Plata facturilor, în maxim 30 de zile în relaţia B2B şi B2G

Întreprinderile mici şi mijlocii şi companiile mari în relaţia B2B, dar şi autorităţile publice în relaţia cu companiile vor avea un termen maxim de plată de 30 zile pentru plata facturilor, dacă propunerea de modificare a Regulamentului privind întârzierea plăţilor întocmită de Comisia Europeană va trece în următoarele zile de plenul Parlamentului European în forma propusă de Executivul Comunitar şi aprobată de membrii Comitetului Piaţă Internă şi Consumatori (IMCO).

Potrivit propunerii Comisiei Europene, agreată de comitetul IMCO, articolul 3, paragraful 1 stabileşte: "În tranzacţiile comerciale, termenul de plată nu poate depăşi 30 de zile calendaristice, de la data primirii facturii sau a unei cereri echivalente de plată de către debitor, cu condiţia ca debitorul să fi primit bunurile sau serviciile în conformitate cu acordul contractual. În cazul în care data primirii facturii sau a cererii echivalente de plată este incertă, perioada de plată nu poate depăşi 30 de zile calendaristice de la data primirii bunurilor sau serviciilor. Această perioadă se aplică atât tranzacţiilor dintre întreprinderi, cât şi dintre autorităţile şi întreprinderile publice".

Cu toate acestea, Comitetul IMCO din cadrul Parlamentului European a introdus două amendamente care să mai reducă din impactul unei astfel de reglementări asupra cash-flow-ului companiilor mici şi mijlocii, care ar risca, în cazul implementării stricte a propunerii Comisiei Europene, să fie decapitalizate şi să se confrunte cu mari probleme financiare.

Astfel prin paragraful 1a, deputaţii europeni susţin că în tranzacţiile comerciale între întreprinderi, în cazul în care este convenit în mod expres în contract, perioada de plată menţionată la alineatul (1), poate fi prelungită până la 60 de zile calendaristice (n.red. - adică termenul maxim de plată existent iniţial în Directiva Later Payement).

Potrivit paragrafului 1b introdus tot de deputaţii europeni, prin derogare de la alineatul (1), în tranzacţiile între întreprinderi pentru achiziţionarea de mărfuri cu mişcare lentă sau sezoniere, perioada de plată poate fi prelungită până la 120 de zile calendaristice de la data primirii facturii sau a unei cereri echivalente de plată de către debitor, cu condiţia ca debitorul să fi primit bunurile.

Articolul 2 paragraf 1, punctual 9b prevede că "mărfuri cu mişcare lentă" înseamnă mărfuri aflate în posesia vânzătorului cu amănuntul, de la furnizarea efectivă de către producător sau angrosist până la vânzarea finală cu amănuntul, în medie mai mult de 60 de zile.

În ceea ce priveşte expresia "bunuri sezoniere", potrivit punctului 9c din acelaşi articol, aceasta înseamnă bunuri a căror cerere creşte, în mod semnificativ, în mod regulat în anumite perioade sau sezoane ale anului.

Comitetul IMCO mai solicită în amendamentul propus ca, înainte de data aplicării noii directive, Comisia Europeană să adopte şi să publice documentaţia de orientare tehnică cu privire la detaliile practice pentru aplicarea alineatului 1b, în ceea ce priveşte mărfurile care intră sub incidenţa definiţiei mărfurilor cu mişcare lentă şi definiţia mărfurilor sezoniere. O astfel de documentaţie de orientare tehnică va aborda practicile de plată divergente puse în aplicare de diferiţi operatori economici care constau într-un risc de fragmentare a pieţei interne.

Viitorul act normativ european are şi prevederi în beneficiul creditorilor, mai ales în beneficiul companiilor creditoare.

Astfel, potrivit art. 5 alineat 1, în caz de întârziere a plăţii, debitorul va plăti creditorului dobândă de întârziere, cu excepţia cazului în care debitorul nu este responsabil pentru întârzierea plăţii, iar conform alineatului 3 al aceluiaşi articol, creditorul nu poate renunţa la dreptul său de a obţine dobânzi de întârziere atunci când debitorul este o autoritate publică sau o mare întreprindere.

Cu alte cuvinte, toate autorităţile publice, unităţile administrativ-teritoriale, instituţiile publice şi marile companii nu vor putea fi exonerate de obligaţia de a plăti dobânzi de întârziere în cazul depăşirii termenului limită de 30 de zile pentru plata facturile emise şi recepţionate, dobândă care va începe să fie calculată din ziua următoare expirării perioadei contractuale sau legale de plată.

Pe lângă dobânda respectivă, actul normativ mai prevede şi primirea de către creditor din partea debitorului a unei compensaţii forfetare pentru acoperirea costurilor de recuperare a debitului. Valoarea acestei compensaţii este de 50 euro pentru fiecare tranzacţie comercială unică cuprinsă între 0 euro şi 1500 euro, 100 euro - pentru fiecare tranzacţie comercială cu o valoare cuprinsă între 1.501 şi 15.000 euro şi 150 euro - pentru fiecare tranzacţie comercială care depăşeşte 15.000 euro.

Potrivit expunerii de motive din raportul aprobat de Comitetul IMCO, actul normativ a fost iniţiat prin prisma protejării IMM-urilor şi microîntreprinderilor cu privire la întârzierea plăţilor pentru facturile emise de acestea.

În expunerea de motive, Comitetul IMCO arată: "Reglementarea privind întârzierea plăţilor este esenţială pentru protejarea dinamismului economic al IMM-urilor şi, prin extensie, a pieţei unice europene. Această reformă este esenţială pentru crearea unui peisaj european în care IMM-urile pot prospera neafectate de imprevizibilitatea financiară şi întruchipează viziunea unei economii europene înfloritoare, inovatoare şi competitive. (...) Această schimbare este vitală pentru menţinerea integrităţii tranzacţiilor financiare şi a viabilităţii operaţionale a IMM-urilor, motiv pentru care condiţiile de plată standardizate, precum termenul de 30 de zile susţinut de Comisia Europeană, sunt serios luate în considerare pentru a stabili coerenţa practicilor de plată. (...) Obiectivul este de a preveni practicile de întârziere a plăţilor şi de a menţine respectarea obligaţiilor contractuale, asigurându-se că IMM-urile pot concura în mod echitabil şi pot menţine stabilitatea financiară. În acest scop, legislaţia solicită evaluări de impact în curs şi măsuri de punere în aplicare pentru a monitoriza şi aborda problemele cu întârzierea plăţilor în întreprinderile de toate dimensiunile".

Mai mult, deputaţii europeni propun şi o amânare de 12 luni privind implementarea viitorului regulament pentru a oferi tuturor părţilor relevante perioada necesară pentru a stabili şi a ajusta sistemele esenţiale pentru aderarea la regulament.

"Recunoscând provocările acute privind fluxul de numerar cu care se confruntă microîntreprinderile, este prudent să se prelungească perioada de graţie pentru aceste entităţi cu încă douăsprezece luni atunci când se află în poziţia debitorului", se precizează în expunerea de motive.

De asemenea, prin viitorul Regulament privind întârzierea plăţilor, clauzele din contracte sau practicile conexe care denaturează termenele sau termenii de plată, ratele dobânzilor la întârzierea plăţilor sau compensarea costurilor de recuperare sunt considerate nule şi neavenite dacă nu sunt aliniate cu standardele noului act normativ.