Politica macroprudenţială nu poate opri excesele speculative de pe pieţele imobiliare

În timp ce acceleraţia monetară din zona euro este apăsată prin podea de mai mulţi ani, iar BCE tocmai a anunţat că va apăsa şi mai tare, Mario Draghi a aprobat publicarea unor avertis­mente şi recomandări adresate unor guverne din European Economic Area (EEA), care include Islanda, Liechtenstein şi Norvegia pe lângă ţările din UE.

Da, este vorba des­pre acel Mario Draghi din fruntea BCE, dar care a semnat de această dată în calitate de preşedinte al Comitetului European pentru Risc Sistemic (CERS).

Conform comunicatului de presă care a însoţit publicarea raportului "Vulnerabilităţi în sectoarele imobiliare rezidenţiale din ţările EEA", avertis­mente au fost trimise guvernelor din Germania, Franţa, Cehia, Islanda şi Norvegia, în timp ce recomandări au fost trimise guvernelor din Belgia, Danemarca, Luxemburg, Olanda, Finlanda şi Suedia.

După cum se arată pe site-ul instituţiei, al cărui sediu se află în clădirea BCE de la Frankfurt, "Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) a fost înfiinţat în anul 2010 cu scopul de a monitoriza sistemul financiar al Uniunii Europene (UE), precum şi de a preveni şi a reduce riscurile sis­temice".

Deciziile CERS sunt adoptate în cadrul Consiliului general, care este format din preşedintele şi vicepreşedintele BCE, guvernatorii băncilor centrale naţionale ale statelor membre, un membru al Comisiei Europene, preşedintele Autorităţii Europene pentru Valori Mobiliare şi Pieţe, preşedintele şi cei doi vicepreşedinţi ai Comitetului consultativ ştiinţific (CCS) şi preşedintele Comitetului consultativ tehnic (CCT).

După cum arată raportul privind vulnerabilitatea sectoarelor imobiliare rezidenţiale din Europa, prezenţa celor mai înalţi oficiali ai BCE în CERS a dat naştere unei situaţii absurde, comparabilă doar cu numirea celui mai notoriu piroman dintr-o localitate în fruntea pompierilor.

"Bancherii centrali din Europa şi-au exprimat frustrarea faţă de reţinerea politicienilor de a introduce reglementări mai stricte pe piaţa imobiliară, astfel încât să protejeze băncile şi gos­podăriile în faţa riscului generat de creşterea preţurilor de pe piaţa imobiliară", se arată într-un articol recent din Financial Times.

Dar cum rămâne cu responsabilitatea băncilor centrale din Europa, care văd dobânzile negative şi relaxarea cantitativă drept măsuri legitime de politică monetară?

Conform datelor din articolul FT, preţurile de pe pieţele imobiliare rezidenţiale din Europa au înregistrat o creştere medie anuală de peste 4%, semnificativ peste ritmul de creştere al salariilor şi al Produsului Intern Brut.

În rândul celor cinci ţări avertizate de CERS, media creşterilor anuale a depăşit 10%, în cazul Islandei, şi 5,5% în cazul Germaniei şi Cehiei (vezi graficul).

Tot Financial Times scria, în vara anului trecut, că "preţurile caselor din zona euro au înregistrat cea mai rapidă creştere de la declanşarea crizei financiare" şi amintea declaraţii ale unor oficiali ai BCE, conform cărora "boom-ul de pe piaţa imobiliară nu reprezintă o ameninţare la adresa stabilităţii financiare".

Introducerea unor măsuri de limitare a creditului ipotecar a reprezentat o adevărată provocare pentru autorităţi, după cum mai scria FT, pe fondul reacţiilor adverse din partea publicului.

Conform raportului CERS, majoritatea ţărilor se află "în faza de expansiune fermă sau maturitate a ciclului imobiliar", iar 19 ţări prezintă vulnerabilităţi, care se referă la gradul de îndatorare al gospodăriilor, rata de creştere a creditului ipotecar şi relaxarea condiţiilor de creditare.

De asemenea, raportul mai subliniază că "riscul excesiv, gradul de îndatorare şi distorsionarea motivaţiilor în faza de creştere a ciclului imobiliar poate conduce la apariţia unor externalităţi în faza de scădere, cu implicaţii atât pentru stabilitatea financiară cât şi economia reală".

Dar oare la "distorsionarea motivaţiilor" nu a contribuit din plin politica monetară a BCE, care, prin scăderea dobânzilor şi pornirea tiparniţei, a alimentat bula imobiliară?

"Relevanţa pieţei imobiliare rezidenţiale în raport cu economia reală implică faptul că gospodăriile, companiile de construcţie şi creditorii ar putea să nu internalizeze complet efectele economice ale propriului comportament", se mai arată în raport. În aceste condiţii, "un declin al sectorului imobiliar poate antrena pierderi care sunt suportate de o parte mai mare a societăţii".

Toate aceste "descoperiri" nu sunt altceva decât realităţi ale bulelor imobiliare observate de-a lungul timpului. Cu toate acestea, autorităţile europene tot nu doresc să recunoască rolul crucial al politicii monetare în alimentarea acestor bule şi implicaţiile majore ale actualului cadru de reglementare a capitalului bancar.

Într-o secţiune a raportului CERS se arată că băncile sunt bine capitalizate, însă "trebuie luată în considerare creşterea riscului pentru instituţiile care utilizează modele interne pentru riscul de credit".

Ratele de adecvare a capitalului se aflau între 15% şi 32% în T3 2018, după cum arată raportul CERS, în condiţiile în care "ponderile de risc variază între 6,3% şi 35,2%". Ponderile de risc pot ajunge chiar până la zero în anumite cazuri de garantare a creditelor ipotecare de către stat.

Aceasta nu înseamnă altceva decât "stimularea" puternică a acordării creditelor ipotecare de către bănci în defavoarea altor finanţări.

În aceste condiţii, raportul CERS privind piaţa imobiliară nu doar că a venit prea târziu, dar este şi inutil.

Guvernatorul Băncii Suediei, Stefan Ingves, a avertizat, încă din 2015, într-un articol din Financial Times că "politica macroprudenţială a eşuat în Suedia". Este greu de crezut că va avea succes altundeva.

"Politica macroprudenţială înseamnă să spui nu atunci când cresc pieţele", a declarat Ingves, dar "se pare că acest lucru este greu de făcut".

Într-adevăr, iar astfel s-a ajuns în situaţia absurdă în care preşedintele CERS, Mario Draghi, cere guvernelor europene să intervină pentru neutralizarea efectelor politicii monetare ires­ponsabile adoptate de preşedintele BCE, Mario Draghi.