PLASAMENTE ALTERNATIVE Preţuri de vară, licitaţii exotice

Deşi ar trebui să ne pregătim de intrarea în plăcuta amorţeală a vacanţei, activitatea duduie de zor, cu palpitaţii care nu vin, totuşi, de la canicula apăsătoare. Pe vremuri, iunie însăşi era o lună adormită, ce să mai vorbim de iulie şi, desigur, august. Pe măsură ce ne apropiam de Uniunea Europeană şi mai ales după aderare, stingerea s-a tras spre sfârşitul lui iulie, lăsând august să fie luna vacanţei europene totale, în care până şi atenţii şi mult prea virulenţii potenţi europeni dispar din peisajul cu 12 steluţe pe fond bleumarin. Bruxellesul şi Strasbourgul rămân exclusiv pe mâna turiştilor care au ce vedea. Tot în ultimii ani au venit şi dezvoltarea accesului la produse turistice, distanţele s-au redus şi la fel au făcut preţurile, mai ales dacă te decizi repede să cumperi şi să eviţi perioadele când pleacă până şi eurobirocraţii în concediu. Adică extra-sezon. Cei care pleacă de acasă în plin sezon vor pierde, pe lângă banii suplimentari care vor umple nivelul de preţ, practic la orice, şi dreptul de vot. De fapt nu va fi un drept pierdut, ci doar suspendat pe perioada de 29 iulie, care coincide cu referendumul pentru demiterea preşedintelui deja suspendat. Desigur, asta dacă nu cumva facem plajă în curtea ambasadei sau a vreunui consulat dotat cu urnă de vot sau nu se rezolvă, până atunci, povestea cu votul pe facebook, mai dihai decât cel de la Paris din 2009. Adriane, ce blestem o fi pe preşedintele ăsta să meargă cu mandatele la confirmat de fiecare dată când au ajuns la jumătate, din 2,5 ani în 2,5 ani?

Referendumul va fi ultima "licitaţie" din această vară. Casele de licitaţie de artă, în schimb, trag obloanele până atunci şi se aşază la un bilanţ încins. Ultima iese din scena toridă Artmark, şi nu oricum, ci cu o licitaţie în duplex estival, deci nu Bucureşti, nu Chişinău, ci chiar Mamaia - Monte Carlo, unde Mamaia nu este grad de rudenie şi nici Monte Carlo nu este numele respectivei. Numită "de impresionism şi modernă", jonglând cu franceza şi româna, oferta pune aproape numai nume mari sau măcar cunos-cute în dreptul celor 51 de picturi scoase în acea licitaţie. Este un fel şi parţial, licitaţie de orientalism, aşa cum îl înţelegem noi, cu mediteraneeism, cu balcanism, cu Balcic, cu Tonitza, cu Iser, la greu, cu pictori români născuţi sub soare, o Tuzlă de Grigorescu de Medgidia, cu turci şi tătari de peste tot, o sies-tă în Place Dauphine, la Pallady, desigur, cu Grigorescu pe Valea Posadei, dar galben-auriu de soare topit, revărsat peste inevitabilul ciobănaş cu oiţe, cu flori luminoase şi statice, sau moarte, cu soare, cu mare, cu vacanţă, totul fără pic de referendum. De ne vom întreba ce caută "Arcaşul" lui Jalea, în această licitaţie, vom afla că maestrul cu nume de actualitate este născut la Casimcea, în judeţul Tulcea. Dar dacă veţi întreba ce caută o fotografie cu cel mai suspendat preşedinte al României când a donat "Arcaşul" lui Jalea, probabil o copie, Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, în martie 2009, nu am avea un răspuns. Oricum, "Arcaşul" serios, mare şi încordat, se află la Constanţa, pe faleza unde găsim şi muzeul marelui sculptor. 2009 era ultimul an cu acest nume al numitei Curţi. În decembrie 2009, când preşedintele acum suspendat dădea ultimele lupte pentru realegere, intra în vigoare, cu forţa, Tratatul de la Lisabona, iar Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene se adapta şi devenea "a Uniunii Europene", cum se numeşte şi în prezent.

Ca însoţitoarele să aibă şi ele de lucru şi dacă largile portofele tot şi-au făcut încălzirea, licitaţia Artmark de pictură din 22 iulie se va transforma în una de bijuterii. Dincolo de câteva excepţii, preţurile celor 50 de bijuterii nu scad sub mia de euro, mai mult, le depăşesc net şi masiv pe cele cerute pentru cele 51 de picturi.

Dacă "regina balului" la categoria pictură este un Tonitza, "Două surori", apreciat la 100-150 de mii de euro, o brăţară Harry Winston din aur alb, stropită din belşug cu diamante, 494 numărate bob cu bob, care adună 53 de carate, costă 115-140 de mii de euro. Preţul de pornire vine de undeva de sub estimarea minimă, deci tabloul este mai ieftin decât bijuteria, că în sus se poate duce unde vrea muşchii pieţei. Dacă nişte flori de Luchian sunt drămăluite la 40-60 de mii de euro, inelul Bucherer din platină cu ditai diamantul de 3,4 carate, tip Emerald Cut, adică tuns ca pe smarald, face 55-70 de mii de euro. Mai multe piese - un inel, un pandantiv sau setul "Flăcările nordului" - se învârt pe la 20 de mii de euro. Dacă un autoportret de Pallady, temeinic alcătuit, este apreciat la 1,2-1,8 mii de euro, tot cam atât se speră de la "Une nuit arabe", care nu este titlul vreunei picturi demne de o licitaţie de orientalism, ci al unui inel, din familia Van Cleefs & Arpels.

Pe 17 iese din scenă, adică îşi sus-pendă activitatea pe perioada verii, şi Alis, cea mai veche casă de licitaţii de artă de la noi, realitate care nu îi foloseşte prea mult. Oferta sa de pictură este un amestec de contemporani în viaţă şi strămoşi recenţi, dar cu un picior în istorie, de autori cunoscuţi şi recunoscuţi, alţii mai puţin cunoscuţi şi lucrări anonime, de grafică, gravură şi pictură. La sfârşit, conform unei tradiţii, vin şi preţurile mari, deocamdată sperate: Schweitzer-Cumpăna, la 16 mii de lei, Jean Cheller, cu dulci amintiri de ciudate succese, la 30 de mii, portret îngrozitor de Eustaţiu Stoenescu, cu 35 de mii, şi flori portocalii de Baba, la 66 de mii, cel mai mare preţ al ofertei Alis.

Finalul a avut câştig de cauză şi la vânzarea anterioară, de acum 10 zile: 280 de mii de lei, 2,8 miliarde vechi, pentru "Atelierul din Târgovişte" de şi al lui Gheorghe Petraşcu, un Schweitzer-Cumpăna de munci agricole - 75 de mii de lei, "Bărci la Veneţia" de Dărăscu - 60 de mii de lei, sau, cu 29 de mii de lei, un minunat peisaj cu maramă, de Arthur Verona, "În grădină, la Herta", unde s-ar putea să nu fie vorba de numita Herta, ci de Herţa nordului bucovinean. În rest, puţinele preţuri confirmate nu au trecut de 5 mii de lei, adică jumătate din suta de milioane care ne slujea drept reper, pe vremuri, mai ales înainte de prima suspendare prezidenţială şi de criza asta paranormală, care e când nu o simţi şi o simţi când a trecut.

Goldart a avut aseară o vânzare şi promite că ia vacanţă până de Ziua sutaşului Corneliu sau a pompierilor români, tot un 13, ca azi, dar în septembrie.