PLASAMENTE ALTERNATIVE Gravuri cu care cumperi orice

Cînd apare şi al treilea număr dintr-o revistă de ţinută cum este "Antichităţi România", nu mai poţi avea nici o îndoială că este vorba de o treabă serioasă. Şi numărul patru este pe drum, pentru a respecta ritmul bilunar pe care şi l-a propus. Totul a început la sfîrşitul anului trecut şi începutul celui prezent, cînd directoarea revistei şi sufletul iniţiativei scria că "departe de a se adresa unui cerc restrîns de iniţiaţi, "Antichităţi România" - prima revistă din ţara noastră dedicată obiectelor de artă decorativă venite din trecut - îşi propune să ofere repere utile descifrării şi explorării acestei lumi mirifice tuturor acelora care şi-au descoperit mai recent pasiunea pentru acest gen de piese." Pînă la urmă, revista poate fi citită din scoarţă în scoarţă şi cu mult interes şi de oameni care nu au neapărat un interes cît de mic pentru ceea ce numim antichităţi, ci sînt deschişi spre cunoaştere şi cultură.

În condiţii grafice deosebite, revista a scris despre galerii de antichităţi din întreaga lume şi de peste hotare, despre mari creatori, stiluri, şcoli, momente deosebite din fascinanta lume a artelor decorative. Şi, dacă la un tablou sau o sculptură ne pricepem cu toţii, despre obiectele acestea ce îmbină funcţionalul cu arta trebuie să mai ştii şi alte fapte ne-evidente. Aproape că îţi vine să zici că firma care editează revista, Art Nouveau & Art Deco, nu putea găsi un nume mai potrivit. Revista vorbeşte şi cu oamenii, cu cei pasionaţi sau de-a dreptul implicaţi în lumea artelor decorative, prezintă evenimente ce au avut loc şi au rămas de neuitat, explică şi detaliază, învaţă şi clarifică. Şi ca ultim argument că este o revistă bună, de la numărul său trei, rubrica ce prezintă evoluţii de pe piaţa românească a obiectelor de artă şi de colecţie are aceeaşi semnătură cu rubrica săptămînală de profil din "Bursa", ziarul pe care îl citiţi, şi care, cu cei 7 ani de existenţă, este cea mai longevivă, ca să nu mai vorbim de calitate, cronică a comerţului cu artă.

Revista "Antichităţi România" are o mare grijă pentru ceea ce se numeşte creditul fotografic, adică să menţioneze cine a făcut pozele. Unele dintre aceste imagini reprezintă obiecte vîndute la licitaţiile casei Monavissa, dar cea care ilustrează articolul de faţă nu poate apărea acolo din simplul motiv că pictura nu intră în sfera de interes a articolelor din "Antichităţi România". Deşi imaginea este a unui bazar cu vechituri, noţiunea de antichităţi are, totuşi, limite clare, şi în ele nu intră, neapărat, arta plastică. Pentru noi, însă, această fotografie este esenţială.

La licitaţia din această lună a casei Monavissa, a 18-a din istoria ei, vedeta s-a dat cu 14.250 de euro, adică ceva mai mult de o jumătate de miliard de lei. Acest preţ a fost obţinut pentru un luminos "Peisaj cu moschee" de Gheorghe Petraşcu, care a pornit de la 12.250 de euro. Pictura, extrem de bine construită în jurul minaretului alb, cum numai un maestru putea s-o facă, a fost vîndută imediat după adjudecarea cu 10.500 de euro a unei picturi cu tătăroaice realizate de cel mai mare autor de imagini oriental-dobrogene de la noi, Iosif Iser. Nu este o întîmplare şi nici o resurecţie teribilă a subiectelor orientale, ci un lucru normal pentru doi pictori cu renumele şi cota lui Iser şi Petraşcu.

