la 1.600 de euro. Şi licitatoarea cu numărul 18 ştie foarte bine care sînt cotele şi preţurile, şi nu numai la cele trei case de licitaţie din Bucureşti ci şi în general, din România. În lipsa reintervenţiei ei pe piaţa de duminică, 25 aprilie, cînd, repet, Europa era mică şi veche, nu s-a mai vîndut nici al doilea Kimon Loghi, o insulă cam cum va arăta cea a Şerpilor după populare, şi nici celelalte două Piliuţă, un peisaj hibernal care trezea amintiri topite deja de soarele timid de primăvară şi nişte flori galbene în vas verde, frumoase dar cam mici pentru un preţ atît de mare - 1.300 de euro.

Şi după acest podium cu patru locuri al clasamentului vînzării de pictură şi grafică de la licitaţia din aprilie a casei Monavissa, trebuie să sărim peste o diferenţă destul de mare de preţ, pentru a continua şi a ajunge la următorul clasat. Acesta este un "Vas japonez cu buchet de flori" semnat, spre încîntarea evidentă a lui Alexandru Ghilduş, şeful licitaţiei şi al casei-gazdă dar şi fost şef al autorului, şi a tuturor celor care susţin arta contemporană şi l-au iubit pe regretatul Ion Alin Gheorghiu. Pictura sa s-a vîndut cu 1.200 de euro, preţ de pornire, şi se pare că am intrat în zodia bună pentru lucrările sale, după o perioadă în care, imposibil să nu vă amintiţi, scriam că nu prea este momentul, că pasta nu s-a uscat încă pe pînză şi portofele pentru arta contemporană, recent devenită modernă prin dispariţia autorilor săi, nu s-au deschis încă. Tot în aprilie, dar mai pe la început, la Alis s-a dat "Păsări la malul mării", o pictură de vreo 7 ori mai mare decît vasul cu flori de la Monavissa, cu 85 de milioane de lei, un preţ dublul aceleiaşi referinţe recente. Este bine să lămurim, însă, că nu sîntem adepţii aprecierilor în centimetri pătraţi de suprafaţă pictată, mai potrivite pentru asfaltările de care avem parte doar cînd apare campania electorală în capul străzii, cu mîinile în mijloc, furioasă că iar s-au dormit vreo 4 ani. Şi asta deşi dimensiunile, în artă ca şi în viaţă, par să conteze destul de mult.

Nu vom nega, însă, logica gen clasament care ne-a furat deja şi ne-a dus în preajma unei "Bătrîne lucrînd", pictură de Octav Băncilă care aminteşte de marile sale compoziţii cu teme sociale. Deşi se recunoaşte că lucrarea necesită ceva consolidări şi poate chiar un strop de restaurare, ea a plecat hotărîtă cu cel care a oferit 950 de euro, înfrîngînd-o pe cumpărătoarea care a acţionat şi a tranşat de multe ori la adăpostul cartonului cu numărul 18.

Mai facem un salt, ca să ajungem la următorul clasat, fără a evita rima stîngace şi involuntară. Dar diferenţa este atît de mare încît parcă planăm, uşor dar sesizabil, de la 950 la 500 de euro. Acolo dăm de "Franzelăria Otto Gagel" nemurită de Nicolae Stoica în ulei pe pînză, un peisaj urban care scoate destul de mult din acest subiect destul de limitat (aţi auzit pe cineva vorbind de emoţiile puternice provocate de imaginea pictată a unei franzelării?). Cert este că preţul obţinut poate înverzi de ciudă nu fiole, ci alte lucrări şi nume de artişti mult mai răsunătoare, în timp ce Nicolae Stoica este aproape un debutant în vînzările tranşate de ciocănelul de licitaţie.

Deşi a scris pe catalog 300 de euro ca nivel maxim pînă la care să meargă cu oferta, "Romică Ţociu" a continuat şi a promis 350 de euro, preţ cu care a cumpărat un "Peisaj cu case la malul Dunării", o pictură anonimă, dar care vorbeşte mult la capitolul calitate artistică. De altfel, preţul de pornire era mai mic, de vreo 225 de euro, ceea ce nu l-ar fi plasat pe această treaptă a podiumului. Cu numai 25 de euro mai jos se află un alt peisaj anonim deosebit, "Cetate la marginea mării", bun şi pornit tot de jos, de la 200 de euro. Cu acest preţ s-a dat, şi s-a luat de către numărul 18, o nouă lucrare a unui baron adevărat, George Lowendal, o acuarelă care a urcat de la 125 de euro, pregătind terenul pentru apariţia, poate în curînd, şi a unei lucrări în ulei cu această nobilă semnătură.

Şi de această dată nici o "bombă" nu a reuşit să cadă pe pătrăţica ocupată de "Copacul uscat" de Ştefan Popescu, xilogravură care se vrea vîndută de ceva vreme, ea fiind propusă şi la licitaţia de acum trei luni, şi acum 9 luni. Dacă în iulie 2003 ea nu s-a dat cu 115 euro, acum ea a rămas nevîndută cu jumătate de preţ, 60 de euro. Acesta, însă, este preţul cu care s-a vîndut la licitaţia Monavissa din septembrie 2003 o gravură de Ştefan Popescu. Ea era, însă, litografie şi nu xilografie, era ceva mai mare şi reprezenta doi stejari falnici, nu un trunchi hiroshimic, e drept, pus în contrast cu un colţ de vegetaţie luxuriantă, dar asta ca să-l facă de rîs.

Şi în încheiere, un mesaj important pentru cititorul care ne-a căutat să ne întrebe cît ar putea obţine pentru o pictură veche, din 1932, care este semnată N. Creţulescu şi reprezintă o ţigancă. Dacă N se dovedeşte a fi H, atunci e vorba de Honoriu Creţulescu, pictor prezent cu o mini-expoziţie la licitaţia Monavissa de la sfîrşitul lui aprilie. Deoarece nu a fost adjudecată nici una dintre cele patru oferte, nu se poate vorbi de o confirmare a cotei propuse. Pornind de la ideea că este o conjunctură nefastă pentru acest artist, să menţionăm, informativ preţurile propuse: 580 de euro pentru un vas cu bujori roz, 250 de euro pentru un reuşit portret al unei femei căzute pe gînduri, la o masă, 225 de euro pentru o acuarelă în care Veneţia se vede pe sub o arcadă de piatră şi tot atît pentru o altă Veneţie, în acuarelă, dar imagine cu canal şi colţ de Rialto. Cît priveşte subiectul, "Tinca ţiganca", cu AN, adică autor necunoscut, nu AN-ul la care se gîndeşte toată lumea şi rimează cu tot mai multe case, această pictură a rămas nevîndută cu numai 100 de euro, curată discriminare. Dacă cititorul ne-a ascultat sfatul şi urmăreşte ziarul "Bursa" a beneficiat şi de o consultaţie gratuită, pe lîngă mulţimea de învăţăminte bune şi sfaturi excepţionale care se desprind, oricum, la fiecare frază sau propoziţie.