PLASAMENTE ALTERNATIVE Duminică de duminică

Vin vremuri grele pentru amatorii de artă şi obiecte de colecţie, dar trebuie să recunoaştem, oricît de gata am fi să-i apos-trofăm, că nu din cauza actualilor sau foştilor guvernanţi. Primele raze de soare au dezgheţat tot ce ar putea însemna atracţie în agenda de duminică a unui astfel de căutător, indiferent de sumele care aşteaptă în conturi sau buzunare pentru a se arunca pe marfă. Să luăm, la întîmplare, duminica trecută, care a fost o duminică de duminică, vorba băieţilor de băieţi, şi are şanse să se repete aproape duminică de duminică.

Particip, întîi, la defilarea de la Pantelimon spre Dobroeşti. Este atîta lume bună la plimbare încît de abia îi mai vezi pe amărîţii care vînd vechituri pe ziare. De fapt, nici lumea nu este toată bună, nici cei care vînd nu sînt amărîţi întru totul şi nici nu este mereu vorba de vînzare, ci mai mult de plimbare. Comerţul pantelimonist de duminică se extinde ca o pată de ulei printre blocuri, pornind de la centrul organizat şi acaparat de semiprofesionişti, adevărate buticuri specializate, dar în aer liber. Pe măsură ce se încălzeşte vremea se dezgheaţă şi limbile şi încep să vorbească tot mai tare şi tot mai străineşte. Deşi nu apare în nici un ghid pentru străinii inconştienţi care vizitează Bucureştiul, talciocul din Pantelimon este vizitat constant de aceştia, într-un ames-tec de informare din-gură-în-gură, curaj şi manie a chilipirului. Cîţiva dintre aceştia, puţini, chiar foarte puţini, au ajuns şi la tîrgul colecţionarilor, cel de primăvară, programat, ca de obicei, acolo unde întorceau trăsurile, în faţă la Palatul Şuţu, în diagonală cu Interul. De acolo, salt domnesc din centru la periferie, peste podul doamnei Mogoşoaia şi şoseaua domnului Kiseleff.

Iute, la scurt timp după Ro-mantique dar şi după propria ediţie precedentă, s-a ţinut un nou ShopArt, cel cu tema "Facerea lumii". Aproape că nici nu îţi dai seama că a trecut o lună de cînd i-ai văzut anterior pe artiştii care expun aici, noroc că nu deţin aceleaşi amplasamente ale expunerii, cu ceva excepţii, desigur. Romeo Răileanu, care ne este cunoscut şi din paginile unor ziare unde publică inspirata caricatură portretis-tică, prezintă gravura aleasă, făcută cu cel mai profund res-pect pentru această artă. Lucrările sale, reprezentînd peisaje sau cai, pot fi cumpărate cu 60 de euro, fără ramă, sau cu 150 de euro dacă au şi acest accesoriu. Un alt artist tînăr provenit din sferele nobile ale graficii este Doru Cristian Deliu, care expune tot mai multă culoare, la fiecare nouă ediţie a acestui unic tîrg de artă contemporană de la noi şi, probabil, singurul din lume unde cumperi direct de la autor, şi unde nu întîlneşti doar unul, ci cîteva zeci. Temele graficianului-pictor vin din evul mediu veneţian şi se vînd cu 300 de euro, cele mici, sau 700 de euro, cele mari. Un artist care s-a lăsat mult aşteptat la ShopArt dar a marcat deja două participări pe lună este Laurenţiu Jianu. Prezintă o lucrare de mari dimensiuni, una de participare la concursuri internaţionale, acum accesibilă cu 5.000 de euro, şi compoziţii cu flori, exerciţii de culoare de 30 de milioane de lei, scuzată fie-ne instabilitatea valutar-monetară. Alături, ca stand, se află Florin Bîrza, cu peisaje bucureştene sau coclauri mediteraneene, pline de culoare, la 500-600 de euro, cu balerine şi mai puţine nuduri. Mai sînt prezenţi Minu Movilă şi fiul, Cozmin, Timotei Negrescu cu sensibile acuarele de dimensiuni mari, Simion Ciumeica cu peisaje pline de culoare. Cu bucurie îl regăsim în locul central cu care ne-a obişnuit la participările sale pe maestrul Horea Cucerzean. Preţurile cerute - 3.000 de euro pentru o catedrală-sinteză, 1.000 de euro picturi în ulei, 600 de euro lucrări în tehnică mixtă - sînt la nivelul celor afişate în dreptul artistului la Dorotheum-ul vienez de la începutul lui martie, la care a participat alături de nume mari ale picturii europene. Horea Cucerzean se pregăteşte de ediţia a IX-a a taberei internaţionale de artă pe care o organizează anual, cu vreo 20 de participanţi, în Blajul natal. Între timp, participă cu mare plăcere la ShopArt, considerînd că implicarea este esenţială şi necesară pentru artişti, oricît de recunoscuţi şi apreciaţi ar fi ei. Şi dacă nu au aflat deja, cei doi Popovici care expuneau sticlă şi obiect, Radu şi Dan, se aflau în vederile maestrului pentru o invitaţie la tabăra de la Blaj. Înainte de a pleca apucăm să vedem dublu, adică şi afişul ShopArt, dar şi tabloul pe care îl redă, cel realizat de Claudia Lazăr, energica organizatoare a tîrgului care aminteşte celor care nu ştiau că este şi o pictoriţă talentată.