Cu o lună înainte, la licitaţia din mai, la Monavissa s-a vîndut o altă lucrare de Petraşcu, "Natură statică cu ulcior", cu 10.500 de euro, pornind tot de la un preţ cu 2-3.000 de euro mai mic. În schimb, nu prea am cum să justific neadjudecarea, în aprilie, a unei "Tătăroaice" de Iser ce pare a fi sora bună, mai tînără şi mai dezbrăcăţică, a celor două adjudecate duminică. Tot acum, o pictură cu tătăroaice în peisaj, unul cu fîntînă, subiect inedit pentru Mina Byck Wepper, a fost vîndută cu 1.900 de euro, preţul iniţial fiind de numai 780. O altă lucrare a artistei născute în România şi trăită în Germania, o delicioasă acuarelă de mici dimensiuni reprezentînd copaci înfloriţi într-un colţ de pădure, a fost vîndută cu preţul de pornire a licitaţiei, 200 de euro. Un pic mai mult, 225 de euro, s-a obţinut pentru o lucrare în ulei, de această dată, de Mina Byck Wepper, o "Natură statică cu panseluţe" şi fără ramă, adjudecată la preţul de pornire. Important la această şedinţă a fost faptul că ne-am făcut şi o impresie despre cum arăta artista, puţin cunoscută la noi şi readusă în atenţie şi pe piaţa de artă de o licitaţie a casei Monavissa. Duminică, s-a vîndut cu 450 de euro, preţ de pornire, un micuţ autoportret în tuş pe hîrtie al Minei Byck Wepper. Poate că în viitor vom putea să povestim mai multe despre această artistă.

Nu s-au vîndut prea multe picturi la recenta licitaţie Monavissa, doar 26 din 91, dar cele date au primit preţuri bune. "Catedrala catolică din Satu Mare" de Aurel Popp şi-a îmbunătăţit scorul cu mai bine de 1.000 de euro, fiind adjudecată cu 3.750. O "Floare de crin" de Octav Băncilă, asupra căreia timpul şi-a cam depus fumul, a fost vîndută cu 1.100 de euro, exact cît se cereau în deschidere. Dăm, apoi, de un alt peisaj dobrogean, de această dată fără tătăroaice sau alt personaj uman. Realizată de Dem. Iordache, lucrarea a urcat de la 450 la 1.000 de euro, fără ca la luptă să participe cele două doamne care licitau conform celor transmise pe mobil de clienţi aflaţi, probabil, deja în concediu. Un alt peisaj de Dem. Iordache, mult mai urban, dar cam la fel de pustiu, a vrut să plece de prin apropierea precedentului, de la 400 de euro mai exact, a şi făcut-o, dar nu a avansat prea mult, fiind adjudecat la acest nivel.

De şi mai mari dimensiuni, un alt peisaj, dar de alt artist şi, de această dată, din Paris, a fost adjudecat cu 900 de euro, plecînd de la un preţ iniţial de 600 de euro. "Pod peste Sena" a fost pictat în culori ca după ploaie, de Gheorghe Ionescu-Sin, în anul 1926, şi ar fi stat bine în orice încăpere sau instituţie căreia nu îi este indiferentă Franţa, România şi legăturile dintre ele. Şi cum la această şedinţă peisajele au fost la modă, cu mici pauze, cînd apăreau tătăroaicele, nu putea lipsi pictorul Ali Baba, cunoscut şi sub numele C. C. Constantinescu, cu o imagine panoramică, bogată şi dificilă a Bucureştiului fără blocuri. A fost vîndută cu 400 de euro, cît s-au cerut de la început. A fost o oază chiar înaintea asaltului de 25.000 de euro dat cu Iser, Petraşcu, tătăroaice şi minaretul alb, ca o rachetă.

Nu mari, ci bune pentru cumpărători sînt preţurile cu care au fost adjudecate cîteva lucrări deosebite. Un nud feminin, mai degrabă tors, a urcat de la 97 la 150 de euro, într-o licitaţie care a avut drept protagonişti cele două doamne apropiate casei organizatoare a licitaţiei. Şi ar fi putut continua creşterea, preţul fiind evident mic, dar se pare că ofertanţii ori nu cunoşteau lucrarea, ori nu se dau în vînt după o femeie goală fără cap. "Natură statică cu anemone", ulei pe pînză de Tache Papatriandafil, vîndut cu 450 de euro, preţ de ofertă, înseamnă o glastră albă cu flori şi în ea şi pe ea, care ascunde un număr din "Gîndirea", ca să nu avem îndoieli asupra convingerilor artistului. Care, oricum nu au nici o importanţă asupra pieţei de artă, oameni care să dea banii pentru subiecte nu prea intră la licitaţii şi dacă o fac, stau puţin, că se plictisesc cînd văd cît de multe sînt celelalte subiecte. Iar convingerea noastră este că ne citim cu bine peste o săptămînă în care multe lucruri interesante se vor întîmpla pe scena preschimbării micilor gravuri cu portrete, imagini şi cifre care sînt bancnotele, pe diferite gravuri mai mari şi mai puţin colorate, pe picturi şi mai mari şi pline de culori, pe sculpturi diverse sau vase, oale, mobilă şi bijuterii de care vom apuca să povestim din nou.