Am asezonat multe cronici ale ShopArt-ului cu demonstraţii că artă contemporană este, şi aşa este normal, în acest mediu anormal, ceva mai scumpă decît multe lucrări clasice sau măcar interbelice, ori cu autori dispăruţi dintre noi. Or, povestind acum despre Alis-ul de duminica asta, voi arăta preţuri la care contemporanii nici nu visează. 1.350 de milioane de lei din zilele noastre nu înseamnă numai 1,35 de miliarde, ci şi vreo 37-38 de mii de euro, cam cît nu poate cere un contemporan sau recent dispărut pe nimic din ceea ce a creat el. Acest preţ, însă, plus taxe şi comisioane, a fost plătit pentru o pictură de Nicolae Grigorescu oferită la licitaţia Alis de duminica trecută cu 500 de milioane şi 550 de mii de lei. Piesa e plină de pedigree: a figurat - de ce oare? - în expoziţia "Luchian Înnoitorul" din 1968 iar acum provine din colecţia Dona. În plus, zici Grigorescu la Alis zici "autenticitate confirmată de istoricul de artă Remus Niculescu". Deşi tablourile lui Grigorescu cochetează fără jenă cu miliardul, preţul de pornire a fost pus la jumătate cu gîndul la precedentul "car cu boi", vîndut la sfîrşitul lui ianuarie cu 680 de milioa-ne şi care era cam imaginea în oglindă a celui de duminică.

Mult sub obişnuitul miliard pentru Grigorescu se află jumătatea de miliard pentru Iser. Bruneta în şalvari, aşezată bărbăteşte, vîndută cu 525 de milioane de lei, a plecat de la 220 de milioane, estimare des-tul de chinuită, daca nu ar fi mai bine să-i spunem muncită. Anul trecut s-au vîndut, de Iser, atît o scenă din cafeneaua din Bazargic, la un preţ care a urcat de la 502,5 milioane, jumătatea de miliard anterior pomenită, la 900, cît şi "Balerina" propusă cu 285 de milioane şi plecată cu 875 sau "Spaniole", care nici măcar nu era ulei, ci guaşă, dar asta nu le-a împiedicat să transforme un modest şi nenimerit 148 de milioane într-un 450 demn de vremurile bune ale cotei acestui artist.

Dar ne-am luat cu Iosif şi avem în aşteptare doi Theodor de 360 de milioane fiecare. Primul este Aman, cu o "Florăreasă" pe lemn, o miniatură aproape, estimată la 241 de milioane de lei, iar al doilea este un Pallady, cu o iseriană brunetă, supărată rău de tot, probabil din cauza compoziţiei cu banane şi prune pe care i-a pus-o maestrul în faţă, care a plecat de la 266 de milioane şi s-a oprit, destul de lent, la 360, preţ identic pentru cele două oferte.

Cheller-ul de serviciu duminică a avut două feţe dar e greu de spus dacă acest fapt în sine i-a adus preţul inflamat de adjudecare sau a fost suficient ca tabloul să-şi arate numai una dintre feţe, cea de Balcic. Cert este că oferta cu numărul 52 a secţiunii, semnată Jean Cheller, a urcat hotărît, ca pentru acest nume şi mai ales pentru renumele său de spărgător de plafoane şi cote, de la 92 la 250 de milioane de lei.

Coborîm spre preţurile din zilele noastre cu "Ţesătoare" de Nicolae Vermont, în creştere şi ele de la 76 la 135 de milioane, şi chiar cu un cărbune de Tonitza, un portret feminin dedîndu-se la un somn model, al cărui preţ de pornire - 25 de milioane, a fost corectat de mai bine de trei ori, devenind 85.

Un nume mai puţin cunoscut plasticii dar nu şi celor care urmăresc Divertis-ul, Grigore Manea, desemnează un pictor care şi-a început existenţa teres-tră în 1885, dar organizatorii nu ştiu şi cînd a terminat-o. La un moment dat el a pictat "Podul Izvor", fără să ştie, în acel talpeş-balmeş, că pe acolo trece vreun tunel care leagă Cotroceniul de magazinul Unirea, iar această scenă urbană deosebit de densă a fost propusă cu 17 milioane şi s-a vîndut cu 75. Deşi pare mic, preţul de estimare a fost unul curajos, pentru că în 2004 au fost propuse doar două lucrări de acest autor, una cu vreo 5 milioane şi una la vreo 9, şi nici una nu s-a vîndut. Noroc cu miticii ăştia bucureşteni, atît de huliţi, dar care ţin la urbea lor chiar şi cînd se uşurează pe zidurile monumentelor, atîtea cîte i-au scăpat lui Ceaşcă. A fost Izvor, ce frumos ar fi să urmeze Pantelimon-tîrg! Cert este că am să dau de ştire cînd voi vedea primul meşter cu şevaletul instalat ca să surprindă o duminică în tîrgul bucureştean de vechituri pomenit şi povestit la început.